Scriitorul român care a înfruntat-o pe Ana Pauker şi a murit în exil. „...pentru că nu s-a ferit la timp, i-au agăţat pe piept nişte medalii de război“

Scriitorul român care a înfruntat-o pe Ana Pauker şi a murit în exil. „...pentru că nu s-a ferit la timp, i-au agăţat pe piept nişte medalii de război“

Grigore Cugler FOTO: wikipedia

Unul din scriitorii români ai avangardei, devenit cunoscut abia după moartea sa, a avut o viaţă tumultoasă şi a murit departe de ţară.

Grigore Cugler este unul dintre scriitorii români care se înscrie în curentul avangardei despre care s-a vorbit mai mult după dispariţia sa. Născut pe 7 aprilie 1903 la Roznov, în judeţul Neamţ, Cugler şi-a trăit viaţa frenetic şi s-a stins departe de ţară, pe 30 septembrie 1972, la Lima, în Peru. 
 
Părintele personajului Apunake (pseudonomul literar cu care îşi semna opera), Grigore Cugler este autor de proză satirică: „Apunake şi alte fenomene” (1934), „Afară de unul singur” (1946), „Carte de bucate - reţete publicate în revista Înşir-te mărgărite (1951), „Vi-l prezint pe Teavă” (postum 1975). 
 
În timpul vieţii a activat şi în alte domenii, fiind compozitor, diplomat, grafician, ilustrator, memorialist, muzician, poet şi violonist clasic. Înainte de a împlini 15 ani, a fost distins cu premiul George Enescu, la un concurs rezervat tinerelor talente.  
 
A urmat şcoala primară în localitatea natală, la Roznov, unde a învăţat limbile germană, spaniolă şi franceză, iar în 1914 s-a înscris la Liceul Militar Mânăstirea Dealului. În noiembrie 1916, a fost rănit în luptele pentru apărarea oraşului Piteşti, episodul fiind astfel rememorat sub titlul Apunake (autobiografie):
 
„…într-o bună zi se trezi în gara Piteşti, pe care o apără cu o dârzenie inexplicabilă. În Noembrie acelaşi an a explodat o ghiulea foarte aproape de persoana lui şi, pentru că nu s-a ferit la timp, i-au agăţat pe piept nişte medalii de metal şi de război”.

A înfruntat-o pe Ana Pauker

În anul 1927, Grigore Cugler a intrat în diplomaţie, iar din 1941 a devenit ataşat cultural la legaţia română din Bratislava. În acelaşi an, a fost rechemat în ţară unde a activat ca violonist la Teatrul Naţional din Bucureşti. 
Ulterior, şi-a reluat cariera de diplomat (trimis de ministerul regal al Afacerilor străine la Stockholm, Berna, Berlin, Bratislava, Copenhaga). În Suedia, Cugler a cunoscut-o pe Ulrica (Ulla Gerda Lizinca Matilda Dyrssen), fiica unui fost ataşat militar şi nepoata amiralului-comandant al Marinei Regale Suedeze, cu care s-a căsătorit în noiembrie 1937 la Bucureşti.
 
În anul 1946 a fost numit consul la Oslo, în capitala Norvegiei, dar la un an distanţă, în 1947, odată cu instalarea Anei Pauker în fruntea unui nou minister de Externe, controlat în întregime de comunişti, a refuzat să se întoarcă în România. Modul în care şi-a redactat demisia dovedeşte nu doar curaj, ci şi spiritul liber al scriitorului:  
„Faţă de noua orientare politică a guvernului român, care se îndepărtează de convingerile şi sentimentele mele, vă rog a-mi accepta demisia din cadrele Ministerului Afacerilor Străine”
După demisia din diplomaţie, Cugler a plecat în exil, în Peru. În primii ani, îşi câştiga existenţa ca angajat al unei societăţi comerciale (în timpul zilei), iar seara era prim-violonist al Filarmonicii din Lima. În plan literar, a publicat Cartea de bucate, o serie de aşa-zise reţete de bucătărie în revista „Înşir-te mărgărite”, o revistă care a apărut doar în anul 1951 la Buenos Aires, în Argentina. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: