Minunile Munţilor Apuseni - misterele celei mai adânci peşteri din România: „Să cobori în peşteră e ca şi cum ai cuceri un vârf din Himalaya“
0Aflată în muntele Vărăşoaia, din Platoul Padiş, peştera V5 este cea mai adâncă din România. Puţini sunt cei care au ajuns să-i admire minunăţiile şi asta pentru că traseul nu este unul deloc uşor, ea fiind deschisă doar pentru speologi.
Cu o adâncime de 653 de metri, Sistemul Vărăşoaia reprezintă un record naţional de adâncime pentru speologia românească. Avenul se află în perimetrul Parcului Natural Munţii Apuseni.
Avenul V5 fost descoperit în august 1986, ocazie cu care s-a degajat intrarea şi după o nouă decolmatare efectuată la -5 metri, s-a atins o strâmtoare severă situată la -13 metri.
În septembrie 1987, mai muţi speologi trec prin derocare de acest obstacol şi avansează până la -31 de metri. În perioada iulie 1988 - ianuarie 1989, alt grup de speologi forţează 2 strâmtori, ultima dintre ele necesitând o muncă de peste 40 de ore pentru a putea fi depăşită. Sunt interceptate Complexul Sălilor Mari, Galeria Meandrului şi Reţeaua Paralelă. În august 1988 a avut loc prima acţiune de cartare.
Speologul Constantin Gabor a fost unul dintre norocoşii care au intrat în peştera V5, în urma unei expediţii de 10 zile.
„Prima parte e strâmtă rău, dacă nu aş fi ştiut că pe acolo trebuie să mergem, nu m-aş fi băgat niciodată. Meandre înguste şi cu cotituri, abia încapi. După vreo şase ore o ţeavă de ţăraş iese fix în tavanul unei săli uriaşe. Ce tare trebuie să fi fost la explorare când au descoperit sala! Este ridicol de fain ca după atâtea ore de târâş să ieşi într-un spaţiu atât de mare unde încap lejer câteva blocuri cu patru etaje şi un cartier de vile. De acolo faci un rapel jos în sală şi faci primul bivuac”, povesteşte speologul Constantin Gabor.
Au urmat câteva ore de mers prin apă, care poate ajunge chiar şi până la brâu. „În Sala Francezilor am făcut câteva rapeluri ce însumează aproximativ 100 de metri până jos, într-un canion cu albia lutoasă dar uscată. De acolo am coborât printre peşteri pâna la punctual maxim de minus al peşteri, iar printre bolovani am ajuns la Cascada Fabuloasa de 70 de metri. Toată galeria Titanilor este echivalentul unui canion înalt cam ca Prăpăstiile Zărneştilor - spaţiile sunt immense”, afirmă speologul.
În Galeria Arhanghelilior se află buchete de aragonite şi cristalictite de 50 de centimetri. Crescute din tavanul oblic, a unei sali, sunt nişte îmbârligături antigravitaţionale care arată ca nişte corali.
Tot în continuarea galeriei Arhanghelilor am găsit un lac suspendat de unde porneşte un mic activ cu albie argiloasă. Probabil sub suprafaţa lacului se află izvoarele care îl alimentează. Sala e misto si are un aspect de “super vechi”, îşi aminteşte Constantin Gabor.
Explorarea este tot mai dificilă din cauza accesului greu şi a dimensiunilor uriaşe.
„Toată treaba seamănă un pic cu cucerirea unui vârf din Himalaya: e nevoie să stabileşti tabere avanaste cu mâncare si echipament de bivuac ca sa poti “cuceri” varful. Faza e ca aici nu ştii care-i vârful. Galeriile promiţătoare se pot termina în fund de sac şi atunci trebuie să te întorci să explorezi altă galerie”, susţine speologul.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
