Profesoara găsită de un elev la videochat - cum a ajuns un copil pe un site porno. Psiholog: „Interzicerea accesului la asemenea informaţii nu este o soluţie“

Profesoara găsită de un elev la videochat - cum a ajuns un copil pe un site porno. Psiholog: „Interzicerea accesului la asemenea informaţii nu este o
soluţie“

Cei mai mulţi dintre adolescenţii care au acces la internet au accesat cel puţin o dată site-urile interzise FOTO The Telegraph

O profesoară din Iaşi a fost descoperită făcând videochat de un elev de 14 ani, în timp ce acesta naviga pe internet pe site-uri interzise minorilor. Specialiştii consultaţi de „Adevărul” spun că părinţii nu trebuie să aplice neapărat pedepse adolescenţilor în astfel de situaţii, ci mai degrabă să discute cu aceştia despre sexualitate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ignoranţa sau interdicţia expresă manifestată de părinţi atunci când îşi descoperă copiii adolescenţi uitându-se la filme deocheate nu este o soluţie care să îi determine pe minori să nu mai acceseze astfel de pagini web. Psihologii sunt de părere că la vârsta adolescenţei, atunci când minorii găsesc sexualitatea interesantă, părinţii trebuie să poarte discuţii calme şi educative cu copiii lor, pentru a le explica cum funcţionează corpul uman.

Când vârsta minorului este prea fragedă pentru a înţelege noţiuni de sexualitate, totuşi, părinţii au la îndemână posibilităţi tehnice de a restrictiona accesul la site-urile pornografice, după cum explică un specialist din domeniul IT pentru „Adevărul”.


Ce facem când găsim copilul uitându-se
la filme porno – părerea specialiştilor
 

Gabriel Crumpei, medic primar psihiatru şi doctor în psihologie din Iaşi, spune că materialele cu tentă pornografică au efecte diferite asupra copiiilor sau adolescenţilor, în funcţie de vârsta acestora. „Vorbim de anumite efecte la vârsta de 11-12 ani şi despre altele la 16-17 ani. În general, în ultimii ani, asistăm la o maturizare psihologică - chiar biologică – mai devreme decât acum 10-15 ani, de exemplu. Interesul şi curiozitatea pentru informaţii sexuale sunt trăsături caracteristice tinerilor, care sub imperiul hormonilor, fac o fixaţie pe această zonă. În mod normal, ei au nevoie de aceste informaţii. Ascunderea şi interzicerea lor tinerilor din generaţiile trecute nu a funcţionat foarte bine pentru că ei tot au găsit surse de informare”, spune specialistul.

Acesta mai arată că problema care apare în zilele noastre este că mulţi dintre copii sau adolescenţi au acces facil la informaţii necontrolate, ce le pot dăuna, şi de aceea părinţii trebuie să îşi stabilească o strategie coerentă, adaptată vârstei, de a discuta cu copilul lor despre sex.  Ignorarea sau refuzul adulţilor de a oferi informaţii din acest domeniu poate avea chiar consecinţe negative asupra copilului, mai crede psihologul.

„Consecinţe prin care tinerii au reprezentări distorsionate despre sexualitate, pentru că partea sexuală este corelată cu cea erotică şi cu cea afectivă. Dacă tinerii nu asimilează corect toate aceste elemente, pot apărea tulburări de comportament sexual şi atunci vedem cazuri de şantaj, molestare etc. Alteori, tulburările de acest gen pot determina scăderea interesului pentru şcoală sau relaţii între tineri şi parteneri mult mai în vârstă. Părinţii trebuie să ţină cont de realitatea zilelor noastre şi nu trebuie să interzică sau să reacţioneze violent, exagerat, atunci când îşi dau seama că minorii accesează astfel de conţinuturi. Părinţii trebuie să înţeleagă că este vorba despre un interes natural şi firesc, iar dacă nu pot purta o discuţie pe acest subiect cu copiii trebuie să consulte un specialist pentru consiliere. Realitatea de astăzi ne obligă să adoptăm o strategie coerentă faţă de accesul tinerilor la informaţiile legate de sexualitate. Interzicerea lor nu este cea mai bună atitudine, ci informarea copiilor potrivit vârstei la care se raportează”, a completat Gabriel Crumpei.

La rândul său, psihologul pediatru Mihaela Ghircoiaş e de părere că adolescenţii sau tinerii zilelor noastre sunt deja foarte informaţi atunci când vine vorba de sexualitate sau chiar de informaţiile cu conţinut pornografic şi ignoranţa sau strategia restrictivă aplicată de părinţi nu este o soluţie. „Pentru ei sexualitatea este interesantă, este o zonă atractivă, despre care trebuie să fie informaţi. Părinţii trebuie să vorbescă firesc şi normal cu copiilor lor despre sexualitate. Trebuie să-i informeze despre cum funcţionează corpul şi despre faptul că acesta are funcţiuni şi nu disfuncţiuni. Interzicerea accesului la asemenea informaţii nu este o soluţie”, a spus Ghircoiaş pentru „Adevărul”.

Aceasta a mai reliefat că, având în vedere că adolescenţii sunt în plină febră hormonală, imaginile cu caracter pornografic pot avea şi efecte negative. „Aceastea însă diferă de la caz la caz. Datoria părintelui este de purta discuţia despre sexualitate cu copilul său cât mai devreme şi cât mai adaptat vârsteia minorului.  Din punctul meu de vedere, discuţia despre sexualitate, la fel cum este şi cea despre moarte, sunt subiecte tabu în ţara noastră şi, din păcate, lipsa informaţiilor din aceste zone sperie copilul, îl tulbură. Din această cauză, uneori, apar nişte comportamente care ne surprind.”

Cum restricţionăm accesul la pornografie?
   

Interesul pentru pornografie poate apărea însă şi în cazul unor copii de 9-10 ani, atunci când părinţii trebuie să aibă un control mai amănunţit asupra site-urilor pe care minorii le accesează. Daniel Bobeică, project manager al unei companii IT, spune că în momentul de faţă accesul la conţinutul pornografic de pe internet este din ce în ce mai facil şi copiii pot lesne să ajungă să vizioneze imagini nepotrivite vârste lor.

 „În 2010, de exemplu, din câteva milioane de site-uri 43.000 erau pagini pentru adulţi. Asta înseamnă aproximativ 4% din numărul total. Pe parcursul aceluiaşi an, 13% din căutarile web erau cu legătură la conţinut erotic. Aşadar, singurul filtru prin care poate trece accesul la internet sunt restricţiile părinţilor. Există multiple metode prin care aceştia pot fie să controleze fie să restricţioneze accesul la anumite site-uri. Majoritatea părinţilor preferă să discute despre care sunt pericolele la care se expun copii atunci când accesează site-uri cu un continut inadecvat, a doua cea mai utilizată metodă fiind restricţionarea timpului petrecut pe internet. Dacă primele nu dau randament, atunci se ajunge la monitorizare şi restricţionare. Prin monitorizare înseamnă fie a superviza accesul la online, fie a verifica istoria accessărilor web. Asta se poate face foarte simplu, din interfaţa browserului web. Tot din interfaţa browserului web se poate seta şi restricţia asupra site-urilor cu un continut nepotrivit, fie cele dintr-o baza de date predefinită actualizată constant, fie prin adăugarea manuală a paginilor pe care noi, ca părinţi, le considerăm inadecvate pentru copiii noştri. La fel de bine putem să le dăm access numai la anumite pagini pe care le consideram potrivite. Totodată, există şi aplicaţii pe care le putem instala pe calculator care controlează accesul copiilor la site-uri sau chiar aplicaţii de acest gen, la schimbul de fişiere, partiţii de pe disc, documente, etc. Sistemul de operare Windows are integrat un control parental ce ajuta la gestionarea modului în care copiii utilizează computerul. De exemplu, aveţi posibilitatea de a seta limite pentru orele la care copii pot utiliza computerul, jocurile pe care pot să le joace şi programele pe care le pot executa”, ne-a spus Daniel Bobeică.

Citeşte şi: 

O profesoară de geografie din Iaşi, prinsă de un elev pe un site porno. Reacţia femeii când a fost întrebată dacă face videochat

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: