Secretele celui mai mare baraj construit pe râurile României. Ce se află în imensul labirint din interiorul colosului de beton

Barajul de la Bicaz are o înălţime de 127 de metri FOTO: Dan Sofronia

Construirea barajului de la Bicaz a durat zece ani şi a însemnat pentru constructori pionieratul hidroenergeticienilor din ţară. Aici s-a format nucleul de specialişti care au ridicat construcţii similare pe râurile României

Colosul de beton-armat ridicat pe Bistriţă în anii 1950, primul de acest gen din ţară şi cel care a scos din anonimat mica localitate de la poalele Ceahlăului, a devenit emblema oraşului Bicaz şi una a judeţului Neamţ. 

De altfel, mare parte a turiştilor care aleg să viziteze zona o fac atraşi fiind de mirificul locurilor create odată cu apariţia

„Mării dintre munţi“, aşa cum a fost denumită acumularea care e cea mai mare de pe râurile interioare ale României. 

Dincolo de toate acestea, o vizită în interiorul barajului, una pentru care trebuie aprobări speciale, dezvăluie „secrete“ pe care nu mulţi le ştiu despre edificiul la care au muncit zeci de mii de oameni, inclusiv deţinuţi politici şi la care s-au folosit aproximativ 1.625.000 metri cubi de beton. 

Iar odată intrat, pe măsură ce inaintezi în măruntaiele barajului constaţi că ceea ce aşteptai să fie un imens bloc de beton este, de fapt, un imens labirint de încăperi, galerii şi tuneluri. 

Toate concepute pentru a găzdui aparatură, mai mult sau mai puţin sofisticată, pentru controlul parametrilor tehnici ai construcţiei ce a zăgăzuit pentru totdeauna cursul Bistriţei. 

Poate nu mulţi ştiu că, de la baraj, apa râului mai iese la lumina zilei hăt departe, la vreo 10 kilometri, în localitatea Pângaraţi, până ocolo, unde sunt turbinele, traversând muntele printr-un tunel cu diametru de 10-15 metri. 

De menţionat că uriaşul de beton este supravegheat non-stop, 24 de ore din 24, spun specialiştii care o fac pe ghizii pentru cei care străbat labirintul construcţiei.

Aparatură pentru situaţii extreme

„Ceea ce se vede a însemnat zece ani de muncă, cu sacrificii, pentru că a fost nevoie de turnarea a peste un milion şi jumătate metri cubi de beton, fără vreo fisură, astfel încât cursul Bistriţei să fie oprit“, spunea inginerul Ion Branişte. 

Pe măsură ce înaintezi, te pătrunde umezeala şi aerul rece, estompate cumva de lumina la fel de rece a neoanelor, iar ceea ce simţi continuu este sentimentul de claustrofobie. 

După zeci de metri prin galerii şi nenumărate scări urcate se ajunge în sala pompelor cu ochelari şi afli care-i rostul lor: „Funcţionează numai în cazuri extreme, când sunt infiltraţii, ceea ce nu-i cazul“. N-au fost folosite niciodată. 

Urmează altă încăpere, alte pompe, cu menirea de a controla „preaplinul“ barajului. Muntele de beton e dotat şi cu două seismografe, despre unul, foarte performant, spunându-se că înregistrase, în 2009, cutremurul ce a declanşat tsunami-ul devastator din Oceanul Pacific. 

„Este adevărat. Acest seismograf este de o mare sensibilitate. Pe lîngă mişcările tectonice, înregistrează şi trepidaţiile datorate fiecărei maşini ce trece peste baraj“, ne-a zis ghidul. Că cele spuse erau reale o demonstrau „desenele“ acului seismografului pe doagrame. 

Cât despre cutremure, completările specialiştilor au atins şi seismul din 1977, cel mai grav din istoria României. „Legat de acest aspect, proba de foc a fost trecută de către baraj la cutremurul din '77.

La acea vreme, pe lângă aparatura clasică de supraveghere, se afla şi una capabilă să înregistreze cutremurile provocate de reaşezarea terenului de fundaţie sub efectul sarcinilor exercitate de construcţie, de apa lacului şi variaţiile nivelului acesteia. 

Oscilaţiile pe orizontală nu l-au clintit. Au fost înregistrate însă 0,02 milimetri deplasare în amonte

şi o creştere nesemnificativă a infiltraţiilor de apă, ce au revenit la normal a doua zi“.

Despre muntele de beton

La construcţia barajului s-au turnat peste 1,6 milioane de metri cubi de beton

Chiar dacă a fost construit în anii 1950, barajul de la Bicaz este sigur, fiind unul de „greutate“, rezistând presiunii apei prim masa sa eneormă. Numai fundaţia are circa 40 de metri lăţime şi este turnată în stâncă. 

Specialiştii susţin că nici seisme de peste 8 grade pe scara Richter, cam imposibile în ţară, nu-l „mişcă“, ar putea apare fisuri sau scurgeri, dar atât, doar efectul unei mombe atomice putând aduce

mari avarii. 

Un alt „secret“ al colosului este cel al materialului folosit. Betonul este unul de tip special, care la contactul cu apa se impermeabilizează. Iată şi câteva date despre muntele de beton de la

Bicaz. 

Lacul de acumulare este cel mai mare de pe râurile interioare ale României, ocupând o suprafaţă de 3.300 hectare. Barajul este înalt de 127 metri, lăţimea la bază fiind aproximativ cât înălţimea. Volumul de beton turnat este de 1.625.000 metri cubi, temelie fiind excavaţi 1.312.000 metri cubi de stâncă. 

Barajul nu este unul monobloc, ci este format din 30 de ploturi (blocuri) separate. Volumul acumulării e de 1.230.000 metri cubi, lacul are o lungime de 35 de kilometri şi o lăţime maximă de 2 kilometri. 

A fost gîndit ca un lac cu folosinţe complexe: irigarea împreună cu Siretul a 300.000 ha de teren arabil, atenuarea viiturilor de pe Bistriţa, alimentarea cu apă a complexelor industriale de pe Valea Bistriţei până la Piatra Neamţ şi Bacău, pentru dezvoltarea turismului şi a exploatărilor forestiere.

Construcţia lui a durat 10 ani, între 1950 şi 1960. Vanele barajului s-au închis (pentru a forma acumularea ) şi au oprit definitiv cursul de până atunci al Bistriţei pe 1 iulie 1960, producţia de energie electrică începând la 1 ocombrie acelaşi an.