Violonista care îi ajută pe copii să simtă vibraţia muzicii. Cum se desfăşoară un curs pentru dezvoltarea auzului intern

Sara Stroici, o tânără violonistă din Piatra Neamţ, predă cursuri copiilor afoni în cadrul unor ateliere de dezvoltare a auzului intern.

Unul din cele mai interesante proiecte în domeniul educaţiei muzicale le desfăşoară în Iaşi Sara Stroici (26 de ani), o tânără violonistă originară din Piatra Neamţ. Absolventă a Liceului de Artă „Victor Brauner“ (Piatra Neamţ) şi a Universităţii de Artă „George Enescu“ din Iaşi, cu o bursă de studii în Austria (Viena şi Eisenstadt), Sara a început de anul trecut să pună în practică un proiect dedicat copiilor care au probleme cu auzul muzical, consideraţi afoni în limbaj uzual.

„Vorbim despre persoane cu auzul perfect sănătos, care nu reuşesc să facă, însă, diferenţa între intervale şi între sunete şi nu reuşesc ca ceea ce aud să şi reproducă vocal“, explică tânăra muziciană.

Proiectul său, denumit „Ateliere de dezvoltare a auzului intern“, se adresează atât micuţilor de la grădiniţă, cât şi copiilor aflaţi la vârsta gimnaziului.

„În mintea mea, acest proiect era de vreo patru ani. În timpul facultăţii, la un curs, am auzit pentru prima dată ideea că nu ar exista afoni. M-a frapat lucrul acesta, pentru că eu am cunoscut destui oameni care nu erau în stare să reproducă un sunet muzical, să facă diferenţa între două sunete, sau, mai ales, să le cânte. Cărţile specializate spun că nu ar exista afoni, ci doar persoane cu auz muzical nedezvoltat“. Stimulată de subiectul deschis de profesoara Dorina Iuşcă, Sara s-a documentat intens şi a rămas captivată de subiectul care i s-a părut fascinant.

Audiţii asistate pentru prichindei

Sara explică ce principiu stă la baza educării persoanelor care nu au ureche muzicală. „După cum se ştie, Beethoven era surd în ultima parte a vieţii. Atunci a reuşit să compună însă cea mai frumoasă muzică fără să audă, bazându-se doar pe auzul intern. Pe principiul dezvoltării auzului intern se desfăşoară şi atelierele mele“.

Contrar unei impresii neavizate, în timpul cursurilor se pune mai puţin accent pe cântat şi mai mult pe ascultat.

„Tot ce ţine de vibraţii, de timbralitate, culoare şi asocierea lor cu sunetele ajută la dezvoltarea auzului intern. Bineînţeles, totul depinde de copil, iar programa este flexibilă şi nouă în permanenţă“.

Publicul ţintă este format din copii de grădiniţă, de 3-6 ani, dar sunt acceptaţi şi copii mai mari, până la 14-15 ani. „De la 15 ani în sus e puţin mai mult de muncă şi trebuie mai multă răbdare, dar nu e imposibil. Am avut la ateliere şi persoane adulte. Limită de vârstă nu ar fi, însă, cu cât înaintăm în vârstă, cu atât e mai greu. Prin ceea ce fac, ajut la aducerea de copii cât mai dezvoltaţi din punct de vedere artistic şi cultural chiar şi pentru liceele de arta. Însă nu este acesta scopul principal“, precizează tânăra violonistă.

În cea mai mare parte, Sara lucrează la ateliere cu prichindei. „La grădiniţă, copiii nu sunt obişnuiţi să acorde atenţie pe detalii şi sunt lăsaţi să cânte oricum, scopul este să cânte. Un copil care alege să facă parte din aceste ateliere nu doar că reuşeşte să cânte un cântecel cât mai curat, ci îşi dezvoltă atenţia pe detalii. De exemplu, în audiţiile asistate pe care le facem, ascultăm orchestră simfonică, iar copilul trebuie să audă viola sau violoncelul când linia melodică principală este la vioară. Apoi urmează să audă exact ce-i spune fiecare sunet în parte, să ajungă la o relaţie cu sunetele, să le înţeleagă“. 

Vioara „Lily“ şi tropeta „Ţuky“

În decurs de un an, tânăra violonistă a lucrat cu circa 200 de copii care i-au trecut pragul, îndrumaţi de părinţi sau de educatori. „Ne întâlnim cam de două ori pe săptămână în grădiniţe, şcoli, sau în săli amenajate. Nu accept grupe mai mari de 15 copii, pentru că trebuie să mă ocup de fiecare individual, să-l ascult, să văd progresele. E o chestiune de durată. Dacă vrei să vezi o diferenţă clară, minim ar fi de un an de cursuri“.

Ea spune că lucrul cu cei mici nu e uşor, şi mereu trebuie să le menţină trează atenţia.

„Sunt multe materiale care să le capteze atenţia, pentru ei totul trebuie să fie fermecător. Mereu trebuie să vin cu ceva nou: instrumente muzicale, tot felul de accesorii, lucruri palpabile pe care ei să poată să le atingă şi să audă cum sună. Tot timpul am şi vioara «Lily» cu mine, care are o poveste în spate, sau trompeta «Ţuky». Le fac cunoştinţă cu foarte multe instrumente muzicale prin poveste, iar povestea este finalizată cu un concert live. Ei vor şti şi ce să facă într-o sală de concerte atunci când va fi cazul. La 3-4 ani, copiii mei reuşeşc să deosebească un Mozart de Beethoven“.

Afonii, un paradox  

Tânăra artistă a căutat să afle de unde ar proveni problemele de „ureche muzicală“ şi a găsit mai multe explicaţii.

„Unii au auzul mai puţin dezvoltat decât alţii, sunt diferite stadii. De la ce se ajunge la lucrul acesta: sunt copii care au crescut în familii în care ori nu s-a cântat, ori nu a existat o predispoziţie spre un anumit tip de muzică, sau au ascultat cu părinţii numai ce se aude la radio. Mare parte din ce auzim la radio este un tip de muzică ce nu-ţi dezvoltă nici auzul, nici intelectul, din păcate. Unii au avut părinţii aşa, sau bunicii, depinde cum a sărit gena“, spune Sara Stroici.

În realitate, sunt însă şi situaţii paradoxale pentru care aceste explicaţii nu mai stau în picioare.

„Sunt şi părinţi afoni care au dat copii talentaţi. Tatăl meu este un exemplu de muzician născut din părinţi afoni. Depinde în ce familie a crescut copilul şi cum este motivat şi ce anume este motivat să cânte“, mai spune violonista care provine dintr-o familie de muzicieni apreciaţi în Piatra Neamţ: tatăl, Adrian Stroici, este compozitor, pianist şi muzicolog, în timp ce mama, Lucreţia Stroici, este profesoară de muzică şi dirijoare la Liceul de Artă "Victor Brauner". Un alt paradox pe care Sara l-a descoperit în timp este că mulţi oameni consideraţi a fi afoni, sunt mari melomani. 

La grădiniţă, copiii nu sunt obişnuiţi să acorde atenţie pe detalii şi sunt lăsaţi să cânte oricum, scopul este să cânte. Un copil care alege să facă parte din aceste ateliere nu doar că reuşeşte să cânte un cântecel cât mai curat, ci îşi dezvoltă atenţia pe detalii - Sara Stroici, violonistă

Concerte educative pentru părinţi 

Pentru Sara Stroici susţinerea acestui proiect în Iaşi nu e deloc o misiune uşoară. „Unică este modalitatea mea de aplicare, însă mai sunt colegi în zona Ardeal care fac lucrul acesta. În zona Moldovei, nu ştiu să mai fie astfel de cursuri. Îmi doresc ca în viitor să dezvolt acest proiect şi la Piatra Neamţ cu ajutorul colaboratorilor, absolvenţi ai Conservatorului sau ai Liceului de Artă. În plus, vreau să încerc să ajut şi copiii care au deficienţe de auz, să mă specializez şi în acest domeniu“, mai spune Sara care se împarte între activitatea concertistică pe care o susţine constant, cu cea pedagogică. Între proiectele pe care le are în vedere sunt şi o serie de concerte educative destinate părinţilor.

„Dacă avem părinţi educaţi, automat aceştia vor stimula şi copiii prin muzica pe care le-o pun în maşină în drum spre grădiniţă ori şcoală, cea pe care o ascultă acasă şi prin ceea ce discută cu ei“.

Un alt proiect de suflet la care Sara ţine foarte mult este cel în care a dus muzica în spitale la capul pacienţilor în suferinţă. În urmă cu patru ani, alături de colegii din cvartetul Artes din Iaşi, unde este membru fondator, Sara Stroici obişnuia să ţină scurte recitaluri în spitalele Sf. Spiridon, Parhon, Sf. Maria, Neurochirurgie din Iaşi.