Alegeri parlamentare 2016. Cum s-au văzut alegerile în piaţa de vechituri: „Să vină viitorii parlamentari să vadă cum stăm în frig opt ore pentru 10 lei“

Piaţa de vechituri a Piteştiului pare desprinsă din altă lume FOTO: Denis Grigorescu

Alegeri parlamentare 2016 Argeş. O vizită în ziua alegerilor parlamentare în piaţa de vechituri a Piteştiului echivalează cu o întoarcere în timp cu câteva decenii. Cum au văzut alegerile cei care vând diverse mărunţişuri, de la cărţile lui Dickens şi Voltaire până la globuleţe, cizme şi şuruburi, aflaţi din materialul următor.

Alegeri parlamentare 2016 Argeş. Dacă Zola ori Dickens ar mai trăi, ar avea surse de inspiraţie din belşug din piaţa de vechituri a Piteştiului, aflată la doi paşi de unul dintre cele mai importante monumente istorice ale Piteştiului-Hanul Gabroveni.

Un loc în care într-o parte te simţi ca înainte de 1989, iar în cealaltă parte, oarecum ascunsă după două chioşcuri din termopan, ca în secolul al XIX-lea. Zeci de oameni amărâţi vin zi de zi începând cu opt dimineaţa să vândă tot felul de lucruri mai mult sau mai puţin uzate, de la şuruburi, lanterne şi curele până la globuleţe, cărţi de toate genurile, bibelouri, cizme sau aţă de cusut.

Niciun parlamentar de Argeş nu a trecut vreodată prin piaţa de vechituri, unde oamenii stau în frig toată ziua pentru câţiva lei în plus

Doamna Valerica Popescu (65 de ani) este unul dintre aceşti vânzători care stă cel puţin opt ore pe zi pentru câţiva lei în plus. Are o pensie mică de care nici nu vrea să vorbească. De altfel, la început, doamna Valerica nici nu doreşte să spună ceva. Are doi clienţi odată, ceea ce e lucru rar. O lăsăm câteva minute şi aruncăm o privire pe marfa expusă direct pe trotuare, compusă din sute de produse care de care mai neaşteptate, inclusiv bibelouri vechi, vaze, limbi de pantofi ori jucării uzate. Cărţile au procentul majoritar. Sunt pe puţin o sută de titluri, de la poezii de Bacovia, romane siropoase de Sandra Brown ori ghiduri de călătorie până la Memoriile cardinalului de Retz (10 lei trei volume) ori Marile Speranţe ale lui Dickens (doar cinci lei).

Alegeri parlamentare 2016 Argeş: „În campania electorală n-am văzut niciun politician prin ghetouri”

Apropo de „marile speranţe”, o întreb pe doamna Popescu ce speranţe are de la alegerile astea parlamentare. „Ce speranţe să am, domnule? Mi-e cam silă, ce să zic? Nu se va schimba nimic în bine pentru ţară, ţineţi minte ce vă zic. Toţi e pentru ei, vor în Parlament ca să fure, să facă averi. Nu îi interesează de oamenii săraci. Aş vrea să văd şi eu viitorii parlamentari cum vin în locurile astea prăpădite să vadă şi ei cum stăm în frig opt ore pe zi pentru 10-15 lei, cum stăm cu patru haine pe noi în picioare sau sprijiniţi de gard. În campanie electorală n-am văzut un politician prin ghetouri, prin blocurile alea murdare unde stau şi şapte-opt oameni într-o garsonieră. În România ar trebui să fie pensia de cel puţin 2.000 de lei ca să trăim şi noi bine, să nu fim nevoiţi să stăm să vindem tot felul de lucruri pe trotuare. Nu mă duc să votez”, spune doamna Popescu. Nu mai vrea să vorbească de politică.

Înainte de a o lăsa şi de a ne continua periplul printre vechituri, mai aruncăm o privire printre mărfurile sale. În spatele cărţilor, sprijinit de un gard bătrân, stă un tablou-goblen cam suprarealist cu Iisus rugându-se în grădina Ghetsemani. E cam ciudat tabloul: copacii din jurul lui Iisus seamănă cu nişte cactuşi, soarele pare o omletă zburătoare, iar biserica de lângă Mântuitor pare un dulap cu rafturi goale. Probabil că lui Salvador Dali i-ar fi plăcut tabloul ăsta.

Alegeri parlamentare 2016 Argeş: „O să vină alţi hoţi în viitorul Parlament”

Mai fac vreo douăzeci de metri, o iau la stânga printre două chioşcuri şi mă simt deja ca în Londra victoriană. Dar nu Londra aceea luxoasă, ci Londra cea mizeră de la periferie, cu nişte mese care parcă stau să cadă, cu tablă ruginită în chip de acoperişuri şi pământ, cartoane şi bucăţi de cărămizi pe jos. Cărţi, rulmenţi, topoare, curele, ochelari sau patenţi stau amestecate dezordonat pe tarabele acoperite cu folie murdară, ca într-un Turn Babel second-hand al obiectelor uzate şi uitate.

Comercianţii nu au chef de întrebări legat de alegeri. Câţiva mă privesc circumspect. De fotografiat nici nu se pune problema. „Să nu cumva să ne pozezi, că ne supărăm rău. E zonă privată asta”, îmi spune ameninţător un bărbat nebărbierit şi cu părul grizonat în multiple direcţii.

Cu greu găsesc un vânzător mai în vârstă dispus să spună câte ceva. Domnul Liviu Marin (71 de ani) are de ani de zile o tarabă la care vinde tot felul de scule. „N-am încredere în alegerile astea. O să vină alţii mai hoţi. Sunt toţi o apă şi-un pământ. Să le confişte toate averile la parlamentarii ăştia hoţi. România nu mai are nicio speranţă de schimbare, mai rău o să fie. Era mai bine în comunism. Mă descurc greu, într-o zi bună de abia fac 15 lei din ce vând la taraba asta prăpădită”, spune Liviu Marin.