Delicatese pe masa ţăranului român la început de veac XX. Reţete pentru două preparate culinare speciale la 1900

Delicatese pe masa ţăranului român la început de veac XX. Reţete pentru două preparate culinare speciale la 1900

Ciobani la masă FOTO: Adolphe A. Chevallier, 1930

În urmă cu 100 de ani, felurile de mâncare de pe mesele sătenilor erau cu mult diversificate comparativ cu posibilităţile lor materiale.

Într-un articol din 1901 publicat în „Şezătoarea. Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare” (vol. VI), sunt descrise în amănunt cum se preparau diferitele feluri de mâncare ale sătenilor din zona de nord a Moldovei. 
Între preparatele comune din bucătăria ţăranului, anumite feluri de mâncare erau gătite doar cu ocazii speciale.
 
Astfel, găina umplută era considerată mâncarea cea mai de seamă la ţăran şi se punea pe masă doar la anumite evenimente: 
 
„Găina umplută se dă numai la acte mari din viaţa lui, cînd îi veselie şi bine în casa gospodarului. Găina umplută se dă de unii gospodari mirelui la masa cea mare ca s’o rupă; cu găina umplută şi vin bătrîn se aşteaptă drăguţul. Găina umplută dă gospodarul mesenilor cînd D-zeu l-a dăruit cu un flăcău frumos, care să-i moştenească numele şi să-i fie de ajutor la muncă şi la bătrîneţe”, se arată în publicaţia citată. 
 
Reţeta de preparare descrisă în revista de folclor nu era complicată, mai ales că nici ingredientele nu erau prea multe:
 
„Se tae găina, se jumuleşte de pene, se pîrleşte, se spală, se grijeşte de cotori, i se scot maţele şi în locul lor se pune umplutura: pîne cu stafide, cu mirodenii, cu scorţişoară, ori alt soiu de umplutură şi se pune într’o tigae şi în cuptor, unde trebue să stea pînă va fi rumînă şi frumoasă”
 
Şi purcelul umplut era considerat un preparat de lux în viaţa ţăranului de la 1900, acest fel de mâncare fiind pe masă doar la anumite evenimente:     
 
„Purcelul umplut este tot o mîncare deosebită la ţăran, numai pe la cumătrii, zile mari, petreceri. Se face aşa: se tae purcelul care trebue să fie de 3,4 septămîni, se opăreşte, se curăţă de păr, de se face curat ca o coală de hîrtie, i se scot maţele şi se umple cu pîne cu stafide, cu miez de nucă şi alte mirodenii, se coasă în urmă pe unde a fost spintecat, aruncă într’o tingire şi se dă în cuptior, unde se lasă pînă ce se frige şi se rumeneşte frumos”, se mai arată în revista Şezătoarea. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: