Ghid de căutat comori celebru acum un secol în România. Ce condiţii obligatorii trebuiau să îndeplinească pretendenţii
0
Cu mai bine de 100 de ani în urmă, românii mai credeau în existenţa comorilor care aşteptau să fie dezgropate. Prin tradiţie, se spunea că prezenţa acestor comori era marcată cu flăcări care ieşeau din pământ în anumite momente ale zilei şi în preajma unor sărbători.
Un adevărat ghid despre cum trebuie căutate comorile îngropate, ce fel de comori zac în pământ şi în ce fel pot fi scoase la lumină este articolul publicat de învăţătorul M. Lupescu, din Broşteni, în numărul din martie 1893 al revistei de folclor Şezătoarea.
„Sub nume de comoară, poporul înţelege o adunătură mare de bani puşi într-un vas de stejar ori într-o caldare de aramă, şi ascunşi în anumite locuri de oamenii bogaţi din vechime. Se vede că pe atunci pământul era casa de economie a omului“, spune în deschiderea articolului învăţătorul.
Comori juruite omului, comori stăpânite de necuratul
Autorul articolului spune că există două feluri de comori: curate, adică cele promise („juruite“) omului şi necurate, stăpânite de necuratul. De tipul de comoară depinde şi modul de semnalizare.
„Orice comoară trebuie să ardă o dată în an, de obiceiu se aprind în zile însemnate şi mai ales primăvara şi toamna. Cele curate ard de la miezul nopţii până în zori de zi, iar cele necurate de cu sară, până la miezul nopţii, când cântă cocoşul“.
Prin tradiţie, se spune că aceste comori ard în anumite perioade din an, iar culoarea flăcării indica ce fel de bogăţie este ascunsă sub pământ.
„Spre Blagovoştene, spre Florii, spre Paşti, spre Sfântu Gheorghe, spre Ispas, Duminica Mare, etc. ard cele mai multe comori. Para comoarei variază: cea a comoarei de aur e gălbuie, cea a comoarei de argint e roşcată, iar a comoarei de aramă e albăstrie“.
Orbirea, riscul celor care nu ştiu să dezgroape comorile
Culegătorul tradiţiilor menţionează în articolul dedicate comorilor că pentru a avea folos de pe urma bogăţiilor ascunse trebuie îndeplinite anumite condiţii.
„Cine vrea să aibă parte de comoară, trebuie să fie om cu credinţă în cele sfinte, să fie om curat, bun la inimă, căci nu tuturor păcătoşilor îndreaptă Cel de Sus pasul spre bogăţii“.
Celor pasionaţi de comori, autorul le indică procedura ce trebuie îndeplinită la dezgroparea bogăţiilor ascunse, pentru a evita anumite pericole. În plus, se subliniază că o parte din bani trebuie să fie donaţi.
„Îmbrăcându-te în haine curate, şi în condiţiile de mai sus, stai de priveghere înspre zile mari afară şi când vezi comoara arzând, te răpezi acolo şi pui semn. A doua zi de duci acolo singur, singurel, săpi în locul unde a ars comoara, însă ai băgare de samă, a nu cădea ţărnă înapoi în groapa ce faci, căci altfel rămâi orb. Dând de vasul cu banii, iei câţiva din ei, şi-i laşi în groapă, fără a o astupa. Din banii aceştia trebuie să dai câţiva la văduve şi fetele sărace, de vrei să aibi parte de ei“.
Cât despre comorile aflate în stăpânirea necuratului, învăţătorul M. Lupescu arată că acestea pot fi descoperite doar îndeplinind condiţiile impuse de diavol.
„Altfel, nu te lasă să pui semn, punându-ţi fel de fel de piedici“, atenţionează autorul. Dascălul avertizează însă, în finalul articolului, că visul de îmbogăţire peste noapte trebuie înlocuit cu munca cinstită:
„Comorile vechi, omul trebuie să le înlocuiască cu hărnicia şi munca, căci altfel rămâi în urmă de tot“
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
