Neamţ: Sihastrul uitat de lume între ruine

Neamţ: Sihastrul uitat de lume între ruine

Călugărul Teodosie Curea are grijă de ruinele de la Buciuleşti

Din fosta Mănăstire Buciuleşti au rămas doar porţiuni din zidurile altarului. Un călugăr de 79 de ani încearcă zadarnic să refacă obştea monahală risipită de viiturile Bistriţei în urmă cu aproape 200 de ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Călugărul Teodosie Curea are 79 de ani şi păzeşte, din 2004, ruinele unei biserici de pe malul Bistriţei, unde a existat mănăstirea Buciuleşti cu sute de ani în urmă. „Acum şapte ani, stareţul Ciprian Zaharia de la Mănăstirea Bistriţa m-a trimis aici, să fie refăcută obştea monahală risipită vreme de aproape două secole. La început am fost patru călugări, dar doi au murit şi sunt mai mult singur“, spune sihastrul.

Ştie ruinele de mic copil

Ruinele se înalţă spre cer între canalul hidroenergetic şi vechea albie a râului, iar  în jur exista doar teren arabil. Călugării au reuşit să ridice o construcţie pentru chilii şi un paraclis pentru slujbe. Monahul Teodosie povesteşte că ştia de aceste ruine încă de pe când era copil, că s-a călugărit de tânăr şi că reîntemeierea mănăstirii este ca un vis pentru el. Rămas însă fără sprijin şi privit cu oarecare ostilitate de preoţii de la parohiile din jur, pustnicul spune că nu mai are de trăit atât de mult încât să vadă din nou o mănăstire pe acele locuri.

„Trebuie ca monumentul istoric să se păstreze aşa cum este, după câteva lucrări de consolidare, iar alături să se refacă mănstirea care a fost în urmă cu sute de ani. Dar costă foarte mult şi nu am sprijin de la nimeni“, se plânge călugărul. Acesta este supărat că locurile aflate la intersecţie de drumuri sunt preferate de cei care spun că vor să stea departe de viaţa lumească, în timp ce locurile pustii sunt, totuşi, mai potrivite pentru o astfel de alegere.

El ne-a arătat cărămida care rezistă ploilor şi vânturilor intense dintre cele două cursuri de apă, reţeaua de canale din zidărie, care asigura respiraţia pereţilor, precum şi porţiuni dintr-un tunel tainic, pentru fugă în caz de pericol. „Au rămas în picioare numai bucăţi din pereţii altarului. Restul bisericii, care era construită pe un beci, s-a prăbuşit când Bistriţa a inundat valea“, explică pusnicul. Arheologul Ovidiu Cotoi, cadru universitar la Galaţi, consideră că reţeaua de canale din pereţi avea şi rol de creştere a rezonanţei. „Constructorii trebuiau să facă aşa încât vocea preotului să fie auzită în biserică şi pe vremea aceea, în care nu existau sisteme de amplificare. Dispunerea unor goluri în pereţi face ca aceştia să se comporte ca o cutie de rezonanţă“, a explicat Ovidiu Cotoi.

Construcţie din anul 1630

Ruinele se văd mohorâte în apropierea şoselei care leagă Piatra Neamţ de Bacău, DN 15, pe partea dreaptă, spre albia Bistriţei. Ele se află pe teritoriul comunei Podoleni, la circa 25 de kilometri de Piatra Neamţ. „Mănăstirea Buciuleşti a fost înălţată de marele logofăt Ştefan Dumitraşcu în anul 1630. În această mănăstire au fost închişi fraţii Toma, vornicul Cantacuzin şi Iordache Contacuzin împreună cu doamna lui Vasile Lupu Voievod. Prin anul 1830 viiturile râului Bistriţa au dus la surparea malului şi dărâmarea bisericii“, a explicat istoricul Nicolae Stoicescu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: