Şomerii argeşeni scad în statisticile oficiale, nu şi în realitate. Peste 900 de şomeri fără şomaj numai în luna mai

După ce li se termină indemnizaţia de şomaj şi nu-şi găsesc un loc de muncă, oamenii rămân ai nimănui. Şomerii fantomă nu figurează în nicio statistică şi nu beneficiază de niciun ajutor. Disperaţi să-şi găsească un loc de muncă, aceştia apelează chiar şi la primăriile de care aparţin pentru a obţine un ban din munca în folosul comunităţii. 

La ora actuală, în evidenţele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Argeş figurează, în total, 13 667 de şomeri, în scădere cu 5740 de persoane faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Dacă ar fi să ne luăm după această statistică, ne-am putea bucura că piaţa muncii din Argeş se revigorează, însă există şi o altă faţă a medaliei.

Respectiv, nu toţi cei care au ieşit din şomaj s-au angajat, ci, din contră, rămân ai nimănui, fără niciun venit şi din ce în ce mai deprimaţi că niciun angajator nu pare să-i accepte după această pauză.

Vin să întărească acest fapt şi statisticile referitoare la salariaţii din judeţ.

Dacă în luna mai 2010 erau înregistraţi 131 356 salariaţi, la această oră au un loc de muncă puţin peste 127 000.

Aşadar, a scăzut numărul şomerilor, dar a scăzut şi cel al angajaţilor, ceea ce înseamnă că nu toţi cei care au ieşit din şomaj s-au şi angajat.

929 de şomeri fără şomaj în luna mai

La nivelul Argeşului, 929 de persoane nu au mai înnoit, în luna mai, cererea către AJOFM, prin care să beneficieze de drepturile unor şomeri neindemnizaţi, asta după ce, în luna aprilie, alţi 982 au făcut acelaşi lucru.

„Din moment ce nu mai înnoiesc contractul cu noi ca să rămână ca şomeri neindemnizaţi, nu mai putem face nimic pentru ei. La bursa locurilor de muncă pe care am organizat-o la sfârşitul lunii mai au venit câteva sute de persoane din această categorie şi ne-am bucurat că se interesează, îşi caută totuşi de lucru”, ne-a spus Iulian Nicolae, directorul AJOFM Argeş.

Barbu Enache are 56 de ani şi a lucrat 35 de ani în domeniul petrolului. În 2008 a intrat în şomaj şi a beneficiat un an de zile de indemnizaţie. Acum spune ruşinat că stă degeaba acasă, pentru că nu şi-a găsit nimic de lucru şi nu are niciun venit.

„Am muncit şi nu mi-e ruşine nici acum de muncă. M-am tot dus la bursele locurilor de muncă, am depus şi CV-uri la mai multe firme şi nimic. Mulţi îmi zic că nici vârsta nu mă ajută, ce să mai. Soţia e profesoară, şi ei i-au micşorat salariul aşa că suntem la limită cu banii. Mi s-a terminat de câteva luni şomajul şi mi-e ruşine să stau aşa fără să muncesc”, spune bărbatul care locuieşte în Piteşti.

Mătura, ultima variantă

La Primăria Piteşti, în această lună, până într-o sută de şomeri fără şomaj au trecut pragul instituţiei pentru a cere ajutor.

Au vrut să beneficieze de ajutor social sau alocaţie de susţinere, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg.

„Au venit oameni de toate vârstele. După ce au terminat serviciul şi apoi şomajul, s-au văzut fără niciun venit şi au cerut să măture pe străzi, laolaltă cu angajaţii Administraţiei Domeniului Public. Ne este ruşine nouă să-i punem să măture pe străzi, laolaltă cu romii care n-au făcut toată viaţa nimic altceva. Şi încercăm să le explicăm că decât să ia puţin peste 100 de lei de la primărie, mai bine şi-ar căuta în continuare de lucru”, ne-a spus Dumitra Sima, şef Serviciu Prestaţii Sociale din cadrul Primăriei Municipiului Piteşti.