Motivul pentru care femeile poartă fustă. Forma conică şi legătura cu fertilitatea

Din antichitate, fusta şi rochia erau considerate principalul atribut al feminităţii însă motivul pentru care femeile le poartă este de natură mistică.

„Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti. Căci, oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeu”, spun canoanele bisericeşti, purtarea fustei în biserică devenind de-a lungul istoriei o practică un obicei, dovadă a decenţei, se arată în doxologia.ro.

Însă fusta şi rochia poartă şi un sens sacru pentru femei, scrie twoegzz.com, citând site-ul rusesc "Garmoniya Zhizni" (Armonia vieţii) şi experţi în terapii energetice care spun că atunci când o femeie poartă o fustă, începe să acumuleze energia inepuizabilă a feminităţii, deoarece bărbaţii atrag energie din univers, iar femeile din pământ.

De aceea fustele erau croite sub forma unui con, care se lărgea în jos, pentru a le ajuta pe femei să devină fertile. Ca atare, spun specialiştii, când poartă exclusiv pantaloni, femeile opresc energia, se masculinizează, expunându-se la boli, dar şi la probleme în relaţia de cuplu, căci pot apărea neînţelegeri şi certuri, mai scrie twoegzz.com. 

Lungimea şi forma fustei par să fie de asemenea importante, cu cât sunt mai lungi, fustele reuşind să piardă cât mai puţin din energia pământului. Dacă fusta are o margine largă, care se leagănă în mişcare şi se răsuceşte uşor, încep să apară aşa-zisele câmpuri de torsiune, care consolidează energia pământului, marginea fustei fiind considerată o amuletă protectoare pentru centrele sexuale ale femeilor. Iar sănătatea organelor reproducătoare ale femeilor şi funcţionarea corectă a acestora, depind direct de funcţionarea corectă a acestor centre care dacă sunt deranjate, femeia îşi pierde energia sexuală, dorinţa de viaţă şi atracţia feminină. iar bărbat interesul pentru ea.

 S-a dovedit, zic specialiştii citaţi de acelaşi twoegzz.com, că energia feminină este important şi pentru bărbaţi. Dacă o obţin, ei devin mai stabili, mai creativi, mai paşnici, pe când un bărbat lipsit de afecţiunea şi iubirea unei femei, devine agresiv, nepoliticos şi crud. 

Pe de altă parte, pantalonii pot fi consideraţi mult mai comozi şi practici în anumite situaţii dar, zic terapeuţii, o femeie adevărată nu trebuie să se gândească la munci grele ci să aştepte  un bărbat pentru asta, care, ca un adevărat cavaler, nu va refuza să o ajute.

Nu de aceeaşi părere sunt, însă, femeile, care şi-au asumat chiar pericolul de a fi condamnate şi blamate pentru încălcarea codului vestimentar pentru a putea purta pantaloni. 

În anul 1800, la Paris a fost emis un decret prin care acestora le-a fost interzis să îmbrace pantalonii, un accesoriu masculin. Acestea aveau dreptul să poarte pantaloni doar printr-o autorizaţie specială. La finele anilor 1800, tot mai multe femei au început să încalce regulile vestimentare.

Prima care a deschis drumurile a fost scriitoarea de origine franceză George Sand (1804-1876) care a purtat nu doar pantaloni, ci şi pălării şi cravate, accesorii dedicate exclusiv masculilor. Alte surse consideră că americanca Elizabeth Smith Miller (1822-1911) ar fi fost prima purtătoare de pantaloni. De profesie avocat, Elizabeth Smith Miller a fost cea care a luptat ani buni pentru drepturile femeilor.

În România, moda pantalonilor la femei a ajuns abia după anii 1900. Ba mai mult, în anul 1911, ziarul Furnica scria despre revolta bărbaţilor împotriva femeilor care avuseseră curajul să poarte pantaloni în public: „O cocoana la Bucuresti a fost huiduită şi n-a scăpat să fie linşată de mulţime decât fugind cu o birjă, ajutată de un domn amabil şi civilizat. O altă cuconiţă, la Galati, a căzut şi mai serios victima furiei poporului, care i-a sfâşiat veşmintele de pe ea”.

"Furnica" relata  ironic în acea perioadă războiul pantalonilor dintre domni şi doamne, semnatarii articolelor fiind, în majoritatea lor, împotriva  scandaloasei "inovaţii vestimentare":   

”Ce glumă proastă! Jos cu academia cuminţeniei, trăiască fusta-pantalon! Şi de ce nu, mă rog? Dacă moda, evolutiv, vine să schimbe îmbrăcămintea, pentru că rolurile par a se fi schimbat de mult. Senzaţia actuală la Paris fiind fustele domnilor şi pantalonii cucoanelor. Ultima creaţie a modei masculine este lărgimea considerabilă a pantalonilor, care se apropie în contururi de fustele împiedecate. Ei bine, geniul creator al modelor feminine a răsturnat de data aceasta socotelile de acasă şi a scos în târg cea mai potrivită formă pentru complectarea emancipărei femeilor: rochiile-pantaloni. Şi să mai zici că ilustraţiile de bâlci, cu bărbaţi ce împing căruţurile copiilor şi femei în pantaloni, cu monoclu, sânt închipuiri de domeniul unei fantezii brutale”.