PORTRET: Orădeanul Liviu Dat agent de turism, mesager al milei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Tânărul a visat de mic să lucreze în domeniul turismului, dar şi-a dat seama că meseria nu-l reprezintă. El şi-a schimbat opţiunea şi a ales să se facă preot.

PROFIL
Născut: 19 mai 1982
Familie: Necăsătorit

În copilărie, Liviu visa cu ochii deschişi la o meserie care să-i permită să vadă lumea. „Când eram copil, în orele de după şcoală, îmi ajutam părinţii în gospodărie. În puţinele momente libere, făceam drumeţii. Eram pasionat de excursii şi de ideea de a descoperi locuri noi. Mă visam comis-voiajor sau agent de turism”, povesteşte orădeanul. Aşa se face că Liviu că s-a îndreptat spre Facultatea de Istorie-Geografie, pentru a-şi împlini dorinţa. „După ce am ajuns în facultate, mi-a dat seama că genul acesta de job nu mă reprezintă. După primul an de studiu, am decis să renunţ”, explică tânărul.

De la profan la preoţie
A urmat o perioadă în care bărbatul s-a străduit să-şi găsească adevăratul drum. „Eu am fost un adolescent şi un tânăr cu o viaţă normală. Faţă de biserică aveam o atitudine creştinească, dar nu exagerată”, spune Liviu. „Dacă mi-ar fi spus cineva că o să mă fac preot, aş fi râs. Şi totuşi, într-o zi, am simţit că asta trebuie să fac. Nici acum nu-mi pot explica ce s-a întâmplat”, spune orădeanul. Primele şase luni de facultate au fost cele mai grele. „Aveam colegi de la licee confesionale care s-au acomodat mult mai uşor. Pentru mine a fost o trecere bruscă de la mediul profan, la sacru. De la haine, atitudine şi cuvintele folosite, până la genul de informaţii pe care le asimilezi, totul era schimbat”, explică tânărul.

Hrăneşte oamenii săraci
După primul semestru în care orădeanul a muncit pe brânci pentru a recupera carenţele, Liviu şi-a dat seama că poate pune în practică învăţătura, înainte de a avea o parohie. „Sunt foarte mulţi preoţi care predică despre milostenie. Dar puţini dintre ei, se arată milostivi”, spune studentul. Aşa s-a hotărât să se apuce de voluntariat. De un an de zile, el împarte mâncare şi haine săracilor, săptămânal. „Înainte de a intra în Caritas Eparhial, am avut ocazia de a vedea ce înseamnă voluntariatul în străinătate. Tinerii de acolo fac totul din suflet, nu se şochează şi nu simt dezgust, indiferent de cum arată beneficiarul din faţa lor”, spune studentul. „Am încercat să aplic această atitudine acasă. Împart haine şi mâncare, fără  să fac diferenţe între nevoiaşi. Dincolo de hrană, le pot oferi un şi un sfat. Sunt oameni care nu au cu cine schimba o vorbă. Ei nu mai contează pentru nimeni”, spune tânărul. „Mulţi gândesc că cei care sunt pe stradă, pot fi de vină pentru cum au ajuns. Eu mă gândesc de câte ori îi văd că e vina mea, vina noastră, vina societăţii. Sunt atitudini care pot doborî oameni”, explică Liviu.

Întrebări şi răspunsuri

Ai renunţat şi la visul de a călători?
Visul acesta s-a transformat în realitate. Merg în schimburi de experienţă şi în pelerinaje. Am fost în Italia, Malta, Bosnia, sau în Franţa.

Ai o destinaţie favorită?
Da, Malta. Sunt atras de istoria Evului Mediu şi de poveştile cavalerilor din acele vremuri.

În afara de atitudinea voluntarilor, ai observat şi alte diferenţe între noi şi europeni?
Am observat că sunt deficitari la capitolul credinţă. Se cred credincioşi, dar nu merg la biserică. Sau sunt oameni care-şi dau haina de pe ei pentru săraci, dar sunt atei.

Ce-i place
Liviu spune că îi plac foarte mult florile. Îi plac călătoriile pentru că întâlneşte oameni şi tradiţii noi. Îi place foarte mult să citească. Mâncarea favorită o reprezintă sarmalele.

Ce nu-i place
Liviu nu poate înţelege scopul minciunii. Nu apreciază oamenii care nu se ţin de cuvânt. Nu se uită la televizor decât foarte rar. Nu îi plac mizeria şi gunoaiele din oraş.

Oradea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite