Ce erau stafiile, în credinţele vechi ale românilor. De ce se fura umbra omului şi ce se întâmpla cu el după 40 de zile

La început de secol XX, în satele româneşti circulau credinţe şi superstiţii despre stafii, considerate duhuri ale unor oameni care au murit în condiţii ciudate.

În studiul „Mitologie românească“, publicat în anul 1916 de folcloristul Tudor Pamfile, sunt prezentate o serie de credinţe populare ale sătenilor din zorii veacului XX. 

Născut în 1883 în comuna Ţepu (fostul judeţ Tecuci, în prezent judeţul Galaţi), Tudor Pamfile a fost scriitor, etnolog si folclorist, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909.  

Între credinţele populare prezentate în lucrarea amintită în volumul I (Duşmani şi prieteni ai omului), sunt şi cele referitoare la Stafii.   

„Stafia, Stahia sau Stacia este de obicei duhul unui mort care rămâne legat  de locul unde i s-a săvârşit viaţa, ca un fel de păzitor sau ştima lui“, explică folcloristul în deschiderea capitolului. 

Una din credinţele pe care sătenii le aveau la începutul anilor 1900 era că stafiile îşi aveau originea de la oamenii cărora li se fura umbra atunci când se ridica o construcţie. Zidarii erau responsabili în mentalul colectiv al sătenilor de apariţia stafiilor:  

„Superstiţiile poporului în privinţa zidirilor sunt multe. Aşa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oaricari datine mistice, precum, de pildă, îngroparea unui om în temelie. Pietrarii au obiceiu de a fura umbra cuiva, adică a-i lua măsura umbrii cu o trestie şi a zidi apoi acea trestie în talpa zidirii. Omul cu umbra furată moarte până în 40 de zile şi devine Stafie  nevăzută şi geniul întăritor al casei“, se arată în Poezii populare ale românilor (1908). Tot aici se arată că deoarece acest obicei a produs unele nenorociri, zidari au fost siliţi a-şi schimba datina, în loc de trestie fiind îngropate capetele a doi miei care sunt jertfiţi şi două oale roşii pline cu apă neîncepută“

Tudor Pamfile menţiona că se obişnuia să se ia umbra unui om şi pentru alte construcţii care au nevoie de trăinicie, precum fântâni sau pivniţe.

Cum arăta o stafie şi unde putea fi întâlnită

Iată şi alte credinţe despre Stafii culese din popor de folclorist şi prezentate în lucrarea citată: 

- „Uneori stafia trebuie hrănită de stăpânul casei ca să nu hodorogească prin casă, prin pod, speriind pe cei ce-i aud tropotele“ 

- „Stafia, Umbra sau Fantasma, cum îi zic Macedo-Românii, care este sufletul răposatului, va rătăci împrejurul acelei clădiri şi va apăra-o împotriva altor Spirite rele care ar căuta s-o nimicească“

- „Morţii de moarte năprasnică – cei cu voie – se prefac după credinţele populare în Stafii: trăsniţii, spânzuraţii mai ales, împuşcaţii, cei ucişi prin surparea malurilor, etc. Pe locurile pe unde aceste morţi s-au întâmplat, cu puţin înainte de miezul nopţii, ies chipurile acestor oameni ca să ţină calea drumeţilor întârziaţi şi să-i sparie“

- „Stafiile se mai fac din umbrele celor morţi, neiertaţi în viaţă, din cei cărora nu li s-au făcut înmormântări cuviincioase sau după dorinţa lor, precum şi din cei ce-au căzut prin vrăji“ 

- „Înfăţişarea Stafiilor este cea omenească, cu vestmânt alb, roş, negru sau galben“

- „Se pot face Stafii şi din alte vietăţi, însă se pot cunoaşte: dacă-i din om, îţi stinge lumânarea; dacă-i din cocoş, îşi sare în obraz; dacă-i din berbece, te împunge“      

- „Stafiile îşi caută adăpost pe unde oamenii nu le pot tulbura adunarea, cum ar fi ţintirimurile, bisericile, morile, şcolile şi toate soiurile de case rămase nelocuite sau în ruină. Clădirile pustii, îndeosebi, sunt un bun locaş de adăpost pentru Stafiile rătăcitoare, cari din mai multe pricini, nu mai pot sta pe la locurile lor. Aceste clădiri nu trebuie stricate niciodată şi nici mutate, căci Stafiile se împrăştie prin sat şi pot pricinui atunci tot felul de răutăţi“

- „Singurul neajuns pe care îl aduc Stafiile este spaima pe care o dau oamenilor. De aceea, pe lângâ acele locuri omul trebuie să treacă fără a se uita la dânsele, şi, mai ales, după ce a trecut de dânsele, fără a se uita înapoi, căci nefăcând astfel, va vedea acele Stafii de multe ori cu tot soiul de Necuraţi şi Cornaci“.