Cum au fost pomeniţi soldaţii germani ucişi de ruşi în codrii Tarcăului. Gestul sătenilor în vreme de pandemie

Cum au fost pomeniţi soldaţii germani ucişi de ruşi în codrii Tarcăului. Gestul sătenilor în vreme de pandemie

Primarul Iulian Găină, la troiţa din pădure. FOTO: Dan Sofronia

La Brateş, în Munţii Neamţului, pe locul unde au murit, în 1944, câţiva ostaşi nemţi a fost ridicată o troiţă şi anual se fac slujbe pentru pomenirea lor. Acum, acest lucru nu a fost posibil din cauza pandemiei de coronavirus. Sătenii au găsit însă o modalitate de a-i pomeni pe aceştia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Comuna Tarcău, una dintre cele mai mari ca întindere din partea montană a judeţului Neamţ, a fost, spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial, scena unor confruntări între beligeranţi. Dată fiind aşezarea geografică, cu ieşire spre Ardeal, prin pădurile de la Ardeluţa şi Brateş, în zonă, mai ales că în apropiere era şi frontiera, au fost lupte între trupele germane în retragere şi cele ruse, cu pierderi de ambele tabere. 
 
Despre o parte dintre cei care şi-au pierdut viaţa pe aici şi istorii ale confruntărilor armate sunt cunoscute, fiind povestite de către bătrâni. Una dintre acestea este cea a unor soldaţi germani care au sfârşit în septembrie 1944 pe drumul spre Harghita, la Brateş, fiind surprinşi de o ambuscadă rusă. 
 
Acum, ei îşi duc veşnicia într-un mormânt comun, străjuit de patru brazi plantaţi în urmă cu peste şapte decenii de localnici, care i-au îngropat creştineşte şi care au dorit ca locul să nu fie uitat. Iar acum vreo 15 ani, un sătean din Tarcău, al cărui tată participase la îngroparea ostaşilor, împreună cu alţi gospodari au amenajat zona, ridicând şi o troiţă. A devenit apoi tradiţie ca la o săptămână după Paşte să fie oficiată o slujbă de pomenire a germanilor, cu tot ce presupune tradiţia creştină, la una dintre ele participând şi oficiali de la Ambasada Germaniei.
 
Oamenii locului aprindeau lumănări şi depuneau flori pe mormânt, după care pădurea răsuna la ritualul Te Deum-ului făcut de preotul satului şi corul bisericesc. Iar ca ofrandă pentru sufletele celor adormiţi, sătenii aduceau ouă roşii, cozonac, pască şi vin, iar preotul, sarmale şi gustări din care să se înfrupte toţi cei ce se învredniciseră să urce în pădurile Tarcăului.
 
Numai că, în 2020, un asemenea ritual nu a mai fost posibil datorită restricţiilor impuse de epidemia de
coronavirus, dar ceva tot s-a făcut. Soldaţii germani nu au fost uitaţi şi pentru că pomenirea lor intrase în tradiţia locului, primarul Iulian Găină a dus-o mai departe.
 
Sâmbătă, pe 25 aprilie, acesta a decis să meargă la troiţă şi să aprindă câteva candele în memoria tuturor celor căzuţi în luptele de pe Valea Tarcăului, în condiţiile în care o slujbă religioasă nu a putut fi oficiată din cauza pandemiei de coronavirus.

„Avem datoria de a pomeni pe cei căzuţi în luptă, ştiuţi şi neştiuţi“

Aspect de la o pomenire din anii trecuţi. FOTO: Dan Sofronia

„Am venit pentru că avem datoria morală şi creştinească de a ne reaminti şi pomeni pe cei căzuţi în luptă, ştiuţi şi neştiuţi, cum spune rugăciunea noastră şi pe care n-are cine să-i pomenească, fie că sunt ortodocşi, fie de alte confesiuni. Această troiţă şi crucea amplasată la căpătâiul celor ce-şi dorm somnul de veci aici, ostaşii germani căzuţi în luptele din septembrie 1944, este semn al biruinţei. Chiar dacă slujba n-a avut loc din motive neţinând de voinţa noastră, faptul că aici s-au găsit multe lumânări aprinse ne-a demonstrat că este cinstită memoria eroilor trecutului nostru istoric“, a declarat primarul Iulian Găină. 
 
Altfel, edilul din Tarcău nu a fost singurul care a ţinut să vină la troiţa de la căpătâiul soldaţilor, şi alţi localnici precedând la fel, dovadă fiind candelele găsite aprinse. Povestea nemţilor care au sfârşit pe Valea Tarcăului şi îngroparea lor în septembrie 1944 este vie în memoria oamenilor, unul dintre ei fiind Nicolae Benedek, care a aflat-o de la tatăl său. 
 
„Tata a fost unul dintre cei care au participat la îngroparea celor opt nemţi. Eu eram mic atunci, dar, după ce am mai crescut, veneam cu tata aici şi mi-a povestit cum s-a întâmplat. Nemţii erau în retragere, iar pe Valea Tarcăului circula atunci o mocăniţă, un tren forestier. Ei au luat trenul şi au plecat spre Ardeluţa, dar ruşii au organizat o ambuscadă şi, când au apărut nemţii, i-au mitraliat. Au murit majoritatea. În acest loc au fost găsite opt cadavre şi tata, împreună cu alţi oameni, s-a gîndit că trebuie îngropate. Au săpat o groapă mai mare şi i-au băgat pe toţi la un loc, au pus o cruce, iar apoi au plantat patru brazi, care au crescut foarte frumos, ajungând, acum, la peste 30 de metri“, povesteşte săteanul.
 
Acesta ne-a mai spus că, peste ani, s-a gândit să facă o mică troiţă şi să împrejmuiască locul. „Ei, asta-i povestea acestui mormânt, iar eu, din respect faţă de tatăl meu şi pentru comemorarea celor căzuţi aici am făcut o cruce din stejar şi am luat această iniţiativă de a face în fiecare an o slujbă de pomenire. Anul acesta nu s-a putut, dar...“, a mai spus Nicolae Benedek.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările