FOTO: Viața ca-n filme! Orădeanul Valentin Tocuț în mijlocul dezastrului din Haiti

În mijlocul dezastrului

Valentin Tocuț este tehnicianul care s-a oferit voluntar pentru a salva victimele cutremurului din Haiti. El a petrecut în primăvara acestui an șase săptămâni în localitatea Leogan, una dintre cele mai afectate comunități, iar azi a pornit în a doua misiune din Haiti.

În anul 2001, Valentin a aflat că la Fundația Theranova se caută oameni care vor să devină tehnicieni ortopezi și a decis să-și încerce norocul. „Nu știam nimic despre domeniu în sine, dar știam că fundația sprijină tinerii care au suferit accidente. În prima etapă am fost trimis la cursuri de specializare", își amintește Valentin.

Așa s-a transformat viața orădeanului într-o succesiune de călătorii și experiențe inedite, în care a cunoscut oameni și culturi noi, la care înainte nici nu visa. „Înainte de a ajunge în America nu călătorisem niciodată cu avionul și nu vizitasem nicio țară mai îndepărtată decât Austria", spune Valentin. Cele șapte luni de pregătire au fost decisive. „Am fost găzduit de o familie din Indiana și am avut ocazia de a cunoaște astfel îndeaproape obiceiurile americane. Cursurile s-au ținut la o clinică din Kentucky", spune orădeanul. Deși viața în țara tuturor posibilităților i s-a părut frumoasă, orădeanul nu a renunțat la ideea de a fi util celor din jur și s-a întors în România. „Posibilitatea de a mă stabili acolo mi s-a părut tentantă, dar nu am visat niciodată să-mi fac viitorul departe de casă", spune tehnicianul. Chiar dacă bazele meseriei au fost puse peste ocean, Valentin nu a ratat nicio ocazie de a se perfecționa. „În fiecare an am fost la cel puțin două cursuri de specialitate în Germania, Cehia, sau Ungaria. În fiecare țară petreceam cel puțin patru săptămâni", explică acesta.

Spre Haiti cu finanțări proprii

Cutremurul din Haiti a fost prima ocazie pe care Valentin a avut-o de a se implica într-o misiune internațională. „Există o organizație germană, organizația Johanniter, parteneră cu Theranova, care a montat în Haiti un atelier mobil cu toată aparatura necesară pentru obținerea protezelor. Le lipseau în schimb tehnicienii care să le creeze și au cerut un om al organizației noastre", explică orădeanul.

CLICK PE POZĂ PENTRU FOTOGALERIE DIN ATELIERUL LUI VALENTIN TOCUȚ

Pentru că fondurile asigurau plecarea unei singure persoane și erau doi orădeni  care-și doreau misiunea, Valentin a anunțat că e dispus să-și găsească singur sponsorizarea pentru expediție. „Am reușit să obțin sprijin atât de la autoritățile locale care mi-au oferit bani pentru transport cât și de la biserici, sau persoane private. Am strâns în total aproape 5.000 de euro, din care 1.400 a fost transportul", spune tehnicianul. Înainte de a porni la drum, orădeanul a încercat să-și dea seama ce-l așteaptă  la fața locului. A petrecut ore în șir în fața calculatorului citind știri și urmărind imagini cu dezastrul. „Am plecat pregătit să văd ruine. Știam că  voi dormi în cort și că există pericolul de a ne îmbolnăvi de malarie. Imunizarea a costat 1.500 de lei, dar a fost plătită de Theranova" spune orădeanul. Adevăratele informații despre ce îl așteaptă le-a aflat în Berlin.„În capitala Germaniei am avut parte de ultima zi de pregătire. În momentul în care mi-au spus ce proceduri trebuie respectate în cazul în care voi fi răpit, am înțeles pentru prima oară în ce mă bag. Am simțit un fior de teamă, mai ales că știam că am lasat-o acasă pe soția mea, însărcinată în șapte luni. Cu toate astea mi-am spus că nu e cazul să dau înapoi tocmai acum", povestește specialistul. Din Germania Valentin a zburat în Republica Dominicană, cu escală la Madrid. „Din Republica Dominicană am fost transportat în Haiti cu avionul Națiunilor Unite. Este un avion de pasageri cu nouă locuri, care  transportă numai membrii fundațiilor", susține orădeanul.

În mijlocul dezastrului

După o oră de zbor, Valentin a ajuns la granița dintre Haiti și Republica Dominicană. „De acolo ar fi trebuit să merg cu avionul mai departe, dar am aflat că trebuie transportat un generator de curent și am decis să merg cu mașina" povestește tehnicianul.  „Între Republica Dominica și Haiti, există doar un gard. Odată ce ai trecut de el, pășești de pe asfalt pe pămînt și pietriș. Prima imagine care mi-a ămas radânc întipărită în memorie este a zecilor de copiii care se țineau de gard și priveau peste graniță mașinile de ajutoare", rememorează tânărul. „ Primele localități pe care le-am întâlnit nu erau foarte afectate de cutremur, dar se citea sărăcia la fiecare pas. Erau case puține, făcute din cărămizi de beton, dar fără structură de rezistență" povestește Valentin. „Primul oraș important în care am intrat este Port au Prince, una din zonele cele mai populate. Clădirile erau la pămînt. Copii alergau printre dărâmături îmbrăcați doar în maieuri. Am văzut sărăcie și disperare la tot pasul, niciun reportaj nu mă pregătise pentru asta", susține tehnicianul.
CLICK PE POZĂ PENTRU IMAGINI DIN MIJLOCUL DEZASTRULUI

„Apoi am ajuns în Leogane, localitatea în care trebuia să trăiesc șase săptămâni. Acest orășel era distrus în proporție de 95%. Oamenii trăiau numai în corturi", explică specialistul. Valentin a fost cazat într-un cort de opt persoane, dotat cu paturi de campanie. Singurul avantaj pe care străinii îl aveau față de localnici era că aveau dușuri amenajate în camping. „Patul de campanie este foarte incomod, dușurile erau reci și în ciuda cremelor și spray-urilor pe  care le-am adus cu mine, am avut probleme cu țânțarii. Dar nu am îndrăznit să mă plâng nicio secundă în fața victimelor care în ciuda greutăților  erau foarte demne", susține orădeanul. În privința mâncării, orădeanul spune că s-a alimentat de la mini-marketurile din Port au Prince, care erau aprovizionate constant. „Cheltuiam în jur de cinci dolari pe o masă, pentru că atunci când ești străin îți cer mai mulți bani. Adevărata provocare era însă să bei apă, pentru că cea din fântână nu era potabilă, iar un litru jumătate de apă costa un dolar. Era mai ieftin să bei o cola. Dureros este că  în Haiti o familie trăiește cu trei dolari pe zi și mulți beau apă din fântâni pentru cănu-și permit costurile", susține Valentin.

Proteze pentru mii de oameni

În Haiti, Valentin a înțeles ce înseamnă o atitudine pozitivă în fața necazului. „Am îngrijit sute de oameni care au ieșit fără membre de sub ruine. Aveau nevoie de proteze pentru glezne, pentru șolduri, coapse sau coloană. Am avut copii de un an și trei luni fără o mână până la tineri care nu puteau să meargă. Comunicam cu ei prin ajutorul unor localnici care vroiau să învețe tehnica de protezare. Oamenii erau demni și ascultători", spune Valentin. Programul lui începea la cinci dimineața, când se făcea lumină, și se termina la șase după-amiaza. Seara, de la ora 22.00, generatoarele se opreau și nu mai exista strop de lumină în orașe. În tot acest timp, tehnicianul consulta pacienți și executa proteze, de la A la Z. Cu toate astea, și-a făcut timp să viziteze și orfelinatele din zonă. „M-a impresionat un orfelinat, amenajat într-un cort de 16 mp, în care trăiau 28 de copii. Mulți din ei își pierduseră părinții în cutremur. Nu aveau apă potabilă își cărau apa de la rezervoare în găleți pe o distanță de 200 de metri.

Din banii primiți pentru șederea mea acolo am cumpărat un rezervor de 500 de litri de apă pentru ei. Apoi am cerut de la organizații două corturi pentru a nu mai sta înghesuiți. De bucurie că are spațiu mai mare, educatoarea a mai luat în grija ei 10 copii noi", povestește Valentin. „Știu că fiecare om pe care noi l-am ajutat cu proteze vrea să-și clădeasca viața din nou. În șase săptămâni nu am văzut pe nimeni cerșind. În schimb ne întrebau mereu dacă nu avem să le dăm ceva de lucru. Fundațiile îi angajează șoferi, bucătărese, paznici la corturi pe timp de noapte și ei se bucură că pot primi un ban cinstit", explică specialistul.

CLICK PE POZĂ PENTRU FOTOGALERIE CU STUDENȚII HAITIENI

Înapoi în misiune

Întors în țară, alături de familia sa, Valentin și-a dat seama ce înseamnă să fii norocos. „Nu mi-a fost milă de oamenii de acolo, îmi este milă de românii care se plâng tot timpul și nu-și dau seama de valoarea lucrurilor pe care le au", crede orădeanul. Specialistul și-a reluat activitatea la fundație cu aceeași plăcere ca înainte. „Deși programul meu începe la ora 8.00, vin de la ora 6.00 să lucrez, pentru că este mai multă liniște. Am zilnic cinci-șase pacienți noi de consultat și proteze de terminat", explică tânărul. În 8 noiembrie, Valentin va zbura pentru a doua oară în Haiti. „Mă întorc acolo pentru alte șase săptămâni pentru că încă mai sunt mii de oameni care au nevoie de proteze. De această dată costurile sunt acoperite de fundația Theranova", susține tehnicianul. „În această misiune mă voi ocupa de șapte tineri care vor să învețe să facă proteze. Ei și-au început ucenicia încă de la prima mea deplasare și au fost aleși din peste 140 de doritori. Fac cursuri teoretice în Port au Prince și practică alături de noi. Este foarte important să-i pregătim pentru ca haitineii să aibă specialiștii lor alături, 24 de ore din 24", a specificat orădeanul. Valentin va fi cazat tot în Leogane, la corturi și va sta în Haiti până în data de 17 decembrie. Orădeanul e fericit că familia sa îl înțelege și-l susține și este mândru de băiatul său cel mare, Patrick care, deși are doar cinci ani și jumătate, pune deopatre jucării pentru micuții din Haiti.