„Mânca-v-ar raiul!“, binecuvântarea părintelui Cleopa pentru pelerini. Viziunea duhovnicului de la Sihăstria despre lumea celor drepţi

„Mânca-v-ar raiul!“, binecuvântarea părintelui Cleopa pentru pelerini. Viziunea duhovnicului de la Sihăstria despre lumea celor drepţi

Părintele Ilie Cleopa FOTO crestinortodox.ro

Părintele Cleopa, stareţul mănăstirii Sihăstria din Neamţ, descria în detaliu, pe baza scrierilor din Sfânta Scriptură, cum arată raiul, locul binecuvântat în care sufletele drepţilor creştini vor aştepta judecata de apoi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Părintele Cleopa Ilie, unul din marii duhovnici şi cunoscut predicator ai Moldovei era unul dintre monahii căutaţi de credincioşi pentru sfaturile sale duhovniceşti. „Mânca-v-ar Raiul!”, asta le ura părintele celor care-l căutau la mănăstirea Sihăstria, dar avea grijă să-i atenţioneze mereu să se pregătească în credinţă pentru venirea sfârşitului lumii.
 
Din aceste întâlniri cu duhovnicul au rămas imprimate în format audio sau video învăţăminte, dar şi interpretări ale Bibilei. Descrierea raiului este una din temele pe care însuşi părintele Cleopa recunoştea a fi o provocare destul de dificilă. „Oare cum aş putea eu, nepriceputul si cu totul neiscusitul, să zugrăvesc prin cuvinte patria noastră cea veche din care am căzut?”, spune Ilie Cleopa în „Cuvânt despre rai”.
 

Raiul, anticamera împărăţiei cerului 

 
O certitudine pe care o are părintele Cleopa pe baza Sfintei Scripturi este cea legată de localizarea raiului. „Sfânta Scriptură ne spune despre rai că este aşezat de Dumnezeu spre răsărit: Şi a sădit Dumnezeu rai în Eden spre răsărituri”.
 
Din start, părintele Cleopa spune că este o diferenţă între rai şi împărăţia cerurilor. „Raiul este locul unde a stat Adam şi unde stau drepţii până la judecata de apoi. O stare provizorie. Nu-i hotărât să stea drepţii acolo pentru totdeauna, că de la judecată înainte, sufletele drepţilor nu se mai duc în rai, ci în împărăţia cerurilor. Iar deosebirea între cer şi rai este negrăit de mare, pentru că atâta iubire a avut Dumnezeu de neamul omenesc, încât în locul raiului i-a dat împărăţia cerurilor”, arată părintele Cleopa.
 
Duhovnicul de la Sihăstria spune că Satana l-a scos pe Adam din rai, iar Dumnezeu, după ce a venit pe pământ şi a suferit pentru neamul omenesc, nu-l mai bagă în rai pe omul care face voia şi poruncile lui, ci în ceruri: „În Evanghelie ce s-a zis? <Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia raiului?> Nu, ci altfel: <împărătia cerurilor>. Sau zice: <Fericiţi cei izgoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia raiului?> Nu, ci împărăţia cerurilor”.
 

Un singur anotimp în rai

 
O altă caracteristică desluşită din scrierile sfinte de părintele Cleopa este aceea că raiul este „îndoit”, adică este alcătuit şi din cele simţite şi din cele gândite, văzut şi nevăzut, după cum omul este format din trup şi suflet. „Raiul îl înţelegem şi trupeşte, dar îl tâlcuim şi duhovniceşte. În rai va fi o desfătare duhovnicească desăvârşită a celor cinci simţuri ale omului”, descrie Ilie Cleopa. 
 
În descrierea sa, părintele Cleopa spune că raiul are un singur anotimp: „Acolo nu-i nici prea frig, dar nici prea cald. Nu-i nici prea mare vânt, dar nici să nu fie deloc. Nu-i niciodată acolo ploaie prea multă, dar nici să nu fie. Deci cele patru stihii, cele patru anotimpuri, sunt îmbinate în aşa fel, încât provoacă o negrăită plăcere la cele cinci simţiri ale omului”.
 

„O mie de ani în rai se pare un ceas”

 
Cât despre simţurile oamenilor în rai, acestea sunt astfel testate:
 
Gustul. Poamele din rai au atâta dulceaţă şi atâta felurime de gusturi, încât omul nu mai poate pofti nimic peste dulceaţa lor.
 
Auzul. Cântările de acolo care desfătează nu gustul, ci alt simţ al omului, auzul, atâta frumuseţe au, încât o mie de ani se pare un ceas în rai, cum citim şi în Mântuirea păcătoşilor.
 
Pipăitul cel îndoit, înăuntru şi în afară, acolo atât frumuseţe are şi atâta blândeţe în zidiri, încât niciodată spini nu există, lucru aspru nu există, lucru care să te ardă nu există, lucru care să te otrăvească nu există, aşa încât pipăirea şi cea dinăuntru şi cea din afară este fără nici o vătămare.
 
Mirosul. Atâta mireasmă a Duhului Sfânt este şi florile acelea atâta mireasmă au, încât nu mai poţi să-ţi închipui că ar mai exista altceva în lume să miroasă mai frumos ca acelea.
 
Vederea. Iar vederea se desfătează întru atâta frumuseţe (Gan-Eden, adică veşnică desfătare), încât nu poate omul nici într-un fel să mai cugete că ar putea vedea ceva mai frumos ca acolo”.
 
Pe aceeaşi temă:
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările