Viaţa pe un şantier arheologic, căutând vestigii de acum 6.500 de ani. File de jurnal: „Avem impresia că aici a fost o adunare a zeităţilor preistorice“ FOTO
0
Reluarea, în această vară, cercetărilor la un sit avea să aducă arheologilor satisfacţia unor descoperiri extrem de interesante.
Satul Topoliţa, comuna Grumăzeşti, judeţul Neamţ, august 2020.
Pe o pajişte, mărginită de lanurile de porumb ale gospodarilor, o echipă de tineri şi adulţi îşi fac de treabă, săpând de zor, dar extrem de meticulos, trasând contul unei gropi dreptunghiulare, cu margini perfect drepte.
Pare că urmează întocmai planul desenat pe hârtie de un arhitect, o privire aruncată de vreun profan la zona cu pricina dându-i impresia că, mare lucru, se pregăteşte terenul pentru fundaţia unei case.
Numai că nu-i deloc aşa, în respectivul loc săpându-se într-adevăr, dar nu la edificarea unei locuinţe, ci pentru scoaterea la lumină a uneia vechi. De 6.500 de ani.
Este vorba despre un şantier într-un sit arheogic cunoscut de aproape două decenii, dar care a fost „exploatat“ sistematic anul trecut, activitatea fiind reluată, cu reuşite de necontestat, în acest an.
În 2017, o echipă germană a realizat o scanare geofizică a aşezării, studiul indicând că în perimetrul sitului ar putea să existe „ruinele“ unui sat preistoric.
Coordonatorul şantierului este Vasile Diaconu, de la Complexul Muzeal Naţional Neamţ, membru în Comisia Naţinală de Arheologie, ajutat de colegul Ionuţ Stigleţ, la ceea ce presupune o astfel de activitate mai mult decât interesantă şi plină de mister, participând, benevol, şi câţiva elevi.
„Cercetăm în această campanie arheologică resturile unei locuinţe milenare, aceasta fiind cea de a doua abordată de noi în acest sit. Ca anul trecut, am încercat să avem o abordare complexă a modului de săpătură, apelând inclusiv la cercetări pluridisciplinare, care să ne ajute să înţelegem cât mai bine realităţile acelor timpuri. Mă bucură prezenţa voluntarilor pe şantier şi sper ca în anii următori numărul lor să fie cu mult mai mare“ a declarat dr. Vasile Diaconu.
Statuete de lut, unelte de piatră, fragmente de vase, oase de animale...
Concret, în situl din localitatea din apropiere de Târgu Neamţ, sunt cercetate urmele unui sat care aparţine comunităţilor ce au precedat civilizaţia Cucuteni, iar anul acesta, în centrul atenţiei a fost un alt sector, acolo unde arheologii au presupus existenţa unei construcţii.
Şi aveau să se descopere o locuinţă de circa 6.500 de ani, de formă formă dreptunghiulară şi cu o suprafaţă de 16 metri pătraţi. În perimetrul ei au fost descoperite mai multe obiecte specifice perioadei - statuetele de lut ars, înfăţişând personaje feminine, expresie a unor divinităţi preistorice.
Statuetele unor divinităţi feminine datează din Eneolitic Sursa Facebook
„Împreună cu colegul meu Ionuţ Stigleţ, dar şi cu aceşti tineri destoinici, cercetăm în această campanie arheologică resturile unei locuinţe milenare, aceasta fiind cea de a doua cercetată de noi în acest sit. Săpăturile din acest an au permis dezvelirea urmelor unei noi locuinţe a culturii Precucuteni, foarte interesant construită, dar au scos la lumină şi variate vestigii cu valoare de patrimoniu. Merită amintite aici mai multe statuete de lut, legate de religia acelor vremuri, unelte de piatră, fragmente de vase, oase de animale“, explică Vasile Diaconu.
Iar cele descoperite la Topoliţa au ajuns în atenţia specialiştilor din întreaga ţară. Principalul obiectiv a
fost de a verifica informaţiile de pe harta geofizică, mai ales în ceea ce priveşte existenţa urmelor unor construcţii preistorice.
„Ochiul“ specialistului avea să ofere şi o concluzie asupra cercetărilor, care îi aparţine lui Vasile Diaconu: „Ne bucură faptul că rezultatele sunt destul de bune şi în această campanie de săpături şi sperăm că în următorii ani să puteam obţine o imagine cât mai completă a structurii acestui sit. Deşi se mai păstrează doar o aglomerare compactă de lut ars, de 16 metri pătrati, această locuinţă a avut un mod interesant de construcţie, fiind realizată dintr-o structură lemnoasă, lipită cu lut, iar la un moment dat a fost abandonată şi incendiată“.
„Prin efortul vostru puteţi contribui la scrierea unei pagini de istorie“
Arheologul a ţinut şi un jurnal, cu aspecte ce ţin de munca pe un astfel de şantier - săpăturile în sine, dar şi despre o altfel de socializare - mâncatul la comun cu preparate făcute la ceaun, dezvoltarea abilităţii tinerilor voluntari de a identifica piese speciale.
În plus, elevii, care provin din zona Târgu Neamţ, au participat la ateliere de arheologie experimentală.
Prezentăm câte ceva din cele notate în jurnalul ţinut pe contul de Facebook, începând cu momentul de dinaintea începerii lucrului pe şantier.
„30 iulie. În scurt timp vom începe săpăturile sistematice pe şantierul de la Topoliţa. Anul trecut am avut o echipă formată din adolescenţi formidabili, cu care am muncit în cadrul sitului respectiv, unde am cercetat resturile unei locuinţe de acum mai bine de 6.000 de ani. Anul acesta ne-am dori să avem în echipa noastră şi voluntari şi vă asigur că e o experienţă interesantă participarea pe un şantier arheologic. Prin efortul vostru puteţi contribui la scrierea unei pagini de istorie.
Ce poate fi mai gustos, după ore şi ore de muncă, decât o mâncare la ceaun FOTO Facebook
4 august. Am început o nouă campanie de cercetări sistematice (...) într-o aşezare eneolitică timpurie. Şi în acest an îmi sunt sprijin nişte tineri inimoşi şi harnici. Am început de puţin timp, dar avem şi mici rezultate. În imagine este o statuetă antropomorfă, aşezată pe un tron miniatural. Desigur, cele două obiecte provin din două zone distincte din arealul cercetat de noi, dar le-am prezentat aşa pentru a recrea cel mai probabil mod în care cele două obiecte erau folosite.
10 august. Azi am primit vizita a trei adolescente pe şantier şi ne-a bucurat faptul că au vrut să facă voluntariat. Patrizia, Antonia şi Lavinia au venit din dorinţa de a se implica în ceva nou şi care ar putea fi interesant pentru mulţi alţi tineri. Apreciez efortul lor şi răbdarea de care au dat dovadă în activităţile specifice muncii din arheologie.
11 august. Micul nostru şantier arheologic continuă să ne ofere descoperiri frumoase. Civilizaţia care a precedat cultura Cucuteni a lăsat în urma ei, în acest loc, o serie de obiecte foarte interesante, dintre care reprezentările umane de lut sunt cele mai frecvent întâlnite. Astăzi am avut prilejul să găsim şi piese (...) şi, ca de fiecare dată, nu ne-am putut stăpâni bucuria. Mulţumesc din nou tinerilor care mă însoţesc în fiecare dimineaţa şi cu care, pe parcursul zilelor de muncă, împărtăşim bucuriile şi provocările vieţii de şantier.
„Avem mulţumirea că efortul nostru a meritat“
„15 august. Un şantier arheologic nu înseamnă doar muncă, soare, pământ, praf, vestigii, unelte împrăştiate pe mal şi pungi cu cioburi. Şantierul arheologic este cu atât mai interesant cu cât, dincolo de efort, se pot găsi varii motive de socializare. Şi socializarea nu poate fi mai plăcută decât în timpul prânzului gătit pe şantier. Am experimentat şi acest lucru pentru ca tinerii cu care lucrez, şi de care sunt foarte mulţumit, să poată vedea şi o manieră tradiţională de preparare a hranei. Nu am să vă spun dacă a ieşit gustos preparatul, dar măcar am încercat...
La săpături au participat şi elevi voluntari Sursa Facebook
17 august. Suntem după două săptămâni de muncă pe şantier şi avem mulţumirea că efortul nostru a meritat. Tinerii cu care lucrez, de trei ani cu unii, de doi ani cu alţii, au dobândit deja abilitatea de a identifica piesele speciale. Cuvântul „statuetă“ a fost rostit de multe ori în ultimul timp şi cu fiecare exemplar găsit, avem impresia că în locul în care săpăm a fost cândva o adunare a zeităţilor preistorice. Desigur, este doar o viziune romanţată a unei realităţi istorice pe care noi, arheologii, ne străduim să o înţelegem. Finanţarea cercetărilor arheologice este asigurată de Complexul Muzeal Naţional Neamţ, dar echipa noastră a fost „alintată“ cu gustări savuroase oferite de Pensiunea Aristocratis din Târgu Neamţ şi de domnul Kope Andrei. Tuturor le adresăm mulţumirile noastre!
22 august. După 3 săptămâni de muncă am încheiat şantierul arheologic de la Topoliţa. Dincolo de mulţumirea noastră ca arheologi, se cuvine să transmitem un gând de apreciere pentru cei care au susţinut acest proiect. Adresez mulţumiri instituţiei - Complexul Muzeal Naţional Neamţ - pentru că a susţinut financiar şi logistic organizarea şantierului, dar şi membrilor echipei cu care am lucrat: colegul Ionuţ Stigleţ şi tinerii Robert, Samuel, Robert, Analisa, Gabriel, Ştefan, Mihai, Denis.
Toţi şi-au dat interesul pentru ca cercetarea să se desfăşoare cât mai bine, iar când munca era în toi ni s-au alăturat şi voluntarii Patrizia, Antonia, Lavinia, Răzvan şi Marius. Domnului Gheorghe Arnăutu îi adresăm mulţumiri pentru că a permis cercetarea pe terenul domniei sale. Organizarea şantierului şi munca mea au avut o frumoasă susţinere din partea familiei. Pe parcursul desfăşurării cercetărilor am avut sprijin şi din partea unor oameni de bine - Ionela şi Andrei, cărora le mulţumesc pentru gesturile lor frumoase!“
Vă recomandăm să mai citiţi:
Călugării unui schit au salvat codrii din Munţii Stânişoarei de la un dezastru. Pădurarii: „Merită tot respectul“ VIDEO
Tainele din adâncurile „Mării dintre munţi” din Moldova. Lucruri puţin ştiute despre barajul de la Bicaz
:
Se încarcă comentariile...
