Regionalizarea, desfiinţată într-un studiu al Universităţii „Al. I. Cuza”: „Prezintă riscul apariţiei unor feude regionale”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Proiectul presupune împărţirea României în opt „regiuni de dezvoltare” FOTO Adevărul
Proiectul presupune împărţirea României în opt „regiuni de dezvoltare” FOTO Adevărul

Un grup de cercetători de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, membri ai Centrului de Studii Europene, prezintă argumentele pentru care proiectul regionalizării nu este necesar.

20 de cercetători de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi lucrează la un studiu privind oportunitatea implementării proiectului privind reîmpărţirea administrativă a României, în opt regiuni de dezvoltare.

Concluziile preliminare arată că proiectul nu se justifică din niciun punct de vedere şi că aplicarea acestuia n-ar face decât să amplifice problemele cu care se confruntă în momentul de faţă sistemul administrativ românesc.

"Ar fi un proces pripit şi prost fundamentat. Incumbă următoarele riscuri: apariţia fenomenului de corupţie la nivel regional şi al unor feude regionale, înfiinţarea unor noi instituţii numai pentru a face loc clientelei de partid, crearea unui clientelism regional, apariţia disparităţilor regionale şi a decalajelor între zonele de dezvoltare sau între judeţele aceleiaşi regiuni, sau accentuarea disputelor pe criterii etnice“, se arată în draftul studiului, prezentat în premieră de cotidianul Ziarul de Iaşi.

Grupul de cercetători, condus de prof.dr. Gabriela Carmen Pascariu a făcut analiza pornind de la modelul iniţial propus de Guvernul USL, cel al împărţirii României în zece regiuni.

Cercetarea a vizat o abordare multidisciplinară: istorică, culturală, etnică, teritorială şi instituţională, dar niciun unul dintre capitolele menţionate nu justifică, în opinia profesorilor ieşeni, regionalizarea.

Din punct de vedere istoric, oficializarea unor regiuni precum Crişana sau Maramureş ar putea chiar dăuna integrităţii teritoriale: „Orice accent ascuţit pus din această perspectivă riscă permanent să capete conotaţii periculoase, eventual utilizate de neprietenii României. Experienţa istorică cu adevărat relevantă este cea din perioada 1859-1989, când evoluţiile n-au fost în direcţia regionalizării, ci dimpotrivă, în cea a centralizării“, se mai arată în studiu.

Studiul desfiinţează şi argumentul atragerii facile a fondurilor europene, prezentat ca o necesitate de către iniţiatorii proiectului regionalizării.

„Menţinerea actualelor regiuni ar avea cel mai mic cost de oportunitate. În ceea ce priveşte absorbţia fondurilor, problema nu este împărţirea regională, ci blocajul nesfârşit care are loc la autorităţile de management. Este o falsă problemă cea a absorbţiei şi a eficientizării acesteia. Nimic nu ne-a împiedicat să folosim banii până acum decât incompetenţa autorităţilor de management şi a instituţiilor de evaluare“, se precizează în document.

Mai puteţi citi:

Bucovina poate reveni oficial pe harta României odată cu regionalizarea. Decizia va fi luată după votul popular

Regionalizarea: 41 de cnezate pentru „modernizarea” României

Kelemen Hunor: Regionalizarea nu se va face, dar am putea vorbi de regiuni de dezvoltare mai mici

Iohannis, despre regionalizare: USL nu are un concept cu care să vină pe piaţă

Cum ne este furată regionalizarea de către baronii locali. De ce trebuie să ţinem cu dinţii de guvernatorii de regiune

USL îşi ucide marile proiecte: Constituţia şi regionalizarea, amânate

Iaşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite