Satul cu asistaţi social „de meserie“. Reportaj printre oamenii care-şi petrec ziua mâncând seminţe pe uliţele satului

Satul cu asistaţi social „de meserie“. Reportaj printre oamenii care-şi petrec ziua mâncând seminţe pe uliţele satului

Asistaţi social din satul Crucea, comuna Lungani. FOTO Alina Batcu

Comuna Lungani figurează cu cei mai mulţi asistaţi social la nivelul judeţului Iaşi. „Adevărul“ a realizat un reportaj printre oamenii care-şi petrec cea mai mare parte din zi mâncând seminţe şi sporovăind pe uliţele satului.

Ştiri pe aceeaşi temă

În comuna ieşeană Lungani sunt înregistraţi 386 de asistaţi social, fapt care o clasează pe primul loc în judeţ la acest capitol. Cei mai mulţi, peste 200 de oameni ajutaţi integral financiar de statul român, trăiesc în Crucea, un sat component al comunei, cu localnici majoritar de etnie romă.

Pe uliţele dintre casele dărăpănate, oamenii îşi petrec cea mai mare parte din zi cântând sau mâncând seminţe alături de vecini. Întrebaţi de reporterul „Adevărul“ despre situaţia lor, localnicii răspund invariabil: „Unde să muncim, domnişoară?“. Pe lângă banii primiţi de la stat, familiile numeroase din satul Crucea se întreţin ba din munca cu ziua la câmp, ba din banii câştigaţi prin străinătate. Doar aşa mai prinde contur în Crucea câte o căsuţă decentă. 

Evitaţi de angajatori

 
Ioan Corobuţă, edilul interimar din comuna Lungani, spune că „nu putem să le luăm dreptul pe care îl au“. Primarul scoate în evidenţă faptul că familiile care primesc ajutor social sunt foarte numeroase, iar membrii acestora n-au studii care să-i ajute în a-şi căuta un loc de muncă. 
 
„Aţi văzut cum trăiesc locuitorii din satul Crucea. Familiile sunt numeroase, au câte 5-6 copii. Încă un lucru important de menţionat este faptul că mulţi dintre ei sunt neştiutori de carte. Indiferent unde le-am oferi un loc de muncă, când ajung acolo, chiar dacă angajatorul are nevoie de muncitori, nu-i primeşte pe ei. I-am trimis la târguri de locuri de muncă, dar nu-i primeşte nimeni. Îi trimiţi într-o întreprindere, dar ce să facă ei acolo dacă ei nu ştiu nimic?“, spune primarul din Lungani. 
 

„Am trei clase“

 
În această situaţie se află Vitoria Zagan (46 de ani), mamă a patru copii. Femeia spune că n-a fost niciodată angajată, a muncit doar cu ziua şi că încearcă să se descurce din ajutorul social: „Suntem necăjiţi. Luăm bani de la primărie de când s-a făcut ajutorul ăsta social. Am trei clase, nu mă angajează nimeni. Nu am lucrat niciodată“. 
 
Situaţia este cu atât mai dificilă cu cât cei şase membri ai familiei Zagan n-au curent electric acasă. „Stăm în două cămăruţe, nu avem lumină. Ştie domnul primar că nu am de unde să trag lumină. M-ar costa peste 10.000 de lei“, explică Vitoria. 
 

Ore de muncă comunitară

 
În aceeaşi situaţie se află şi Adriana Totoiu, mamă a şapte copii. Are opt clase şi nu a avut niciodată o slujbă stabilă. „Nu am loc de muncă, nici eu, nici soţul. Nu am avut unde să mergem la muncă. Ne descurcăm foarte greu. Avem 900 de lei pe lună“. Apropiindu-se vârsta pensiei, lipsa unui contract de muncă reprezintă un motiv de nelinişte în familia Totoiu. Femeia spune că nu ştie cum o să se descurce. „Ne gândim că se apropie vârsta pensiei şi nu o să avem nicio şansă de nicăieri dacă n-am muncit niciodată. O să fie foarte greu pentru noi la bătrâneţe“. 
 
Singura solicitare în schimbul ajutorului social ar fi să presteze câteva ore de muncă în folosul comunităţii, deşi nu toţi le îndeplinesc. Mulţi sunt scutiţi de la muncă, potrivit primarului. „Au de făcut câte 20-30 de ore lunar, în funcţie de câţi bani au primit. Avem foarte multe persoane care sunt scutite de la muncă în folosul comunităţii. Avem şi bătrâni pe care nu putem să-i punem la muncă. Dar sunt unii pe care scoatem la muncă“, mai spune Corobuţă. 
 
 
                                                  Locuitorii satului Crucea
 
În timp ce locuitorii satului Crucea stau adunaţi pe la câte o poartă de pe uliţa principală, plângându-se de lipsuri, microbuzele unei firme de transport în comun fac câte patru curse zilnic între comuna Lungani şi municipiul Iaşi. Ceilalţi locuitori din comună merg mai toţi la muncă, la 40 de kilometri de casă, şi spun că veniturile le sunt suficiente pentru un trai decent. 
 

„Vreau să plec din sat“

 
Prin mulţimea adunată pe uliţa satului Crucea trece cu ghiozdanul în spate Sandu Cristi, un băiat de 13 ani. A ieşit de la şcoală şi se îndreaptă către casă. Este printre singurii membri ai comunităţii rome care îndrăzneşte să viseze. „Părinţii mei nu lucrează. Luăm ajutor social. Eu vreau să plec de aici. Vreau să mă fac cântăreţ, mi-au spus două profesoare că am voce. O să cânt la spectacolul de 8 martie de la şcoală. Merg la şcoală pentru că am nevoie de şcoală. Fără ea nu ajungi nimic în viaţă“, spune Cristi cu entuziasm.
 
Nu este singurul copil din Crucea care merge la şcoală. Potrivit primarului, numărul de copii care frecventează şcoala este atât de mare încât este nevoie de suplimentarea locurilor şi se învaţă în schimburi. „Avem un efectiv foarte mare, undeva la 580 de elevi în Şcoala Gimnazială Crucea. Acolo este şi lipsă de spaţiu. Dintr-o discuţie pe care am avut cu directorul şcolii, elevii învaţă şi pe trei schimburi, ca să încapă în şcoală. Ne gândim la un proiect de extindere a instituţiei de învăţământ. Să mai facem două-trei săli de clasă“, a adăugat Ioan Corobuţă. 
 
Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Iaşi plăteşte către asistaţii social din judeţul Iaşi peste 3.000.000 lei lunar, sumele cele mai mari mergând către locuitorii din Lungani.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: