Acum, după 400 de ani de când a fost construită şi după peste 100 de ani de când nu mai are nici măcar acoperiş, un tânăr preot din Iaşi, ajutat de câţiva experţi, au reuşit să facă primul pas spre restaurarea Bisericii lui Cujbă - monument istoric din satul Poiana cu Cetate.
Aproape de Iaşi, în satul Poiana cu Cetate, ruinele unei biserici construite în 1609 încântă şi întristează deopotrivă. Fără acoperiş, fără clopote, cu odoarele risipite cine ştie unde, fără cineva care să-i poarte de grijă aici, pe Pământ... aşa îşi numără zilele de aproape 150 de ani.
A trecut prin cutremure, războaie, molime, abandon, dar a rămas „în picioare”, aşteptând un miracol. Iar miracolul e pe cale să se întâmple acum, după 400 de ani.
Un tânăr preot şi-a asumat o misiune cât un canon să îi redea strălucirea de acum patru secole.
A fost un strigăt pe care preotul Dănuţ Lazăr, un tânăr de doar 29 de ani, l-a auzit din prima clipa în care a păşit în ruinele a ceea ce a fost cândva Biserica boierului Cujbă.
„Biserica aceasta am descoperit-o atunci când am venit pentru prima oară în acest sat. Era în 2019. M-a impresionat foarte mult şi am zis că trebuie să fie refăcută. M-a uimit foarte mult arhitectura ei. Aceste coloane pe care le are. Şi, într-un fel, am deplâns situaţia în care se află. Nu se găsea nicăieri această biserică, ca proprietate. Şi a fost un pic de alergătură. A trebuit să merg la Arhivele Naţionale, la Arhiva Mitropoliei. Am căutat foarte mult până am găsit. Şi, apoi, cu bunăvoinţa Consiliului Local am reuşit să facem actele”, spune pr. Dănuţ Lazăr, Parohia Poiana cu Cetate.
Pr. Dănuţ Lazăr FOTO Captură de ecran/Poiana cu Cetate
Ruinele Bisericii lui Cujbă FOTO planiada.roAcoperişul, un mister
Soluţia pentru restaurarea monumentului a dat-o un grup de lucru coordonat de arhitecţii Cristina Andrei şi Daniel Vişan. În arhive nu există fotografii în care să vedem tipul de boltă şi forma acoperişului construcţiei, aşa că bisericile zidite în epocă vor servi drept model.
„Există lacune mari şi din punct de vedere cultural. Neavând informaţii despre sistemul de acoperire, ne-am îndreptat înspre perioada respectivă şi, în jur de 1620 - 1638, găsim ctitoriile lui Barnovschi. Şi, privind modul în care s-au schimbat sistemele de acoperire, am ajuns la o concluzie, încercând să reconstituim o formă care se apropie de acea perioadă. Dar nu ştim cât de înalte au fost zidurile, nu avem informaţii despre forma acoperişului, panta acoperişului. Şi atunci am adoptat pentru o formulă simplă”, arată Ion Daniel Vişan, arhitect.
În urmă cu 400 de ani
Vă recomandăm să citiţi şi:
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:
