Mari boieri şi mari acte filantropice din veacuri trecute. Constantin Cantacuzino şi Safta Brâncoveanu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Corpul B al Colegiului Naţional Roman Vodă FOTO CNVR
Corpul B al Colegiului Naţional Roman Vodă FOTO CNVR

Doi mari boieri moldoveni, Constantin Cantacuzino şi domniţa Safta Brâncoveanu, s-au remarcat prin acte filantropice de anvergură în epocile în care au trăit

De-a lungul vremurilor, membrii unor familii de boieri au rămas în istorie, dincolo de bogăţia lor, implicându-se direct sau influenţând evenimente remarcabile, dar şi prin mari acte filantropice, punându-şi „amprenta“ în evoluţia socială a unor localităţi sau aşezăminte de cult. 

Despre ei nu era voie să se vorbească în comunism, detalii apărând după evenimentele din decembrie 1989. Prin ţinutul Neamţului au fost destule „nume“ ce mertă menţionate. Unul este Constantin Cantacuzino, care a lăsat cea mai mare parte din avere „comunei Roman“ de la acea vreme. 

În anul 2005, una dintre ştirile care a ţinut prima pagină a ziarelor locale şi naţionale a fost aceea a descoperirii într-o arhivă a testamentului boierului Cantacuzino Paşcanu. În testamentul olograf, scris pe 15 ianuarie 1927, la Paris, decidea ce se va întâmpla cu imensa sa avere. 

„Las doamnei Maria Cantacuzino, soţia mea, numită Aldica Paşcanu, venitul întregii mele averi. Nuda proprietate o las comunei Roman. Este vorba de terenuri, păduri, păşuni, iazuri şi imobile: conacul şi 480 de hectare de teren din comuna Costişa, 75 de hectare de pădure în comuna Erbiceni (judeţul Iaşi - n.red.)“, se arăta în document. 

Mai erau donate 430 de hectare de teren în comuna Dumeşti - Iaşi, plus două imobile în Bucureşti, aflate pe străzile Lebedei şi Cameliei, demolate în perioada comunistă. Printre clădirile reprezentative date oraşului se număra şi corpul B al Colegiului Naţional „Roman Vodă“, cunoscut în epocă ca fiind „Liceul Sturza Cantacuzino“, declarat monument istoric. 

Primăria n-a recuperat mai nimic din averea donată 

Boierul a mai deţinut o casă în centrul urbei de la confluenţa Moldovei cu Siretul. Şi ea a fost „pusă la pământ“ în anii edificării socialismului, construindu-se Casa de Cultură a Sindicatelor. Primăria Roman, în baza testamentului, a încercat să recupereze „averea“ primită, dar mare lucru nu s-a reuşit, în condiţiile în care, pe unele suprafeţe, erau alte contrucţii, astel că s-a renunţat la cererea de retrocedare. De exemplu, aproape întrega comună Costişa - Neamţ este pe terenurile fostei moşii, acolo fiind şi un conac impresionant al lui Constantin Cantacuzino - Paşcanu. Boierul, născut în 1856 şi decedat în 1927, a fost unul dintre marii oameni politici ai epocii sale, deţinând funcţia de preşedinte al Adunării Deputaţilor, în 1907 şi între 1912 - 1914. 

Cu studii în Drept la Paris, a fost membru al Partidului Conservator, fiind ales deputat în 1891 şi apoi senator în 1903. La începutul Primului Război Mondial, a participat la şedinţa Consiliului de Coroană de la Sinaia, convocată de Regele Carol I, unde s-a pronunţat neutralitatea României, dar şi la şedinţa prezidată de Ferdinand Întregitorul, votând pentru intrarea în război, de partea Antantei. Era considerat al patrulea om din România în ceea ce priveşte bogăţia. 

Safta Brâncoveanu, moşii şi bijuterii donate Mănăstirii Văratec 

Acte caritabile de mare însemnătate o au în prim plan şi pe Safta (Elisabeta) Brâncoveanu. S-a născut în 1776, în familia marilor boieri moldoveni Balş şi s-a căsătorit cu banul Grigore Brâncoveanu. S-au remarcat prin acte filantropice de anvergură, ctitorind Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti. 

boierdonat1

Statuia Saftei Brâncoveanu de la Mănăstirea Văratec. FOTO: Facebook

Acţiunile aveau să se îndrepte şi spre Transilvania, spijinind Biserica Sfânta Treime din Braşov, dar şi Mănăstirea Bistriţa Vâlcea, Mănăstirea Viforâta, judeţul Dâmboviţa. După moartea soţului, Safta, între anii 1835 şi 1838 s-a dedicat transformării în realitate a visului ei şi al soţului, acela de a construi un spital pentru nevoiaşi, în care oricine să poată fi tratat fără să plătească. 

Safta Brâncoveanu s-a retras, în 1840, la Mănăstirea Văratec, donând aşezământului moşiile Osica

şi Vlăduleni, pe lângă veşminte preoţeşti, acoperăminte cu fir de aur şi cărţi de cult. Domniţa şi-a topit toate bijuteriile, metalul fiind apoi folosit la ferecături de Evanghelii, îmbrăcăminţi la icoane, candele, vase şi postamente de cruci la altar. Avea să moară pe 8 august 1857, fiind înmormântată la Văratec, alături de mama sa.

De altfel, celor care ajung la Văratec n-are cum să nu le fie atrasă privirea de o statuie impozantă, aflată lângă biserica Adormirea Maicii Domnului din incinta aşezământului de cult, pe ea scriind

„Domniţa Safta Brâncoveanu“. Edificiul din bronz a fost amplasat în anul 1935, fiind realizat de sculptorul Ion Jalea, membru al Academiei Române. 

„Prinţesa aparţine influenţei şi extrem de bogatei familii boiereşti moldovene Balş. (...) La aniversarea unui secol de la ridicarea Aşezămintelor Brâncoveneşti, în 1935, sculptorul Ion Jalea termina o lucrare impresionantă, turnată în bronz, care o reprezenta pe domniţa Safta Brâncoveanu în toată maiestatea sa, şezând pe un tron flancat de lei încastraţi la baza jilţului princiar“, se arată pe monumenteneamt.ro. 

Vă recomandăm să mai citiţi: 

Surpriza vieţii pentru o tânără la ceremonia de depunere a jurământului militar. Ce a făcut un pompier

Procesiune cu icoana ce „scoate diavolii, alungă seceta şi dă rod pântecelor“. Este darul unei împărătese a Bizanţului

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite