Aventurile ultimului elan rătăcit prin pădurile din România. Sătenii au crezut că-i Necuratul şi i-au smuls barba

Exemplarul împuşcat în 1973 este expus la muzeul din Piatra Neamţ FOTO: Florin Jbanca

În urmă cu mai bine de patru decenii, un exemplar de elan a fost capturat în pădurile din judeţul Neamţ. Specia a dispărut din fauna României de peste 200 de ani, dar a reapărut sporadic în secolul XX.

Elanul (alces alces), întâlnit şi în zilele noastre în pădurile din Siberia, în Alaska sau în ţările scandinave, este cel mai mare reprezentat al cerbilor. În fauna României, impresionantul erbivor (un mascul adult poate atinge o înălţime de 2 metri, şi o greutate de peste 500 kg) era cunoscut şi vânat pentru carnea sa până pe la începutul secolului al XIX-lea, după 1800 nemaifiind referiri la această specie.

Românii îi mai spuneau elanului şi plotun, în toponimia şi folclorul autohton acest termen apărând frecvent. În „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir face trimitere la plotunii care apăreau iarna pe malurile Nistrului, veniţi probabil din Polonia, iar în balada populară „Vodă căpitan Matei” se descrie că în timpul domniei lui Matei Basarab (secolul XVII) se vânau „ zimbrii şi pletoşi, cerbii falnici, rămuroşi şii plotunii lopătoşi… “.

Reîntoarcerea elanului în pădurile României

După o perioadă de aproape două secole în care elanul nu mai apare sub nicio formă pe teritoriul României, în anii 1960 - 1970 încep să apară mărturii despre reapariţia unor exemplare, cel mai probabil rătăcite prin pădurile noastre. 

Conform site-ului descopera.ro, „un mascul a fost fotografiat în anul 1964 pe grindul Letea din Delta Dunării, iar ziarul Scânteia din 14 ianuarie 1970 anunţa apariţia unui plotun în padurea Frasinul din judeţul Suceava”. Un an mai târziu, în ocolul silvic Huşi a apărut un cuplu de elani, iar în noiembrie 1971, o femelă cu puiul său sunt semnalaţi în Insula Borcea. 

În octombrie 1973, un exemplar de elan a fost împuşcat în Neamţ, acesta fiind expus şi în prezent la Muzeul de Ştiinţele Naturii din Piatra Neamţ. 

„Elanul a fost împuşcat de un pădurar între localităţile Crăcăoani şi Bălţăteşti. Era în prezenţa a 7 ciute, în acea perioadă a anului fiind boncăluitul la cerbii carpatini. A fost dus apoi la Văratec, pentru că zona ţinea de Ocolul Silvic Văratec”, spune muzeograful Alexandru Blaj.

Sătenii au crezut că-i „Necuratul” 

Întâmplarea a făcut vâlvă în acea vreme, deoarece vânatul era diferit de cerbul carpatin. Elanul capturat nu era e nici juvenil, nici adult. 

„Pădurarul, nerecunoscând specia, a crezut că a împuşcat un ren. A fost chemat inginerul silvic Eugen Covic, şeful Inspectoratului Silvic Judeţean, care a hotărât ca pielea şi trofeul să fie donate Muzeului de Ştiinţe Naturale din Piatra Neamţ. Atât pădurarul, cât şi sătenii au crezut că e ceva necurat la mijloc şi i-au smuls barba elanului”, a mai precizat specialistul de la Muzeul de Ştiinţele Naturii. 

După ce a fost împăiat de Petrică Arhire, preparator la muzeu, elanul a stârnit interesul vizitatorilor. 

„Unii dintre ei au spus că văzuseră acelaşi exemplar trecând înot lacul Izvorul Muntelui, de la Bicaz. Alţii îl văzuseră pe câmpuri prin comuna Mărgineni, în zona centrală a judeţului. Nimeni nu are certitudinea, dar se bănuieşte că elanul venise din Polonia, probabil ameninţat de lupi”, mai spune Alexandru Blaj.

Ultimele referinţe în România pentru prezenţa elanului au fost în anul 1977, când o pereche a fost observată în judeţul Botoşani. Un an mai târziu, în urma unui caz de braconaj petrecut la limita judeţelor Vrancea şi Bacău, a fost semnalat ultimul elan. Singurul exemplar care poate fi văzut şi astăzi este conservat la Muzeul de Ştiinţele Natiurii din Piatra Neamţ.