Ciudatul grai vorbit în satele din Moldova acum 100 de ani. Cine era „limbăul“ şi ce expresie se folosea pentru omul beţiv

Ciudatul grai vorbit în satele din Moldova acum 100 de ani. Cine era „limbăul“ şi ce expresie se folosea pentru omul beţiv

Ciobani la masă pe Valea Bistriţei FOTO: Adolphe A. Chevallier 1930

În decursul anilor, limba română a pierdut o serie de cuvinte şi expresii, dar a câştigat altele, împrumutate de la alte popoare. În urmă cu mai bine de un secol, în nordul Moldovei localnicii foloseau unele cuvinte care, în timp, şi-au schimbat înţelesul.

Ştiri pe aceeaşi temă

În mai multe numere ale revistei de folclor „Şezătoarea”, publicaţie cu apariţie neîntreruptă timp de 26 de ani (la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX), au fost publicate o serie de articole dedicate vorbirii populare a sătenilor din zona Neamţ şi Suceava.
 
Astfel, în trei numere consecutive din anul 1893 ale revistei amintite (fondate de Arthur Gorovei) sunt prezentate o serie de cuvinte şi expresii culese de învăţătorul Simion Mihăilescu din satele din Suceava şi „traduse“ pentru publicul cititor. 
 
Din articolele respective aflăm de exemplu că persoana care dezvăluia secretele era numită „limbău“, iar „spulberatic“ era omul cu mintea nestatornică. 
 
Pentru beţiv, în acei ani se folosea expresia „face gâtul leică şi gâtul balercă“, iar despre un om nesuferit, antipatic era folosită expresia: „Aşa mi’i de drag , de l-aş băga în sîn, da’ nu’ncape de urechi“.  
 
Iată câteva din cuvintele şi expresiile folosite la sfârşitul anilor 1800, şi înţelesul pe care îl aveau la acea vreme:   
 
limbău, lung de limbă - care spune secretele 
 
spulberatic – om cu mintea nestatornică
 
curvă cu două feţe – linguşitor  
 
a feştelit băţul – care a păţit vreo daravelă (încurcătură, bucluc). După aprecierea faptei, se spune că: a feştelit băţu de-un capăt, de amândouă capete, sau de tot
 
gros de obraz – obraznic
 
dugliş - leneş 
 
ştie şi toaca-n cer – cel care ştie multe
 
rânzos la inimă – cel care ţine mânie
 

Ce însemna expresia „Coase la oboroace“

Ieftin la făină şi scump la tărâţe - cel care nu ştie a preţui lucrurile 
 
Caută pe mama grâului – cel care nu se mulţumeşte cu binele ce-l are 
 
Coase la oboroace – sforăie în somn
 
Face gâtul leică şi gâtul balercă – beţivul 
 
Cioplit numai din bardă – un om care nu-i deştept
 
Are seu la rărunchi – om cu avere
 
Îi spui şi el face urechea toacă - celui care nu face ce i se porunceşte
 
La cel bogat, merge şi dracul cu colaci – celui bogat i se fac hatâruri    
 
Aşa mi-i de drag , de l-aş băga în sân, da’ nu-ncape de urechi  - celui antipatic   
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: