Experienţa unui alpinist român pe „Muntele canibal“. De ce şi-a căpătat acest supranume un vârf din Alpi FOTO
0Doi pasionati de ascensiuni montane au trăit experienţe unice pe vârful Liskamm, unul din cele mai tehnice şi periculoase piscuri din Alpi.
Vali Pricope si Ionut Mazilu doi pasionati de ascensiuni din Neamţ, au traversat zilele trecute toată creasta varfului Liskamm din Alpii Pennini, situat la graniţa dintre Elveţia şi Italia. Deşi are 4527 metri, cu aproape 300 de metri mai mic decât Mont Blanc, cel mai înalt pisc al Alpilor, Liskamm este considerat un varf tehnic, cu multe pericole pentru cei care îl escaladează, motiv pentru care are şi supranumele „Muntele canibal“.
„Am fost însoţit în această ascensiune de Ionuţ Mazilu, un partener cu care am mai fost şi pe Mont Blanc. Urcuşul l-am început din Italia, iar de la altitudinea de 1500 de metri am urcat cu teleschiul pentru a mai face economie de energie. De la altitudinea de 2000 de metri ningea. În prima noapte, de luni spre marţi, 15 spre 16 iulie, am stat la refugiul Quintino Sella, la o înălţime de circa 3500 de metri. Marţi dimineaţă am plecat spre Liskamm“, a povestit Vali Pricope.
Muntele are un perete vertical în nord ce atinge aproape o înălţime de 1.000 m, iar în sud un perete de 500 m. Vali Pricope spune însă că cel mai mare pericol este în creasta masivului, unde sunt cornişe de zăpadă îngheţată instabilă. În urma accidentelor în care au fost implicaţi alpiniştii de-a lungul anilor, muntele şi-a căpătat acest renume.
„Muntelui i se mai spune şi <Mâncătorul de oameni> pentru că în creastă are tot felul de cornişe, cu zăpadă instabilă care se poate desprinde şi să plece la vale oricând. În cazul în care colegul cade într-o zonă de hău şi tu îl ţii doar cu mâna, nu ai nici o şansă pentru că nu e vorba de greutatea lui, ci de şocul căderii. Acolo e combinată gheaţa, cu zăpada şi cu stâncă, iar cu colţarii pe stâncă e dificil de mers. Şi eu am rămas blocat cu un picior într-o stâncă“, spune alpinistul.
Vali Pricope a mai adăugat că echipamentul pentru o astfel de ascensiune trebuie să cuprindă obligatoriu elemente de siguranţă pentru zonele periculoase:
„Cei care merg pe Liskamm, pe lângă colţari şi pioletul obligatorii, trebuie să aibă şi şuruburi, sau pitoni de gheaţă, pentru asigurare. Dacă - Doamne Fereşte!, ai alunecat, mai ai totuşi o şansă. Pe traversări nu ai unde să montezi aceşti pitoni de gheaţă, dar pe urcare, a fost o porţiune de circa 20 de metri foarte abruptă, unde gheaţa era foarte tare“, a menţionat alpinistul care a ajuns şi pe vârful Punta Gnifetti, unde este cea mai înaltă cabană din Europa (4556 m), Regina Margherita.
„Cel mai important este să ai încredere în cel cu care mergi. Să ai experienţe împreună cu el, să fi fost pe creste dificile. Nu recomand nimănui să facă acest vârf dacă nu a mai urcat pe alte vârfuri grele“, a concluzionat Vali Pricope.
Se încarcă comentariile...
