Anne Frank de Oradea: Eva Heyman, copila pe care doctorul Mengele a împins-o în duba morţii. Fetiţa a scris un jurnal despre ororile Holocaustului
0
„Eu, micul meu jurnal, m-aş lăsa sărutată şi de jandarmul acela care se uită cruciş şi care ne-a luat făina, numai să nu ne ucidă, numai să mă lase să trăiesc”, scria Eva Heyman, o copilă de 13 ani din Oradea, în paginile jurnalului său în care a adunat mărturii cutremurătoare despre ororile trăite de evrei în ghetoul din Oradea, în primăvara anului 1944.
În primăvara anului 1944, în partea de nord a judeţului Bihor locuiau peste 30.000 de evrei, aproape o treime din populaţia Oradiei fiind constituită din etnici evrei. Prin aplicarea măsurilor de ghetoizare, de către autorităţile maghiare orădene şi militarii germani, toţi evreii au fost aduşi şi concentraţi de către jandarmii unguri în două ghetouri din Oradea, după care, la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie, au fost transportaţi cu trenurile în lagărele de exterminare din Polonia.
S-au întors acasă mai puţin de 3.000 de evrei, tragedia trăită de ei constituind o pagină neagră a istoriei umanităţii. Acum, comunitatea evreiască din Oradea este a doua ca mărime din România, prima după Bucureşti, numărând peste 700 de evrei.
Eva Heyman a trăit clipele terorii instaurate de autorităţile locale, atât prin deposedarea totală de bunuri a familiei sale, ca şi a altor evrei orădeni, tratarea jignitoare a acestora, înghesuirea lor în cele două ghetouri din oraş, condiţiile de viaţă îngrozitoare din acestea, experienţele tragice de aici şi, desigur, deportarea lor în lagărele morţii din Polonia, unde şi-a sfârşit şi ea zilele, în perioada dinaintea eliberării din captivitatea nazistă.
Eleva Eva Heyman, care nu împlinise 14 ani, a înregistrat – cu o extraordinară acuitate – toate acestea realităţi aflate sub semnul Holocaustului, realizând unul din documentele originale despre aplicarea „Soluţiei finale” asupra evreilor bihoreni.
Fetiţa s-a născut la Oradea pe 13 februarie 1931, fiind singurul copil al unui cuplu mixt, evreo-maghiar. Părinţii divorţând, copila a rămas în grija bunicului evreu, care avea o farmacie. La începutul anului 1944 a început să ţină un jurnal, în contextul în care oraşul intra sub incidenţa dură a legilor antievreieşti care îi dezbrăcau pe membrii acestei comunităţi de drepturi şi averi. Pe 5 mai, Eva şi familia ei erau duşi în ghetou.
„Micul meu jurnal, sunt prea mică să pot descrie ce-am simţit…”, scria fetiţa. „În şapte camere locuim 84 de oameni, iar holul şi coridorul sunt şi ele pardosite cu saltele (…) Seara am vrut să aprindem lumina electrică, dar am fost deconectaţi: evreilor nu li se cuvine lumina electrică”, se arată în jurnalul editat în engleză sub titlul „The Diary of Eva Heyman”, iar în limba română sub titlul „Am trăit atât de puţin”.
La 10 mai 1944, Eva nota: ”De cinci zile suntem aici, Micul meu Jurnal, dar îţi declar, pe cuvântul meu de onoare, că am impresia că au trecut cinci ani. Nici nu ştiu cum să mă apuc de scris, atâtea lucruri teribile s-au întâmplat de când n-am consemnat nimic în filele tale.
Nu-mi pot închipui cum va fi în continuare. Mereu îmi zic, acum este cel mai rău, apoi singură îmi dau seama că tot timpul este posibil orice; mereu mai rău şi chiar mult mai rău. Până acum am avut ce mânca, de aici înainte nu vom avea. Pe teritoriul ghetoului, la început, puteam merge unul la altul, acum nu mai avem voie să părăsim casa”.
Înainte de a fi deportată în Polonia, servitoarea unguroaică a familiei a reuşit să intre în ghetou graţie unui jandarm mai prietenos. Ultimele cuvinte din jurnal reţin această întâlnire: „Nu mai pot scrie, Micul meu jurnal, îmi curg lacrimile, fug la Mariska…”.
Copila era ascunsă în lagărul de la Auschwitz de o doctoriţă cu suflet nobil, însă dr. Mengele a descoperit-o fără greutăţi, iar spre nenorocirea ei, era plină de râie, picioarele fiindu-i numai răni.
„Ia uită-te – a urlat Mengele – mai eşti şi plină de râie – broasco! Marş în dubă!” Mengele asigura transportul materialului uman pentru crematoriile sale în dube vopsite în culoare galbenă. Pe Eva, potrivit martorilor oculari, Mengele personal a împins-o în duba morţii. Eva Heyman, în vârstă de 13 ani, a fost gazată la 17 octombrie 1944.
Prin acest jurnal parţial de ghetou, scris sub imperiul situaţiei trăite, Eva Heyman a lăsat, fără să-şi propună aşa ceva, una dintre cele mai valoroase surse documentare despre soarta evreilor din această parte a ţării.
“Eva Heyman constituie, fără îndoială, un simbol al confruntării unei comunităţi ultragiate cu o infernală maşinărie nazistă, de eliminare a evreilor europeni din istoria continentului”, susţine prof. univ. dr. Antonio Faur, din Oradea.
Va mai recomandam:
Se încarcă comentariile...
