Neamţ: Ioan Popei dă culoare perfecţiunii

Artistul este veşnic neîmpăcat cu talentul său şi caută tot timpul să se autodepăşească.

Ioan Popei a pictat sute de tablouri, care s-au răspândit pe la colecţionari din lumea întreagă. Acum lucrează în special  la şevalet, dar s-a afirmat cel mai bine ca pictor de icoane pe lemn. Artistul plastic spune că abordează în picturile sale un tip de colorit cu tentă terapeutică, pe care o denumeşte cromatoterapie.

El susţine că din acest motiv a devenit dependent de pictură. „Anumite culori pot crea stări pentru anumiţi oameni la fel ca mirosul, muzica, gustul etc.“, afirmă artistul. Abordează cu uşurinţă o diversitate de teme, dar spune că rămâne permanent un colorist, un adept al culorii.

Motive de a picta

„Toate temele sunt pentru mine un motiv de a colora, indiferent că pictez abstract sau figurativ“, spune Ioan.

Diversitatea de stiluri abordate de-a lungul timpului este pusă pe seama nemulţumirii şi a dorinţei de explorare. „Cu tot pozitivismul meu, în ceea ce priveşte pictura mea sunt mereu nemulţumit. Şi apoi, dorinţa de a explora tot ce se poate în pictură mă forţează să folosesc toate mijloacele şi stilurile pentru a obţine  ceea ce îmi doresc“, explică  artistul.

Pentru el, a picta înseamnă nu numai să ai talent, ci să stăpâneşti foarte bine elementele meseriei, să fii bun meseriaş. „Recunosc un pictor bun după portret. Dar şi după o natură statică cu flori poate fi recunoscut un bun meseriaş. Nu întotdeauna talentul este un dar, el te poate şi chinui“, afirmă Popei. Unul dintre genurile la care revine cu insistenţă este portretul.

Icoana perfectă, pe o poartă de lemn la Agapia

„Mă surprind uitându-mă lung la oameni, chiar agresându-i cu privirea în unele cazuri. O fac din dorinţa de a reţine trăsăturile, mai ales la cei care mi se par interesanţi, pentru ca ulterior să-i aşez pe pânză“, spune artistul. Multă vreme după 1989, Ioan Popei a pictat icoane pe lemn.

„Icoana care am crezut eu că a atins «perfecţiunea» a fost realizată pe o poartă de lemn veche de la casa unei măicuţe de la Agapia, lângă care m-am născut. Ea este acum în colecţia unui medic din Piatra Neamţ iubitor de artă. Acum am rărit-o cu icoanele, probabil pentru că am ajuns să cred că am atins perfecţiunea“, a spus în final pictorul.

______________

profil
născut. 15 iulie 1954, la Agapia.
studii. Liceul de Chimie Piatra Neamţ.
familie. Este căsătorit, are doi copii.

întrebări şi răspunsuri
Cât de multă imaginaţie îi trebuie unui pictor?
De exemplu, odată, un client din America, un psihoterapeut, mi-a povestit că în cabinetul său are o bancă roşie, pe care stă clientul şi eu va trebui să-mi imaginez deasupra sa un tablou care să completeze scena. Nu am dormit câteva nopţi şi a ieşit o lucrare superbă, care sigur că era cu dominantă de verde. Beneficiarul a fost foarte mulţumit.
Căror persoane le faceţi portretul?
Am obiceiul să fac portretele celor din jurul meu. De exemplu, cu cel al tatălui am luat Marele Premiu la un concurs de la Dorohoi, în 1987. Portretul acela a dispărut din expoziţie şi nimeni nu mi-a explicat unde e.

ce-i place
Îi place libertatea, lipsa constrângerilor. „Ador marea, în care doresc mereu să mă bălăcesc şi să o pictez în toate ipostazele. Îmi place să mă plimb prin satele româneşti care au rămas sate, dar şi prin cele din Vestul Europei“, spune pictorul.

ce nu-i place
„Nu-mi place negativismul, cu toate înţelesurile termenului. Prefer să văd partea plină a paharului“, a mai spus Ioan.