Povestea medicului român care a refuzat să lucreze în cel mai mare centru de chirurgie a obezităţii din Europa: „Iubesc România, dar nu ştiu cât mă iubeşte ea“

Povestea medicului român care a refuzat să lucreze în cel mai mare centru de chirurgie a obezităţii din Europa: „Iubesc România, dar nu ştiu cât mă iubeşte ea“

Dr. Viorel Dejeu

Medicul Viorel Dejeu a dobândit experienţă în clinici de top din Europa, unde a ajuns să fie apreciat. Cu toate acestea, a refuzat oferte tentante şi a ales să profeseze în România. Este un medic care, în ciuda tinereţii sale, dă dovadă de generozitate şi de modestie.

Medicul Viorel Dejeu (34 de ani) este unul dintre cei mai tineri chirurgi orădeni de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea. Se descrie ca fiind unul dintre chirurgii de generaţie tânără şi neliniştită, dar cu aspiraţii înalte.   Deşi în adolescenţă a fost pasionat, printre altele, de muzică şi limbi străine, a optat pentru medicină. Nu ştie dacă el a ales medicina, sau medicina l-a ales pe el, însă nu se imaginează făcând altceva.

“Simt că sunt unde trebuie să fiu. Au fost mai multe influenţe în jurul meu, dar un rol important l-a avut profesoară mea de biologie din liceu, doamna Moş, deşi la acea vreme eram deja hotărât să fac medicină. Felul cum preda biologia a făcut să nu mi se mai pară niciodată străină această ştiinţă a viului. E cum înainte aş fi contemplat o casă din afara ei, iar la un moment dat am fost invitat înăuntru. Am început să mă simt acasă în acest domeniu şi, până acum, fascinaţia nu a încetat. Am avut parte de câţiva dascăli adevăraţi în formarea mea, cărora le voi fi mereu recunoscător. Nimic nu este imposibil de învăţat dacă ai un dascăl bun”, susţine chirurgul Viorel Dejeu.

Inegalitatea de şanse

Pentru că îi place riscul, chestiile complicate, la limită, care nu se obţin uşor a ales chirurgia. O vede ca pe o bătălie continuă cu el însuşi pentru a-şi educa atât mâna cât şi creierul.

“Prima dragoste a fost neurochirurgia, deoarece eram pasionat de neurofiziologie şi neuroanatomie. Pe urmă am fost pasionat de genetică şi mi-ar fi plăcut să fac cercetare în acest domeniu. Cu ocazia unei burse în Germania am avut ocazia să văd ce înseamnă fiecare specialitate chirurgicală şi am ales chirurgia generală, cu multele ei subspecializari. Mi-ar plăcea să am şapte vieţi, să apuc să fac şi alte specializări chirugicale. E un domeniu incredibil de frumos”, povesteşte medicul Viorel Dejeu.

Să fii chirurg în România, nu este deloc uşor, mai ales dacă nu ai membri ai familiei în domeniu. Cu toate acestea, dr. Dejeu demonstrează că nu este imposibil. A  avut parte de o perioadă de formare lungă şi cu multe greutăţi.

“Cred că problema cea mai mare, în România, pentru un chirurg tânăr, este inegalitatea de şanse. Nimic nu este uniform sau previzibil. Nu ai nicio garanţie că, dacă îţi faci partea cu conştiinciozitate, vei avea şi succes. Nu fiecare rezident are acces la o pregătire suficient de bună. Nu fiecare specialist tânăr găseşte un loc de muncă pe măsură aspiraţiilor şi posibilităţilor lui de dezvoltare. Din acest motiv mulţi au plecat şi încă mai pleacă. Am colegi foarte valoroşi care au plecat, deoarece nu au reuşit să penetreze acest sistem greoi şi incorect. E o mare pierdere pentru ţară. În concluzie, este foarte greu să rămâi, să lupţi, să nu te deformezi din cauza presiunilor sistemului.  În acelaşi timp, dacă reuşeşti, sentimentul că ai reuşit acasă e greu de egalat în altă parte”, ne-a povestit dr. Dejeu.

Pacienţi din toată lumea

Toate eforturile de a deveni un chirurg bun nu au fost în zadar. A profesat clinici de top din Europa şi de mai multe ori i s-a oferit şansa de a rămâne acolo, pe bani mai mulţi şi în condiţii mai bune. Cu toate acestea, deocamdată, a spus “Nu”, însă nu garantează că acesta va fi răspunsul lui final. Totul depinde de cum se mişcă lucrurile în sistemul de sănătate. Pe mâna lui au ajuns bolnavi nu doar din România sau Europa, ci şi din Canada sau Australia. Iubeşte ţara în care s-a născut şi este bucuros că reuşeşte să dezvolte chirurgia bariatrică în România, alături de fratele lui, şi el tot medic chirurg.

“Am lucrat într-o clinică de top din Germania, în Munchen, şi ar fi fost bucuroşi dacă aş fi rămas acolo. Deasemenea, am colaborat cu mai multe spitale din Anglia şi Scoţia, unde ar fi destul de uşor să mă întorc. Recent, am fost invitat să lucrez în cel mai mare centru de chirurgia obezităţii din Europa. Deocamdată am spus “pas”. Mă ţine aici familia, faptul că fac echipa cu fratele meu mai mare, care este chirurg şi el. De asemenea, sentimentul că ceea ce fac aici ajută mai mult decât dacă aş face acelaşi lucru într-o ţară din Vest. Ideea că pot să dezvolt, să clădesc ceva ce nu există sau nu funcţionează bine. Şansa mea a fost să încep să dezvolt ceva în privat, în momentul în care pista către un spital public părea blocată. Anul acesta am operat pacienţi din întreaga lume, din Australia până în Canada, aici în România. Am reuşit să convingem, împreună cu Dan, fratele meu, că se poate face performanţă şi în România. Iubesc mult România, dar încă nu îmi dau seama cât mă iubeşte pe mine această ţară. Uneori atmosfera e greu de îndurat”, explică dr. Dejeu.

Chirurgie bariatrică

Chirurgia bariatrică este un domeniu care se adresează pacienţilor ce suferă de un grad avansat de obezitate. Sunt situaţii în care dietele nu ajută, iar obezitatea afectează foarte mult calitatea vieţii şi, în final, scurtează viaţă. Totodată, se adresează pacienţilor diabetici şi obezi, unde rezultatele înregistrate sunt fenomenale. Peste 80% dintre diabetici înregistrează o remisie sau ameliorare a diabetului în urmă unor astfel de intervenţii chirurgicale. Avantajele sunt multiple, pacienţii revenind la o greutate normală sau apropiată de normal, recâştigându-şi sănătatea, încrederea în ei înşişi şi ani buni de viaţă.

Există mai multe tipuri de intervenţii care se practică şi au trecut proba timpului: sleeve gastric, bypass gastric, inel gastric. Riscurile sunt cele asociate oricărei intervenţii chirurgicale. Pacienţii obezi au multe probleme de sănătate asociate, motiv pentru care pot apărea şi complicaţii. În general, aceste intervenţii nu aduc riscuri suplimentare faţă de alte intervenţii din sfera chirurgiei generale, dar este bine să fie făcute în centre cu volum şi experienţă suficiente. Un studiu realizat pe două loturi de pacienţi arată cât se poate de clar avantajele unei astfel de intervenţii. Primul lot,cu pacienţi care nu au fost operaţi şi şi-au manageriat obezitatea conservativ sau deloc, iar al doilea lot fiind format din pacienţi operaţi. La 10 ani, mortalitatea este mai mare în grupul celor neoperaţi. Şansele de deces sunt mai mari în cazul complicaţiilor suferite din cauza obezităţii,  decât din cauza complicaţiilor unei intervenţii chirugicale.

“Fiind un domeniu relativ nou, lucrurile se mişcă încet. În România multă lume încă consideră aceste intervenţii drept un moft, chirurgie estetică. Există studii care ne spun că e mai rentabil să plăteşti unui diabetic o astfel de intervenţie, decât să îi acoperi costul insulinei sau antihipertensivelor toată viaţă. În 2-3 ani costurile se amortizează. Nu mai vorbesc de calitatea vieţii şi complicaţiile pe care le aduce tratamentul cronic cu insulină. Cred că e important să facem lobby, să fim mai activi în a explica, pacienţilor, colegilor, celor din minister, ce înseamnă de fapt acest domeniu”, afirmă dr. Viorel Dejeu.

Sistem greoi pentru generaţia tânără

Când vine vorba despre sistemul medical din România, dr Dejeu consideră că depinde foarte mult din ce unghi este privit. Recunoaşte că este un sistem accesibil pacienţilor, spre deosebire de alte sisteme de sănătate unde listele de aşteptare sunt de luni de zile. În acelaşi timp poate fi corupt, lipsit de transparenţă şi de mecanisme de control.

“Un sistem unde se pot întâmplă cele mai frumoase şi cele mai catastrofale lucruri, deopotrivă. Un sistem încă mult prea greoi pentru generaţia tânăra. Este un sistem care te poate deforma şi corupe, că profesionist şi om. Din acest motiv nu mă grăbesc să judec un coleg care se află într-un impas. Mulţi ani, mulţi colegi au trebuit “să se descurce”. Să se descurce cu salariile de mizerie, cu lipsa de consumabile din spitale, cu condiţiile improprii, ştiind că nu au cum să ofere ce se poate mai bun. Un sistem care i-a jignit constant, nerăsplătindu-i după adevărată lor valoare. Asta lasă urme. Realitatea este complexă şi nu se poate încadra totul în două categorii: alb sau negru. Uneori mă mir că mai există cineva care practică medicina aici. Cred că lucrurile se schimbă în bine, pas cu pas, dar nu peste noapte. Este un suflu nou în spitale. Păcat de generaţiile de “sacrificiu”, şi aici nu vorbesc doar de medici. Mă refer la generaţia părinţilor mei, care au dus şi duc încă această tranziţie în spate. Le-a devenit viscerală deja şi se pare că tot nu reuşim să ieşim din ea”, a explicat tânărul chirurg.

Chirurgul orădean îşi doreşte să călătorescă mult în alte ţări şi alte spitale, să învăţe mereu de la cei mai buni, să îşi îmbunătăţesc calităţile chirurgicale şi să  reuşească să găsesc echilibrul între muncă şi odihnă. “Până la vârstă asta am învăţat doar să muncesc, dar am descoperit că nu ştiu să mă odihnesc”,susţine dr. Dejeu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: