Învăţătoarea „fără teme în weekend”: „Ce te-a apucat dragă... o să ne ceară tuturor să nu mai dăm teme vinerea"

Învăţătoarea „fără teme în weekend”: „Ce te-a apucat dragă... o să ne ceară tuturor să nu mai dăm teme vinerea

Daniela Tufeanu are 32 de ani experienţă în învăţământ FOTO: arhiva personală

Luna trecută, a făcut ocolul ţării postarea unei învăţătoare care a aprobat cererea unui elev de a nu-i da teme în weekend. Daniela Tufeanu, care este şi expert evaluator în învăţământul preuniversitar, expune, într-un interviu pentru Adevărul, viziunea sa despre educaţie şi despre problemele actuale ale învăţământului.

Pe 25 septembrie, un elev de la Şcoala Gimnazială Matei Basarab din Piteşti şi-a convins învăţătoarea să nu îi dea teme. Textul scris de elev a impresionat-o pe Daniela Tufeanu, care i-a aprobat cererea şi a publicat textul elevului pe Facebook, acesta devenind viral, cu peste 6.600 like-uri şi 15.000 de share-uri.

În 2016, Daniela Tufeanu, care are 32 de ani vechime în învăţământ, a fost aleasă printre cele mai bune 10 cadre didactice din România, în cadrul campaniei naţionale „Liga Profesorilor Excepţionali”, clasându-se în finală pe locul al optulea.

Daniela Tufeanu este de mai mulţi ani expert evaluator ARACIP (Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar).

Absolventă a Liceului Pedagogic din Odorheiul Secuiesc, judeţul Harghita, ca şefă de promoţie, Daniela Tufeanu este licenţiată în Socio-Psihopedagogie la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj în 1998, în Administraţie Publică la Universitatea din Piteşti, în 2004 şi are un master obţinut în 2006 în Managementul Strategic al Resurselor Umane, tot la Universitatea din Piteşti. Daniela Tufeanu are şi formări pe educaţie alternativă, respectiv educaţie Waldorf.

Daniela Tufeanu predă la Şcoala Matei Basarab din Piteşti din 2001. Înainte, a fost cadru didactic la Şcoala Ion Pillat din Piteşti.

Cererea elevului dumneavoastră de a nu îi da teme vinerea a făcut ocolul ţării. Au fost multe reacţii pozitive. Cum au reacţionat colegii dumneavoastră?

Am primit reproşuri de la unii colegi. Şi directorul şcolii şi unii colegi au luat foc când au auzit de cererea elevului meu de a nu îi da teme. Unii colegi mi-au zis: „Ce te-ai apucat, dragă, să spui, că aşa o să ne ceară tuturor să nu mai dăm teme vinerea!” Le-am răspuns că sunt liberă să postez ce gândesc, nu depind de nimeni.

 

Nu dau teme pentru vacanţa de vară”

 

Aţi avut şi alte cereri insolite de la elevi în cariera dumneavoastră? Cum decurge comunicarea dumneavoastră cu elevii?

Elevii mei se exprimă liber. Eu nu dau niciodată teme pentru vacanţa de vară. Principala temă a elevilor mei pentru vacanţa de vară este, începând cu clasa pregătitoare, să numere în câţi copaci se urcă. În luna mai, deja unii dintre copii îmi spun: „Doamna, să ştiţi că deja am început să facem temele pentru vacanţă”. În schimb, în vacanţă elevii mei citesc. Avem şi club de lectură. Înainte de pandemie, făceam şi jocuri de roluri privind personajele din cartea citită. Ne distram într-o oră discutând despre cartea respectivă.

De ce au devenit temele o corvoadă pentru mulţi copii?

Pentru că temele nu sunt selectate. Nu poţi să dai temă la nesfârşit doar ca să termini culegerea. E o presiune ce nu e normală. Prefer să dau patru exerciţii pe care să le selectez eu. Tema, în mod obligatoriu, trebuie să reprezinte o prelungire, o consolidare a ceea ce facem în clasă. Nu dau ca temă ceea ce nu reuşesc să facă în clasă pentru că nu am terminat.

Ce vă deranjează cel mai mult la sistemul educaţional actual din România?

Sunt foarte multe lucruri... Copilul nu trebuie încărcat doar cu ideea că poate să ducă. Copilul nu trebuie încărcat cu informaţii, cunoştinţe, mai mult decât prevede programa doar pentru că poate să ducă. Dacă sunt copii care cer mai mult, lucrezi separat cu acel copil, în afara clasei, nu cu întreaga clasă.

Vă mai dau un exemplu ce mă revoltă: la clasa pregătitoare se dau teme. Cum este posibil aşa ceva? Clasa pregătitoare a fost construită instituţional ca o prelungire a grădiniţei. Copilul trebuie să vină cu plăcere la clasa pregătitoare.

În ce procent e vetust şi în ce procent e modern sistemul de învăţământ de la noi?

Depinde de fiecare cadru didactic. Printre altele, eu sunt şi expert evaluator ARACIP şi în vizitele pe care le-am făcut am văzut şcoli în mediul rural extrem de moderne, şcoli unde am dat calificativul „excelent”. Am fost şi la şcoli în buricul târgului şi chiar în Bucureşti unde în afară de nişte fiţe şi fumuri şi dotări materiale, nu am văzut nimic, nu am văzut ceva care să mă impresioneze din punct de vedere calitativ. Pe de altă parte, în unele şcoli din mediul rural am văzut lucruri ce m-au impresionat plăcut. Şi vă pot da aici exemplul şcolii Conţeşti din Teleorman. O şcoală excepţională, cu foarte multă populaţie de etnie romă, cu mediator şcolar, cu un management ultraperformant, cu o implicare susţinută a administraţiei locale. Elevii de acolo plecau la concursuri de dans peste hotare cu cinci autocare.

Revenind la ce m-aţi întrebat, depinde de implicarea noastră. Doamna ministru poate să aibă toate intenţiile bune dacă are cu cine să lucreze. Dar dacă avem tot genul de gândire „să ni se dea” nu facem nimic. Am colegi care au condiţii de desfăşurare a orelor online şi totuşi au făcut cerere în şcoală pentru tabletă pentru acasă. Vi se pare normal? Sunt chiar oripilată.

Daniela Tufeanu a fost aleasă între cele mai bune 10 cadre didactice din România acum 10 ani FOTO: arhiva personală

 

De ce se raportează prea mulţi părinţi la ce note au luat ceilalţi copii în loc să se raporteze la evoluţia copilului lor?

Mi-aţi pus o întrebare foarte bună. Părinţii se raportează prea mult la notele celorlalţi copii pentru că învăţătorul nu a ştiut să spună acest lucru de la început. Primul lucru pe care l-am făcut cu părinţii elevilor mei a fost să îi educ pe ei. Şi anume să le spun că nu au de ce să întrebe ce notă a primit vecinul, colegul de bancă, vărul. Însă părinţii trebuie să înveţe să întrebe: copilul meu a fost mai bun săptămâna trecută decât acum două săptămâni? Copilul meu a evoluat? Un copil nu trebuie comparat cu alt copil. Nu e normal. Fiecare copil are personalitatea sa.

 

Elevii din ziua de azi sunt prea puţin ascultaţi”

 

Dintotdeauna i-aţi încurajat pe elevi să se exprime liber. De unde aveţi această deschidere?

De la profesorii mei de la Liceul Pedagogic din Odorheiu Secuiesc. Am avut nişte profesori excepţionali, iar metoda lor de lucru a fost aceea de a ne asculta, de a fi deschişi la ceea ce vrem noi să spunem.

 

La figurat vorbind, credeţi că elevii din ziua de azi sunt prea puţin ascultaţi?

Da. Pentru că nu avem urechi să îi auzim.

 

Aveţi 32 de ani de experienţă în învăţământul primar. Ce v-a făcut să vă păstraţi pasiunea de a preda şi de a educa generaţii de elevi în toţi aceşti ani?

La ultima întâlnire pe care am avut-o, i-am promis profesorului meu de limba română din liceu că voi rămâne acelaşi om deschis şi acelaşi om silitor şi dăruit meseriei precum am fost în liceu. Pasiunea de a preda vine din formarea mea iniţială şi din faptul că şi mama a fost educatoare şi învăţătoare. Şi mai vine din ceva această pasiune: din faptul că pentru mine jobul meu este şi hobby-ul meu. Şi dacă jobul se confundă cu hobby-ul, atunci pot să faci performanţă. Şi mai cred ceva cu tărie: cea mai importantă calitate a unui dascăl este învăţabilitatea. Dacă dispare această calitate poţi să-ţi iei adio de la meserie. Dacă nu eşti dispus tu, ca dascăl, să înveţi ceva nou nu mai eşti dascăl, eşti funcţionar didactic.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Povestea de succes a unei absolvente de Oxford din Mioveni. „Perseverenţa poate deschide uşi pentru oricine“

Doi fraţi, studenţi eminenţi la Oxford, s-au întors temporar în România din cauza pandemiei de Covid-19: „La sfârşitul lunii martie, aveam la facultate şapte cazuri“

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările