Izvorul tinereţii de la Piatra Şoimului. Apa cu proprietăţi miraculoase care împiedică îmbătrânirea tenului

Localnicii din Piatra Şoimului folosesc de peste 100 de ani apa izvorului. FOTO: Traian Socea

Izvorul a cărui „apă nu se strică“ este în comuna Piatra Şoimului, judeţul Neamţ. Apa conţine ioni de argint, având efecte benefice asupra tenului, dar şi în tratarea unor afecţiuni oftalmologice.

De zeci şi zeci de ani, apa diverselor şipote şi izvoare este folosită ca alternativă la apa de la robinet venită prin conducte. Chiar dacă potabilă, această apă nu se compară cu cea a unor izvoare care au proprietăţi considerate extrem de benefice. 

În judeţul Neamţ, unul foarte apreciat este în satul Neguleşti, din comuna Piatra Şoimului, despre a cărui apă se spune că are calităţi extraordinare pentru ten, dar şi în tratarea unor afecţiuni de vedere, stomac, prostată. 

Sute de localnici vin zilnic cu maşinile încărcate de bidoane ca să se aprovizioneze cu „apa care nu se strică“, de la izvorul din Piatra Şoimului.

„I se spune şi Izvorul tinereţii. Celor care se spală cu apă de aici le îmbătrâneşte pielea feţei mai greu“, spun sătenii.

„De ani de zile beau apă de acolo şi tot de acolo folosesc pentru gătit. Din bătrâni se ştie că acea apă are calităţi extraordinare, fiind foarte bună pentru cei care au probleme cu vederea. Sunt voci care afirmă că apa ar fi bună şi pentru persoanele care suferă de prostată. S-au făcut analize şi s-a constatat că apa este potabilă, iar acest lucru este cunoscut de zeci şi zeci de ani. Vin cu bidoane, cu butoaie, canistre; oamenii au luat de acolo apă dintotdeauna“, declară primarul Neculai Nicorescu.

Se pare că apa conţine metale nobile, respectiv ioni de argint, ceea ce-i conferă reale calităţi. Ionii de argint au efect bactericid, aşa că apa care i-ar conţine este un bun dezinfectant, iar cei care se spală frecvent pe faţă îşi amelioreaza tenul.

„Faţă nouă“ pentru Izvorul tinereţii

Localnicii „jură“ cu mâna pe inimă, dat fiind că izvorul este folosit de zeci de ani, că rănile spălate cu „apă de argint“ se vindecă mai repede, nu se infectează, iar cicatricele rămase sunt mai puţin vizibile. 

Anul trecut, poate şi pentru că la izvorul pomenit este câteodată coadă, nişte localnici inimoşi i-au dat o altă înfăţişare. 

„Zilele trecute, am fost la Neguleşti, la Izvorul lu' Grasu sau Izvorul cu apă pentru ochi - aşa cum l-au botezat vârstnicii locului şi cum şi eu ţin minte, din fragedă pruncie. Imediat după troiţă, un podeţ nou construit încalecă obştescul şanţ ce mărgineşte drumul, îmbiindu-te să păşeşti ferm şi sigur pe cărarea care suie înspre izvor. De bună seamă, mlaştina de odinioară, formată de scurgerea izvorului, a dispărut, pentru că apa se duce, pe o cunductă subterană, acolo unde şi trebuie, mersul hotărându-l tot nişte meşteri. 

Ei bine, după urcuş, n-apuci să-ţi reglezi respiraţia, căci în faţa ochilor ţi se înfăţişează o structură din piatră, pe fronton având dăltuită inscripţia Sfântul Pantelimon, flancată şi la stânga, şi la dreapta de două efigii ale unor personaje legendare şi ele sculptate măiestru. Amenajare gospodărească, cu etajere şi platforme de aşezat la odihnă recipientele pline, cu grătar de scurgere, peste care se prelinge melodios apa ce vine din pântecul muntelui pe o conductă de inox mai mare dragul“, scrie un localnic, Traian Socea, fost ziarist şi om de televiziune, în revista on-line „Calu-Iapa“ (i se se spune astfel pentru că un sat din comuna Piatra Şoimului se numea aşa, Calu-Iapa, cel mai probabil de la hergheliile din timpul domniei lui Ştefan cel Mare).

Staţiunea Neguleşti, o ruină

Că apa izvorului are proprietăţi curative a fost atestat de faptul că la câţiva kilometri a funcţionat o staţiune, Neguleşti, acum închisă. O amenajare modernă, în ton cu vremurile de atunci, a fost făcută în 1935, care a dăinut până în 1962, când clădirea a fost dărâmată, deoarece nu mai corespundea. 

Tocmai în 1986 a început reconstruirea bazei de tratament şi a funcţionat până în 1992 ca hotel, doar pentru cazare. În 1993, a fost întocmit un proiect pentru dezvoltarea staţiunii, peste doi ani au început lucrările, însă, din lipsa banilor, în 1996, s-au sistat. 

La fel ca şi în alte locuri din România, staţiunea balneo-climaterică se ruinează. Se mai spune că despre efectele benefice ale apei se ştia încă de pe la 1870, ele fiind remarcate de nemţii şi polonezii care au pus bazele unei fabrici de sticlă în satul Negulesti. Studiile au arătat că izvoarele bazei de tratament aveau ape clorosodice, magnezice şi iodurate, iar plaja de indicaţii terapeutice cuprindea mai multe afecţiuni. Era vorba despre cele reumatice cronice (spondilita cervico-dorso-lombară, coxartroze, gonartroze, artroze tibiotarsiene) şi neurologice ale aparatului locomotor (stări după accidente vasculare cerebrale, pareze spastice şi flasce). 

Lavajul bucal cu acest tip de ape determina diminuarea inflamaţiilor gingivale provocate de tartrul dentar, cât şi de parodontopatii. Compoziţia chimică a apelor de la Neguleşti le mai recomanda pentru efectul antiinflamator şi antispastic în afecţiuni pulmonare cronice, administrată sub formă de aerosoli. 

Revenind la Izvorul tinereţii, despre apa acestuia s-a mai spun că a dat rezultate în tratarea conjunctivitelor alergice şi al blefaroconjunctivitelor.