Cum ajungeai pionier în Epoca de Aur. Deviza, îndatoririle şi legământul rostit obligatoriu la intrarea în organizaţie

Ceremonie de primire în organizaţie a pionierilor FOTO: trilulilu.ro

Conform statutului publicat în anul 1967, primirea în rândurile organizaţiei de pionieri se făcea respectând anumite condiţii. În realitate, de cele mai multe ori aceste obligaţii erau formale.

Obligaţi de sistemul comunist, zeci de generaţii de copii şi tineri din România au făcut parte după 1945 din organizaţiile pionierilor, structuri  menite să-i transforme în cetăţeni responsabili.  

Organizaţia „Pionierii României“ a luat naştere în vara anului 1945, cuprinzând copii între 7 şi 15 ani. La 30 aprilie 1949, a avut loc festivitatea de constituire a primelor detaşamente de pionieri, atunci când 500 de copii au rostit angajamentul în incinta Teatrului Giuleşti din Bucureşti (numit în acele vremuri Palatul Cultural „Gheorghe Gheorghiu-Dej“).

După ce la conducerea ţării a ajunse Nicolae Ceauşescu, Organizaţia Pionierilor a trecut în subordinea directă a Partidului Comunist Român. Deşi într-o primă fază, la nivelul activităţii şi funcţionării organizaţiei exista o puternică influenţă sovietică, după anul 1966, în contextul răcirii relaţiilor dintre România şi URSS, mişcarea pionierească din România a căpătat un caracter naţional mult mai pregnant, distanţându-se de modelul sovietic.

Un grup de pionieri salută Congresul al XI-lea al P.C.R. (27 noiembrie 1974) sursa FOTO: Fototeca online a comunismului românesc cota 6/1974

Statutul din ’67, cartea de căpătâi a pionierului 

În ianuarie 1967 vedea lumina tiparului „Statutul unităţilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România“ (Editura Politică, Bucureşti, 1967), document din care lipseau referiri la organizaţia similară a pionierilor din URSS. 

În noul statut, se prevedea clar caracterul organizaţiei revoluţionare de masă a copiilor, sub conducerea PCR, pentru ca pionierii să cunoască şi să înţeleagă politica partdiului şi să fie mobilizaţi să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. 

sursa FOTO: cnsas.ro

La capitolul I al statului  -  „Membrii Organizaţiei pionierilor“ (aşa cum apare în arhivele Consiliului Naţional pentru Arhivele Securităţii), erau prevăzute condiţiile generale pentru a putea intra în organizaţie: 

„În Organizaţia pionierilor sînt primiţi şcolari din clasele III-VII, în vîrstă de 9-14 ani, care sînt sîrguincioşi la învăţătură, respectă disciplina şcolară, au o comportare corectă în şcoală, familie, societate“, se spunea la punctul 1 al capitolului. 

„În practică însă, criteriile nu au fost atât de selective, în rândul organizaţiei fiind primiţi toţi elevii, începând cu clasa a II-a, indiferent de situaţia şcolară“, explica istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, într-un articol pentru Adevărul. 

În statut se mai prevedea că pionierii sunt organizaţi în detaşamente şi unităţi ai căror comandanţi erau cadre didactice. 

„Pentru îndrumarea nemijlocită a activităţii pioniereşti se constituie consilii ale Organizaţiei pionierilor (Consiliul Naţional, consilii regionale, consilii raionale (orăşeneşti), consilii pe şcoală“. 

Legământul şi îndatoririle pionierului  

Oficial, intrarea în rândurile organizaţiei de pionieri, se făcea după ce şcolarul se adresa verbal conducerii detaşamentului, sau comandantului unităţii.

„Primirea în Organizaţia pionierilor se face în adunarea detaşamentului, în mod sărbătoresc, sub faldurile drapelului patriei şi ale drapelului Organizaţiei pionierilor. Comandantul detaşamentului prezintă numele şi caracterizarea şcolarilor care şi-au exprimat dorinţa de a deveni pionieri; supune apoi aprobării detaşamentului, în mod individual, primirea lor în organizaţie. După adoptarea hotărîrii detaşamentului, noii pionieri rostesc legămîntul, apoi comandantul le înmînează insigna şi cravata“

Conform statutului, părinţii elevilor aveau permisiunea de a participa la adunările festive de primire în organizaţia pionierilor.

La intrarea în organizaţia pionierilor, elevii trebuiau să rostească un jurământ, „Legămîntul pionierului“:

„Voi învăţa şi voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele -  Republica Socialistă România; voi fi credincios poporului şi Partidului Comunist Român. Voi respecta neabătut îndatoririle pioniereşti“

Ceremonie de primire în organizaţie a noilor pionieri FOTO: verticalonline.ro

Îndatoririle pionierului erau:

„- Pionierul îşi iubeşte patria, cinsteşte trecutul glorios al României, tradiţiile de luptă ale poporului nostru pentru libertate şi independenţă naţională.

- învaţă cu sîrguinţă

- iubeşte munca, apără şi păstrează cu grijă bunurile obşteşti.

- este disciplinat, îngrijit şi ordonat, atît în şcoală cît şi în afara ei

- este modest, cinstit şi drept; spune întotdeauna numai adevărul.

- este curajos şi demn, are încredere în forţele sale şi ale colectivului, este un bun coleg şi prieten

- îşi iubeşte şi îşi ajuta părinţii

- stimează şi ascultă pe învăţători şi profesori, respectă pe cei mai în vîrstă decît el şi are grijă de cei mici.

- iubeşte şi ocroteşte natura, caută să cunoască frumuseţile şi tainele ei“

Recompense pentru merite, mustrări pentru abateri 

În statutul din 1967 era menţionată deviza pionierului:

„Pentru gloria poporului şi înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului - înainte!“

Deviza pionierului trebuia rostită în adunările pioniereşti, iar răspunsul era:

„Tot înainte!“

Era menţionat că atunci când răspunde la deviză, pionierul trebuia să schiţeze salutul pionieresc. 

„Salutul pionieresc se foloseşte, de asemenea, cînd se cîntă Imnul de Stat al Republicii Socialiste România, Internaţionala, precum şi cu ocazia ceremonialului pionieresc“

Drepturile pionierului erau să participe la întreaga activitate a detaşamentului/unităţii, să aleagă şi să fie ales în conducerea detaşamentului/unităţii, să facă propuneri pentru îmbunătăţirea muncii pioniereşti şi să ia parte la activităţile organizate de casele şi Palatul pionierilor.

Pionierul cu rezultate bune la învăţătură, în activitate sau pentru fapte demne de laudă primea următoarele recompense: 

- evidenţierea în faţa detaşamentului;

- evidenţierea în faţa unităţii;

- fotografierea sub drapelul unităţii şi păstrarea fotografiei în albumul unităţii sau expunerea la panoul de onoare al şcolii;

- acordarea de distincţii pioniereşti;

- atribuirea titlului de „Pionier de frunte“ (diplomă şi insignă) 

În schimb, pionierul care săvârşea abateri era „mustrat“ de către detaşament, iar în caz de abateri mai mari era „mustrat“ în faţa unităţii, „în vederea îndreptării lui“.