Rezistenţa băncilor la darea în plată. Instituţiile de credit trag cu dinţii pentru ca legea să ajungă pe masa Curţii Constituţionale

Unele bănci analizează diferit solicitările de dare în plată ale românilor. Le acceptă atunci când au încasat deja sume apropiate valorii imobilului, însă spun că legea este neconstituţională când situaţiile nu sunt satisfăcătoare financiar

Legea dării în plată, promulgată la finele lunii aprilie, scoate la iveală modul duplicitar în care băncile analizează solicitările venite de la clienţii care vor să renunţe la locuinţe pentru a scăpa de datorii. Actul normativ este interpretat diferit de bănci, care acceptă darea în plată a unor locuinţe doar în situaţiile în care sumele încasate de bănci sunt consistente.

În caz contrar, reprezentanţii băncilor îi cheamă pe românii care vor să renunţe la povara executării silite în instanţă, timp în care se suspendă orice plată către creditor, dar şi orice procedură de executare. S-a ajuns astfel la o situaţie paradoxală: băncile acceptă reglementările Legii 77/2016 atunci când le convine, însă o cataloghează ca fiind neconstituţională când speţele nu le sunt favorabile.

Foarte puţine sunt situaţiile în care bancile comerciale din România să accepte, fără niciun fel de contestaţie, darea în plată. Dat fiind caracterul privat al acestor operaţiuni, până la acest moment nu a fost lansată nicio cifră oficială care să reflecte concret aceste situaţii.

Exemplu de dare în plată acceptată

La Iaşi, de pildă, Banca Transilvania a acceptat darea în plată a unui apartament cu două camere pentru care proprietarii estimează că i-au plătit până acum cel puţin contravaloarea iniţială. Este vorba de soţii S.L şi I.L, de 36, respectiv 37 de ani, părinţii a doi copii minori, care au reuşit să scape de datorii în timp ce banca voia să le vândă apartamentul şi să continue să îi execute silit.

Unul dintre soţi lucrează în sistemul bugetar, iar în anul 2007 au decis să contracteze un împrumut în franci elveţieni la Volksbank (bancă preluată, între timp, de Banca Transilvania) pentru a-şi achiziţiona un apartament. Soţii L. au ales un apartament a cărui valoare era în 2007 de 60.000 de euro şi pentru care au plătit un avans de 12.000 de euro. Cei doi soţi au avut de plătit băncii o rată lunară la credit de 440 de franci elveţieni. În anul 2007, când cursul leu-franc eleveţian a fluctuat între 1,9 şi 2,2 lei, rata a fost de aproximativ 950 de lei. A urmat însă criza financiară, scăderile de salarii cu 25% din sistemul bugetar românesc, dar şi scumpirea francului elveţian în 2012.

În acelaşi an 2012 apar şi primele probleme cu plata ratelor, pentru ca, în 2014, banca să demareze procedura de executare silită. Aceasta procedură a mers pe două paliere: tentativa de valorificare a apartamentului şi poprirea a o treime din veniturile salariale ale familiei. În urma unor acţiuni intentate în justiţie, familia a reuşit să suspende valorificarea imobilului, iar la începutul lunii iunie 2016, prin intermediul unei societăţi de avocaţi, a solicitat darea în plată a imobilului, care s-a concretizat, ulterior, luna aceasta, pentru datorii de 78.000 de franci elveţieni (adică 71.500 de euro).

„Considerăm că încheierea actului de dare în plată a fost procedura cu efectele cele mai bune în vederea stingerii creanţei pe care o are Banca Transilvania împotriva debitorilor în cauză“, au declarat avocaţii Georgiana Grierosu şi Irina Iacob, din cadrul Societăţii Civile de Avocaţi „Iacob & Asociaţii“, firma ce i-a reprezentat în instanţă pe cei doi soţi.

Ce contestă băncile

Cazul celor doi soţi ieşeni poate fi considerat o excepţie. Doar pe rolul Judecătoriei din oraş, ulterior intrării în vigoare a Legii dării în plată, 150 de procese între bănci şi clienţi au fost înregistrate. Cele mai multe sunt cele ale unităţilor bancare, ce şi-au stabilit un şablon judiciar în aceste speţe.

Avocata Irina Mindirigiu (foto jos) reprezintă şapte clienţi daţi în judecată de bănci şi ne-a explicat că instituţiile bancare invocă în acţiunile lor atât nerespectarea unor articole din Legea dării în plată, cât şi neconstituţionalitatea acestei legi.

Avocata a arătat că reprezentanţii băncilor invocă adesea faptul că persoanele care vor să dea în plată locuinţele nu ar îndeplini cumulativ două dintre condiţiile stabilite de lege: destinaţia de locuinţă a imobilului dat în plată şi necondamnarea consumatorului printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită darea în plată.

„Însă, înlăuntrul termenului de 10 zile de la primirea contestaţiei, niciuna dintre băncile contestatoare n-a fost interesată în a lua legătura cu împrumutaţii pentru a verifica dacă într-adevăr ar exista vreo condiţie care să nu fie îndeplinită de către aceştia. Sunt şi situaţii în care băncile au acceptat, de bunăvoie, darea în plată, e adevărat, puţine la număr, dar există, şi precedentul este creat“, a explicat Irina Mindirigiu.

În ceea ce priveşte presupusa neconstituţionalitate a unor articole din Legea dării în plată, băncile invocă, în principal, faptul că acest act normativ nu ar trebui să se aplice retroactiv, ceea ce ar însemna că de el ar trebui să beneficieze doar cei care au contracte de credit semnate după momentul intrării în vigoare a legii, adică dupa 13 mai.

Potrivit unei contestaţii a Băncii Transilvania, obţinută de „Adevărul“, reprezentanţii băncii susţin: „Normele criticate încalcă principiul de rang constituţional prevăzut de art. 15, alin. 2 din Constituţie, principiu care, în redactarea actuală a legii fundamentale, nu comportă nicio excepţie în materie civilă. Astfel, neretroactivitatea legii constituie una dintre primele garanţii statale împotriva arbitrariului şi un fundament al încrederii particularilor în sistemul de drept“. În unele speţe juridice, instanţele au dispus deja sesizarea Curţii Constituţionale, însă până acum judecătorii constituţionali nu s-au pronunţat pe această temă. Jurnaliştii „Adevărul“ au solicitat un punct de vedere Băncii Transilvania, dar nu au primit un răspuns până la închiderea ediţiei.

Peste 1.900 de dosare de dare în plată au ajuns în instanţă

Deşi Legea dării în plată a intrat în vigoare în urmă cu numai două luni şi jumătate, deja peste 1.900 de dosare sunt înregistrare la judecătoriile din ţară, arată datele publicate pe portalul instanţelor de judecată. Aproape toate dosarele au ca obiect contestaţii înaintate de bănci sau de recuperatorii de credite faţă de Legea 77/2016 privind darea în plată. Aceste procese sunt, de fapt, un pas necesar pe care trebuie să îl facă băncile pentru a putea duce legea pe masa judecătorilor de la Curtea Constituţională a România. Deşi este vacanţă judecătorească şi în cele mai multe dosare nu s-a judecat încă nimic, există situaţii în care judecătoriile au admis excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de bănci asupra întregii legi privind darea în plată sau asupra unor anumite prevederi din aceasta.  

În prezent, la Curtea Constituţională sunt înregistrate 59 de dosare (marţi la ora 18.00) în faza de raport privind darea în plată, acestea urmând să fie judecate, cel mai devreme, în toamnă. Prima sesizare de neconstituţionalitate ajunsă la CCR, la 21 iunie, este formulată de UniCredit Bank, însă, între timp, toate marile bănci de pe piaţa locală, care au acordat un număr foarte mare de credite populaţiei înainte de criza economică, au înregistrate dosare la Curte. Pe de altă parte, sunt şi situaţii în care judecătorile respins contestaţiile depuse de bănci sau de recuperatori. Toate deciziile pot fi atacate cu apel, care se judecă la tribunalul la care este arondată judecătoria. Cele mai multe dosare au fost deschise în instanţe de Credit Europe Bank, de Bancpost şi Banca Transilvania, care a preluat Volksbank.