Povestea atentatului anticomunist din august 1978. Pe cine voia să execute bărbatul care a ucis un grănicer căruia i-a furat pistolul-mitralieră

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un bihorean a ucis un soldat, i-a furat pistolul mitralieră şi a vrut să deschidă focul asupra tribunei oficiale la manifestările din 23 august 1978, din Oradea. Bărbatul a fost însă prins înainte de a-şi pune planul în executare, arestat şi executat în final la Jilava.

Bihoreanul Kalmár József avea 20 de ani, locuia în satul bihorean Roşiori, iar în vara acelui an şi îşi făcuse o listă cu cei pe care urma să-i ucidă, listă pe care apăreau numele şefului Miliţiei, al Securităţii, ba chiar şi primul secretar de la acea vreme, Gheorghe Blaj, după cum îşi aduce aminte colonelul în rezervă Gheorghe Bungău, fostul comandant al Pichetului de Grăniceri din comuna Roşiori, în prezent prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Bihor.

Ca să-şi pună în aplicare planul, Kalmár şi-a fabricat iniţial o armă improvizată, dintr-o ţeavă furată în timpul stagiului militar petrecut la Timişoara şi din piese pe care le-a făcut la strung, la întreprinderea Înfrăţirea, unde s-a angajat după lăsarea la vatră. 

Cum însă arma nu era suficient de puternică, bărbatul a decis să ucidă un grănicer pus să patruleze în gara din comuna aflată la mai puţin de 3 kilometri de frontiera cu Ungaria şi să-i fure acestuia pistolul-mitralieră. 

Imagine indisponibilă

Bărbatul a comis crima pe 19 august 1978, spune colonelul (r) Gheorghe Bungău (foto), care a ţinut minte data pentru că în ziua respectivă fusese la nunta surorii sale. Bungău coordonase Pichetul de Grăniceri din Roşiori până în 1976, iar în 1978 lucra ca ofiţer în cadrul Brigăzii de Grăniceri din Oradea.

"Când m-am întors, mă aştepta un bilet în uşa apartamentului. Să merg de urgenţă la unitate, pentru că un soldat care fusese planificat pentru postul de control din gara Roşiori nu s-a întors din misiune", povesteşte ofiţerul care nu a uitat nici numele soldatului dispărut.

"Era un tânăr din Vaslui, îl chema Constantin Matran, un copil cuminte, singur la părinţi, fusese secretar UTC în liceu şi mai avea doar puţin din stagiul militar, pe atunci obligatoriu. Părinţii, săracii, îi şi cumpăraseră deja apartament. Mă gândesc şi acum la ei. A fost unicul lor copil", spune, cu tristeţe ofiţerul.

Judeţ în alertă

Ofiţeri de la Brigada de Grăniceri din Oradea, miliţieni, procurori şi ofiţeri de contrainformaţii, coordonaţi de procurorul - colonel Liviu Dulcă, de la Parchetul Militar, au periat întreaga zonă, sătenii din Roşiori  şi cei din satul vecin, Mihai Bravu, fiind chemaţi, pe rând, la audierile care se desfăşurau la Pichetul din gară. 

Imagine indisponibilă

Corpul lui Matran a fost găsit abia a doua zi de către impiegatul de mişcare din gara aflată acum în paragină(foto). Omul a intrat în latrina din spatele gării, o construcţie improvizată din lemn, şi a văzut ceva lucind în groapa săpată pentru excremente. "Când s-a aplecat, a văzut că era un om, un soldat, iar ceea ce lucea era catarama", spune Bungău.

Soldatul fusese ucis cu cruzime. Criminalul îl lovise în cap cu o bară metalică atât de puternic încât i-a crăpat ţeasta, iar apoi l-a aruncat în groapă, dar fără pistolul mitralieră şi cele două încărcătoare cu 60 de cartuşe, care dispăruseră.

Indiciul care i-a condus pe anchetatori pe urmele criminalului a venit de la un bătrân din Roşiori. În timp ce cosea în grădina aflată în apropierea gării, acesta îl văzuse pe soldat discutând cu Kalmár József, întors de puţină vreme din armată.

"Omul a fost la coasă şi i-a văzut pe cei doi intrând în vorbă şi plecând către spatele gării", povesteşte colonelul (r) Ioan Ciugudean, la vremea respectivă ofiţer de investigaţii criminale, participant la cercetări.

Imediat, şefii lui au trimis un echipaj la casa lui Kalmár, care, însă, s-a întors susţinând că n-au găsit nimic suspect. "Mi-aduc aminte că au fost doi colegi maghiari, nu mai contează cine. S-au întâlnit cu mama lui Kalmár, care le-a spus că fiul său e la Oradea. Iar ei nu au mai căutat nimic", spune Ciugudean. 

Mitraliera din scorbură

În aceeaşi zi, însă, procurorul militar a trimis la casa criminalului un alt echipaj. Iar aceştia au găsit într-o troacă hainele pline de sânge, iar bicicleta, mânjită şi ea, era proptită de un perete. Au descoperit şi arma, şi cartuşele, ascunse în scorbura unui copac din grădină. Tot acolo, poliţiştii au mai găsit şi arma improvizată iar în podul casei, o listă pe care erau trecute mai multe nume, şeful Miliţiei, şeful Securităţii, primul secretar.

Imagine indisponibilă

 "L-am ridicat pe Jozsi, că aşa-i ziceau toţi. La audieri ne-a spus că lista era cu cei pe care voia să-i execute. Voia să plece la Oradea, să aştepte mitingul de 23 august, ca să deschidă focul", zice ofiţerul foto). 

Kalmár a recunosscut că l-a ucis pe soldat ca să-i fure arma. L-a urmărit câteva săptămâni, iar în ziua crimei, a aşteptat în gară până au coborât călătorii din tren şi au plecat, iar apoi s-a apropiat de militar şi i-a propus să bea împreună o pălincă. Ştiindu-l din zonă, soldatul a acceptat. "S-au dus până la latrină, unde au plimbat sticla, iar la un moment dat criminalul a profitat de neatenţia soldatului, a luat o bucată de fier şi i-a crăpat capul. Apoi a luat pistolul mitralieră şi a plecat acasă", explică Ciugudean.

Execuţie la Bucureşti

Kalmár József nu a rămas decât pentru o scurtă perioadă de timp în Penitenciarul din Oradea, fiind dus la Bucureşti, de unde nu s-a mai întors niciodată. Acuzat de omor deosebit de grav, a fost judecat de Tribunalul Militar şi apoi de Curtea Militară de Apel, fiind condamnat la moarte. Pedeapsa a şi fost pusă în executare, prin împuşcare, în Penitenciarul Jilava.

Singura care l-a mai văzut pe criminal, după arestare, a fost mama sa, Jutka, care a făcut naveta la Bucureşti pentru fiecare termen de judecată al fiului ei, de unde se întorcea plângând. "Nu-şi mai recunoştea băiatul, îl aduceau tot vânăt, fără dinţi în gură. La proces, era ţinut în lanţuri, într-o cuşcă cu gratii", povesteşte o fostă vecină a femeii. 

Pentru oamenii din zonă, povestea lui Kalmár József  este o legendă, cunoscută de tineri şi bătrâni deopotrivă. Toţi cred că tânărul de  20 ani a fost parte a unei conspiraţii care voia să răstoarne orânduiala comunistă. "Era o familie liniştită. el avea o prietenă, urma să se căsătorească. Dar înainte de crimă, a devenit secretos. L-au şi vizitat nişte tineri, nu i-am văzut nici înainte şi nici după aceea. Cine sunt ceilalţi nu se ştie. A dus numele lor în mormânt. Nici pe prietena lui nu a mai văzut-o nimeni", crede una dintre bătrânele satului. 

Povestea lui Jozsi, e cunoscută şi la crâşma din sat, unde bătrânii se adună la un pahar de vorbă şi unde tatăl său a ajuns să stea singur la masă după arestarea fiului. 

"Jozsi n-a avut niciodată probleme cu legea. Nici el, nici părinţii. Erau oameni cu frică de Dumnezeu, mergeau în fiecare zi la biserică. Bătrânul venea apoi aici, dar după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, săracul, stătea singur la masă, nimeni nu mai voia să stea cu el. S-a şi îmbolnăvit şi a murit, nu după mult timp, sigur de supărare", povesteşte un sătean.

Imagine indisponibilă

Mama lui Jozsi a trăit, însă, mulţi ani, îngrijită de un nepot îndepărtat, căruia i-a lăsat moştenire şi casa (foto sus) însă după executarea fiului ei nu a mai vorbit niciodată despre el.

Tribună plină

Cert este că defilările din data de 23 august 1978 au decurs fără evenimente deosebite, după cum relata o zi mai târziu cotidianul „Crişana“, care a alocat 8 pagini pentru a descrie defilarea, cuvântările în cuvinte elogioase. La cea de a 34-a aniversare a eliberării României de sub dominaţia fascistă, au urcat în tribuna oficială nu doar autorităţi locale şi judeţene, ci şi invitaţi din Bucureşti şi din Ungaria. 

Imagine indisponibilă

La manifestări au participat şi "tovarăşii" Magyar Jozsef, Gyönyörű Lajos şi Feld Györgyné, membri ai delegaţiei de partid şi de stat din judeţul Hajdu Bihar, şefii organelor judeţene şi municipale de partid, printre care George Vaida, Ştefan Szántó şi Ioan Lupu, secretari ai Comitetului Judeţean Bihor al PCR, Nicolae Fîntînă, prim-vicepreşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean, Petru Demeter, prim-secretar al Comitetului Municipal al PCR şi primar al Oradiei, reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean al Ministerului Internelor, Garnizoanei, sindicatelor şi Gărzilor Patriotice.

Imagine indisponibilă

Despre crima comisă de Kalmár József şi planul său de a lichida conducerea comunistă din Bihor nu s-a scris nimic, nici în ziarele locale, şi nici în cele centrale. Potrivit colonelulului (r) Gheorghe Bungău, singura ştire despre Jozsi a apărut un an mai târziu, când s-a anunţat că a fost condamnat definitiv la moarte, iar pedeapsa a fost pusă în executare.  

Oradea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite