Strigătul disperat al unei mame: „Mănânc şi pământ, dacă trebuie, să-mi pot creşte copiii“

Strigătul disperat al unei mame: „Mănânc şi pământ, dacă trebuie, să-mi pot creşte copiii“

Foto: pomptmedia.ro

O tânără mamă de 30 ani din judeţul Bihor, diagnosticată cu o boală cruntă în urmă cu 10 ani, supusă de atunci la numeroase intervenţii chirurgicale, zeci de şedinţe de chimioterapie şi radioterapie, se luptă să supravieţuiască, învingând prognosticul crunt al medicilor care, în 2017, i-au dat doar 9 luni de trăit.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tânăra a fost diagnosticată în 2009 cu limfom Hodgkin, o formă de cancer al sistemului limfatic. Avea doar 20 ani şi, la momentul respectiv, boala era în stadiul 2b, adică avea 80% şanse să o învingă. 
 
A şi fost internată la Cluj, unde s-a lovit de "cancerul" din sistemul medical. Medicul ei curant a tratat-o în primele 3 sesiuni cu substanţe „înlocuitoare”  pentru ca apoi să o trimită să îşi cumpere de pe piaţa neagră medicaţia pe care ar fi trebuit să o primească din spital.
 
A urmat doar 6 şedinţe de chimioterapie, după care alte 20 de şedinţe de radioterapie, iar în final, analizele arătau că boala a intrat într-o  remisie parţială. 
 
La un pas de moarte
 
În 2014, s-a născut primul ei copil iar în 2015, când era din nou însărcinată,  medicii i-au dat o veste proastă. Boala revenise şi devenise extrem de agresivă, stabilindu-se că se află în stadiul 4B, cu metastaze în plămâni. 
 
I s-a recomandat să aleagă între viaţa ei şi a copilului, dar ea nu a putut. A îndrăznit să spere că va fi bine şi că va găsi mijloacele să ducă această sarcină la sfârşit. S-a hotărât să lupte pentru viaţa ei şi viaţa copilului ei.
 
„Nu am putut, deşi a fost cumplit de greu. Copilul s-a născut la 36 de săptămâni, însă pe fondul bolii mele, din cauza lipsei de oxigenare, a suferit o complicaţie, a trecut prin intervenţii chirurgicale majore, dar în prezent e 100% recuperat, şi în curând va împlini 3 anişori”, a povestit ea, pentru Adevărul.ro
 
După acea sarcină, însă, tânăra a ajuns la un pas de moarte. A apelat la la mai multe clinici din Europa,  şi, cu ajutorul unei campanii umanitare lansate pe Facebook, a ajuns în final în Spania, unde un medic curajos a acceptat să o ajute, salvându-i viaţa. 
 
Luptă pentru viaţă
 
A urmat 1 an şi 6 luni de chimioterapie dar şi alte substanţe, a fost supusă şi unui transplant autolog, adică cu propriile ei celule stem dar după toate acestea, cancerul a recidivat, pentru a treia oră, şi, din nefericire, la fel de agresiv. 

 

Din punct de vedere medical, ar fi trebuit să fie moartă, căci în aprilie 2017, medicii au anunţat-o că va trăi doar 9 luni. Ea, însă, este în viaţă şi azi. Lucrează în continuare, depăşindu-şi limitel, locuiesc într-un apartament ANL şi au o căsuţă la ţară, unde cresc animale, cultivă legume ca ea să se poată hrăni sănătos.  
 
Boala continuă, însă, să îi macine corpul. A rămas cu un plămân, invadat şi acela, la fel şi măduva osoasă, are scleroză în plăci şi dureri cumplite dar refuză să se predea, pentru a putea fi alături de cei doi copii ai ei. 
 
„Fac orice pentru copiii mei. Dacă trebuie să mănânc pământ, o voi face, doar ca să fiu cu ei”, spune tânăra.
 
 
În prezent urmează un tratament de ozonoterapie la Timişoara şi spune că pare să o ajute, căci boala nu mai progresează, şi îi îndeamnă pe cei care trec prin situaţii similare, să testeze acest tip de tratament alternativ
 
Pledoarie pentru viaţă
 
Deşi suma pe care trebuie să o achite la fiecare şedinţă de ozonoterapie este mare, ea este fericită că poate să o ajute. 
 
Scrisoarea tinerei mame, trimisă pe adresa de mail a ziarului Adevărul şi pe care ea a intitulat-o „Pledoarie pentru viaţă”, este un strigăt de ajutor dar şi un mesaj de încurajare adresat celor care, asemenea ei, luptă pentru a-şi salva viaţa. Căci, spune ea, speranţa şi  dragostea de mamă pot în învinge până şi prognosticele reci ale medicilor şi să ofere puterea de a merge mai departe. 
 
„Sunt o mamă  a doi copii minunaţi de 3 şi 4 ani. Mă lupt cu cancerul de 10 ani, nu demult am încheiat peste 30 de cure de chimioterapie întărite cu un transplant autolog, însă am recidivat a 3-a oară. Am un limfom Hodgkin, stadiul 4B, cu metastaze în jumătate din torace şi măduva osoasă, scleroză în plăci, mi-am pierdut un plămân. Viaţa mea e un calvar, zi de zi. 
 
Din punct de vedere medical, în aprilie 2017 mi s-a dat un pronostic de 9 luni de viaţă, însă am refuzat să cred că nu mai există speranţă, nu mi-am pierdut niciodată credinţa şi nu vă scriu ca să mă plâng. 
 
Am descoperit o cale care să îmi permită să fiu alături de copiii mei. Un medic din Timişoara mă tratează cu ozonoterapie o dată la 3 luni şi funcţionează, căci boala nu mai progresează!
 
Scriu această scrisoare cu inima frântă pentru că, deşi muncim din greu zilnic, am învăţat să îmi depăşesc limitele. Şi, deşi fiecare sesiune de ozonoterapie costă, este greu, dar merită efortul pentru că mă ajută să pot fi în continuare alături de copiii mei".

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: