Jurnal de vacanţă. Gardul Stănilelor, refugiul caprei negre şi pajişti cu floare de colţ, minunile de pe Ceahlău
0
O ascensiune pe cel mai lung traseu marcat de pe masivul Ceahlău oferă perspective inedite şi peisaje mirifice de la poale şi până în vârf. Vă invităm alături de noi, în cadrul campaniei „125 de locuri pentru care iubim România“
O zi în luna lui Cuptor, când oraşul se topeşte la temperaturi extreme, poate fi trăită altfel într-o călătorie pe „Olimpul Moldovei”. Cel mai lung traseu din cele 7 marcate oficial în Parcul Naţional Vânători Neamţ începe din comuna Bicazul Ardelean, de la Drumul Naţional 12 C care duce spre Cheile Bicazului şi Lacul Roşu. Aproape de centrul comunei, un indicator îţi arată calea de 18 km care duce spre schitul Sfântul Antonie din Poiana Stănilelor.
Drumul judeţean 127 A urmează în amonte pârâul Bistra Mică, şi poate fi parcurs cu maşina, pe o cale asfaltată, trecând prin satul Telec, o localitate situată la cota 680 metri. După ce laşi în urmă ultimele case, urcuşul, deloc abrupt, se face pe un drum pietruit străjuit de o parte şi de alta de brazi. Din când în când, în faţa încep să se zărească impunătoarele coloane de stâncă ale versantului sud-vestic al Ceahlăului.
Un popas în drumeţie e binevenit la o păstrăvărie ieşită în cale, loc de la care afli că până la schitul din Poiana Stănilelor mai sunt 7 kilometri. Curmătura Stănilelor e drumul pe care urcă, de Schimbarea la Faţă, însuşi Mitropolitul Moldovei, dar calea e utilă şi celor care fac aprovizionarea la cabana Dochia, de pe vârful muntelui.
Poiana Stănilelor, cartierul general al turiştilor
În sfârşitul, primul reper al traseului se vede în faţă: Poiana Stănilelor, e locul de tras sufletul înainte de a reporni spre piscul Ceahlăului. Schitul de călugări e primitor pentru turiştii care şi-au stabilit cartierul general pe fâneaţa proaspăt cosită. Câteva corturi montate printre căpiţele de fân colorează o privelişte bucolică, la poalele peretelui abrupt care se înalţă în faţă. Turiştii, cei mai mulţi dintre ei veniţi tocmai din Iaşi, şi şi-au parcat maşinile aproape de schit, şi îşi organizează de aici planul de drumeţie pe munte.
„Facem plimbări până sus, adunăm şi diferite feluri de bureţi pe care le găsim pe traseu, iar seara îi pregătim la foc. Aici am învăţat şi eu să deosebesc cupercile, de la cei care îi cunosc”, spune o turistă care curăţa gălbiorii culeşi de dimineaţă.
Aventura abia începe pe drumul forestier care duce la cabana Dochia. Lăsăm în urmă Poiana Stănilelor, şi urcăm pe lângă creastă vreme de încă un ceas pe Jgheabul lui Vodă. În stânga, se văde în zare silueta Hăşmaşului, iar izvorul care te aşteapă la capătul drumului îţi ostoieşte setea. Soarele e sus, şi traseul marcat cu dungă albastră pe fond alb îţi indică direcţia pe o cărare uşor abruptă prin pădure. O oră şi 15 minte mai e până la Dochia, şi acum înţelegi de ce traseul 6 e considerat pe hărţile oficiale de dificultate mare.
După jumătate de oră peisajul se deschide. La 1743 de metri altitudine, în zona „La Pălărie”, surpriza e mare. O familie tânără, cu un copil de numai doi anişori, ne întâmpină cu urarea izbăvitoare: „Haideţi că ce-a fost greu a trecut!”. Mama lui Ioan Iustin, puştiul care în ciuda vârstei fragede nu e la prima urcare pe Ceahlău, ne este ghid în poate cea mai spectaculoasă zonă a masivului. Urmăm o cărare care taie coasta versantului, străjuită de arbuşti de afine, iar în faţă ni se deschide imaginea impresionantă a Stănilelor.
„Aici, la Gardul Stănilelor, vin dimineaţa caprele negre. Trebuie să fii dis de dimineaţă să le poţi vedea, şi să fie linişte deplină să nu se sperie”, spune Alex, tânăra mămică pasionată de natură.
Legenda lui Stănilă
Ca mai toate locurile din Ceahlău, şi Stănilele au legenda lor. Aceasta spune că Stănilă era un cioban sărac venit în timpuri străvechi cu oile pe aceste locuri. Auzise că aici sunt cele mai bogate păşuni în verdeaţă, şi cel mai blând soare lăsat de Dumnezeu pe pământ. Într-o zi, Stănilă a întâlnit-o pe Maria, fata celui mai bogat baci, o păstoriţă de care Stănilă s-a îndrăgostit pe loc. Pentru ca acesta era un cioban sărac şi nu avea multe oi, Maria nu a vrut să mai audă de el, iar Stănilă s-a aruncat de pe cele mai înalte stânci din acele locuri.
Lăsam în urmă legenda Stănilelor, şi ajungem pe platoul de jnepeni de deasupra cabanei Dochia. O troiţă cu Isus răstignit străjieşte cărarea ce duce spre mănăstirea Schimbarea la Faţă, locul unde tânăra familie ce ne-a fost ghid o porţiune de drum vrea să ajungă cu destule daruri pentru monahi.
După o jumătate de zi de călătorie, ajungem la cabana Dochia, prima destinaţie a călătorului pe Ceahlău. O ciorbă caldă servită în sala de mese te întremează pentru partea a doua a drumului, de multe ori mai grea decât urcuşul.
Un covor natural din flori de colţ
Am ales traseul cu cruce roşie, cel care coboară spre Poiana Maicilor. Trei ore de mers cu frâna de mână trasă, cum se spune, prin zone sălbatice cum e Jgheabul Ursăriei, sau Clăile lui Miron. Cele două coloane imense, au şi ele legenda lor. Tot legate de un cioban, altul decât Stănilă, şi mult mai bătrân care a venit aici de pe la Secu sau Izvorul Alb, pentru a-şi paşte oile. În nopţile cu lună plină, Miron doinea atât de frumos din fluier, încât întreaga suflare a pădurii rămâneau vrăjite. Se spune că acesta a murit lângă stânca cea mai ascuţită, iar locului i-a rămas numele de Clăile lui Miron.
La poalele celor două stânci gigantice, pajiştea e plină de flori de colţ, iar perspectiva asupra hăului din vale simţi cum îţi îngheaţă sângele.
După încă vreo oră de coborâre, ajungem în Poiana Maicilor, intesecţie pentru două trasee marcate. De aici se poate alege drumul de două ore spre staţiunea Izvorul Muntelui, sau cel de trei ore spre Neagra, Taşca, aproape de Bicaz. Din acest al doilea traseu, din Poiana Văratec se desprinde un drum forestier care te scoate în Poiana Stănilelor, locul de campare ales ca punct de plecare în ascensiune.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Recomandări pe aceeaşi temă:
Secretele Drumului Romanilor din Munţii Bârgăului. Ce frumuseţi dezvăluie vechiul drum pietruit
Lumea celui mai bătrân morar din Transilvania
FOTO VIDEO Staţiune de lux, cu terenuri de golf şi spa, într-un sat din Sălaj
Se încarcă comentariile...
