O româncă şi un american îi ajută pe copiii fără părinţi: le oferă o familie celor care ies din centrele de plasament

Nadia Argeşanu (în mijloc) şi tinerii pe care îi ajută să trăiască independent FOTO: arhiva personală

O tânără din Neamţ şi un american îi ajută pe tinerii care ies din sistemul de protecţie al statului să răzbească în viaţă pe propriile picioare.

Nadia Argeşanu, o tânără de 26 de ani din judeţul Neamţ, şi Joseph Richard Bradford (54 de ani), un american îndrăgostit de România, dezvoltă cu succes un proiect dedicat copiilor care ies din sistemul de protecţie socială.

Nadia are experienţa traiului în centre de plasament şi asistenţă maternal: abandonată de mamă în spital imediat după naştere, ea a fost luată în grijă de un unchi, apoi, de la vârsta de un an şi până la 9 ani a crescut într-un centru de plasament din Piatra Neamţ. „Timp de 11 ani, pe perioada şcolii generale şi a liceului, am ajuns la o familie din comuna Păstrăveni în asistenţă maternală. Nu a fost o perioadă fericită din viaţa mea şi, la un moment dat, am plecat de acolo. Mi-a plăcut mult să învăţ, şi mi-a plăcut chimia, aşa că am ales să-mi continui studiile la Iaşi, unde am absolvit Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului şi apoi am urmat şi masterul“, povesteşte Nadia.

În anul 2012, Nadia a ajuns să-l cunoască pe Joseph Bradford, prin intermediul unei cunoştinţe comune, iar de atunci îl consideră un tată adevărat. „Cei doi copii ai mei au încheiat studiile şi au plecat la casa lor, dar eu mi-am spus: «Nu mi-am terminat încă misiunea de a fi tată şi trebuie să mai am grijă de câţiva copii aici, în România». Prima familie pe care am vizitat-o aici avea copii tineri, ei ne-au arătat România. Am avut astfel ocazia să-mi dau seama că sunt tineri care au nevoie de ajutor ca să se dezvolte şi, cu ajutorul Nadiei am înfiinţat o asociaţie non-profit, «Next Generation Capital», prin care vrem să-i sprijim pe adolescenţii care ies din sistemul de protecţie să se integreze în societate. Tranziţia de la viaţa în sistem instituţionalizat la viaţa pe cont propriu este foarte periculoasă. Majoritatea copiilor care au ieşit din acest sistem nu au fost îndrumaţi, nu au avut oameni care să-i ajute şi asta vrem să facem noi“, explică Bradford.

Principalul scop al demersului a fost de a ajuta copiii după ce ies din sistemul de protecţie. Conform legii, această ieşire în lume se petrece oficial la împlinirea vârstei de 18 ani sau la 26 de ani, dar numai dacă îşi continuă studiile. „Înainte de a face activităţi, a trebuit să creştem cu ei, să-i cunoaştem şi să ajungă să ne cunoască şi ei la rândul lor. În primii ani, am făcut în cadrul Centrului Elena Doamna pregătire cu aceşti copii la engleză, matematică, calculator, excursii, activităţi extraşcolare, de recreere, de pregătire pentru o viaţă independentă“, povesteşte Nadia Argeşanu.

Cum proiectul avansa pe baze solide, prin contractul de parteneriat cu centrul de plasament şi Direcţia pentru Protecţia Copilului Neamţ, un al doilea pas a fost închirierea unor locuinţe în Piatra Neamţ unde copiii să se simtă ca într-o familie. „Făceam echipe, iar unii mergeau la cumpărături, alţii ajutau la pregătirea mesei, alţii făceau curăţenie, eram toţi împreună, ca o familie. Ne-am gândit că dacă pleacă dintr-o familie sănătoasă, cu principii bune, atunci îi împingem în viaţă mult mai uşor“, mai spune Nadia.

O mare familie 

După cei patru ani de activitate cu copiii din centrul de plasament, s-a format un grup de băieţi şi fete care s-au integrat în viaţa de familie propusă de asociaţia „Next Generation Capital“. Ei au la dispoziţie trei apartamente (două de băieţi şi unul de fete) în Piatra Neamţ, unde îşi duc viaţa ca într-o familie normală şi se gospodăresc singuri.

„Iau masă împreună, iar sâmbăta şi duminica stăm şi noi cu ei. Avem 6 tineri permanent, iar pe perioada vacanţei de vară sunt 9. Eu gătesc pentru ei, dar şi băieţii se descurcă singuri“, spune Nadia.

Alexandra, una din tinerele din marea familie, spune cât de talentată e Nadia la bucătărie.

„Ne face toate felurile de mâncare, dar cel mai mult ne place Jambalaya, o specialitate cu orez, fasole roşie, cârnăciori, ceapă şi ciuperci. Mai sunt şi sosurile speciale aduse de Joe din America“.

La aniversări tinerii sunt împreună, dar şi în zilele de sărbători. „Copiii sunt foarte sinceri cu noi, iar singurele reguli sunt să ne iubim aproapele, să ne respectăm şi să fim toţi pentru unul şi unul pentru toţi“, spune Nadia, completată de Joseph:

„Fără dragoste, regulamentele înseamnă nimic. Mie îmi spun simplu Joe, sau <Moş Mişto>, iar Nadia e Nadia“. 

Cu sprijinul celor doi „părinţi“, Nadia şi Joe, cei mai mulţi dintre tineri şi-au găsit locuri de muncă. Alţi trei sunt studenţi: Elena e la Jurnalistică, Vasile la TCM, ambii în Iaşi, iar Geanina studiază la industrie alimentară la Suceava.

„I-am învăţat cum să-şi facă un CV, cum se prezinte la un interviu de angajare“, mai spune Nadia, un fel de mamă pentru aceşti tineri. Joe îşi doreşte ca în viitorul aproiat să închirieze un apartament şi într-un oraş centru universitar care să fie la dispoziţia studenţilor.  

„Copiii m-au adoptat pe mine“

Implicarea lui Joseph Bradford în acest proiect, departe de America şi de propria familie, a fost privită ca o nebunie. „Unii au zis că e o nebunie, într-adevăr, dar prietenii sunt alături de mine şi în fiecare an mă vizitează şi am susţinerea lor“. Joe a fost agent de vânzări la o firmă de telecomunicaţii din Indiana, a cochetat puţin şi cu politica, până şi-a dat seama că nu e ceea ce vrea în viaţă, dar acum se simte împlinit.

„Aici sunt plătit cu dragoste. Copiii mi-au adoptat pe mine, nu eu pe ei. Investiţia în oameni e cea mai mare bogăţie“, îşi caracterizează proiectul Joseph Bradford.

Nadia simte acum că cineva i-a pregătit un astfel de destin:

„Nu am visat niciodată că voi face ce fac acum şi cred că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap cum se spune. Vreau să văd aceşti copii realizaţi, la locul lor. E prima generaţie şi planul e ca tot ei să ducă mai departe acest proiect, să se ocupe de cei care vor veni din urmă“.