Cum îi atrăgea propaganda comunistă pe turişti în staţiunea Durău: mese pline cu fripturi şi şampanie, idile cu happy-end
0
Staţiunea de la poalele Ceahlăului era prezentată în anii ‘80 ca o perlă a turismului românesc. Un film realizat de Centrul de producţie cinematografică Bucureşti arăta frumuseţile staţiunii şi împrejurimilor sub pretextul unei poveşti de dragoste cu happy-end.
Un film de scurt metraj realizat în 1988 sub coordonarea agenţiei Publiturism încearcă să prezinte cu mijloacele tehnice din acea vreme atracţiile staţiunii Durău. Pentru ca materialul video de 9 minute şi 50 de secunde să atragă interesul potenţialilor turişti, realizatorii au brodat o poveste care se derulează în staţiunea de la poalele muntelui Ceahlău.
Producţia se deschide cu imagini filmate din elicopter deasupra lacului Izvorul Muntelui, pe fundalul cunoscutei melodii „Un albastru infinit” (Angela Similea). După o panoramă a vârfului Toaca, este prezentată de sus staţiunea. Spre ea se îndreaptă un cuplu de tineri şi un autocar plin cu turişti. Vocea din off care repetă obsesiv şi mândru „România, staţiunea Durău!”, sau, simplu, „Staţiunea Durău!”, punctează ca un leit-motiv clipul.
Pentru a face prezentarea mai interesantă, realizatorii apelează şi la scene greu de imaginat, cum ar fi oprirea perechii de tineri pe drumul ce duce spre staţiune de către o bandă de mascaţi.
Fără nicio legătură cu acele vremuri, propaganda prezintă o staţiune care nu are de-a face cu greutăţile din ţară: grupruile de turiştii sunt întâmpinaţi cu râuri de şampanie, mesele sunt pline cu fripturi, iar camerele de hotel sunt de lux.
Decorul se schimbă ulterior, eroii poveştii fiind urmăriţi în timp ce vizitează Cheile Bicazului, mănăstirile din zona Târgu Neamţ, sau municipiul Piatra Neamţ. Turiştii fac cunoştinţă apoi cu măştile din casa-muzeu a artistului popular Nicolae Popa, de la Târpeşti, unde se prind într-un dans tradiţional de sărbători.
Reveniţi în staţiune, protagoniştii filmului vizitează mănăstirea Durău, şi participă la o serbare de Ziua Muntelui Ceahlău care se încheie cu un foc de tabără şi o friptură la proţap.
Frumuseţea portului popular, a dansurilor şi tradiţiilor, dar şi farmecul staţiunii, după cum sugerează realizatorii filmului, au un rol decisiv pentru ca cei doi tineri turişti să-şi unească destinele în ritm de periniţă. Poza cu „însurăţeii” îmbarcaţi într-un Mercedes alb este happy-end-ul gândit de realizatorii filmului pentru a-i convinge pe turişti că staţiunea Durău merită vizitată.
Se încarcă comentariile...
