Primul român din istorie care a călătorit cu trenul şi noutatea de pe şine, „năzdrăvana aceea de trăsură cu aburi, nemaivăzută până atunci în ţară”

Primul român din istorie care a călătorit cu trenul şi noutatea de pe şine, „năzdrăvana aceea de trăsură cu aburi, nemaivăzută până atunci în ţară”

Primul tren din România a apărut în regiunea Banat, aflată sub acopaţie austriacă

Prima cale ferată din lume a apărut în 1830, între oraşele englezeşti Liverpool şi Machester. Era ruta pe care avea să călătorească şi primul român din istorie care s-a urcat în mijlocul de transport revoluţionar al mijlocului de secol XIX. În ţară, primele căi ferate au apărut în provinciile care erau sub ocupaţie străină.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe 27 octombrie 1831, în trenul ce călătorea între Liverpool şi Manchester călătorea primul român din istorie care a urcat vreodată într-un tren. Se numea Petrache Poenaru, iar istoria avea să-l consemneze mai degrabă ca inventator al stiloului.

Poenaru (foto jos) era bursier la vremea respectivă, iar în raportul său oficial descria călătoria cu revoluţionarul mijloc de transport în următorul mod: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încarcate cu 240 de persoane sunt trase deodata de o singură masina cu aburi...”.

Primele trenuri au apărut în provinciile aflate sub ocupaţie

Primele provincii româneşti pe care au fost construite căi ferate au fost cele aflate în a doua jumătate a secolului XIX sub ocupaţie străină. Astfel, pe regiuni, trenurile au apărut pentru prima dată în Banat (1854), apoi în Dobrogea (1860), Transilvania (1868), Muntenia (1869), Moldova şi Bucovina (1869) şi Oltenia (1875).

Interesul minier al statului austriac din zona Munţilor Aninei a dus la decizia Cancelariei de la Viena de a se construi o cale ferată în Banat, acolo unde a apărut prima cale ferată din ţara noastră. Planul a fost aprobat în capitala Austriei de astăzi în 1846, pentru ca pe 20 august 1854 să fie inaugurată linia Oraviţa-Baziaş, ce avea o lungime de 62,5 de kilometri. Era prima cale ferată din România însă, la acea vreme, era utilizată doar pentru transportul cărbunelui. După doi ani, preluată de o societate din domeniu feroviar din Austria, linia dintre Oraviţa şi Baziaş avea să fie accesibilă şi transportului călătorilor.

Apariţia trenului în Principatele Române

În istoricul căilor ferate române, publicat online de CFR, se precizează că între anii 1864 şi 1880 mai multe firme străine încep să construiască în România căi ferate pe diferite rute. Construcţia liniei Bucureşti - Giurgiu, de pildă, a fost începută sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Decizia privind construcţia respectivei căi ferate a fost făcută publică de prim-ministru Mihail Kogălniceanu, care a folosit următorul discurs: ”Oricum sesiunea aceasta nu va trece fără ca guvernul să propuie cel puţin un început de reţea, care să facă să şuere locomotiva şi în partea asta a României (aluzie la provinciile româneşti sub stăpânire străină), măcar pe linia de la Bucureşti la Giurgiu”.

Pe 1 septembrie 1865, compania britanică John Trevor Barclay&John Staniforth a fost însărcinată pentru a construi respectivul tronson, urmând a primi, în schimb, exploatarea în concesiune. Lucrările au fost întârziate de abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza însă ruta a fost inaugurată pe 19 octombrie 1869, primul tren fiind denumit ”Trenul de onoare Michaiu Bravul”, în cinstea lui Mihai Viteazu.



Potrivit presei vremii, trenul avea trei vagoane şi pentru inaugurare au fost adresate 72 de invitaţii, în special oficialităţilor. Mulţi dintre cei invitaţi au refuzat să urce, însă, în tren, de teamă că acesta ar putea deraia.

”S-au temut să se suie în năzdrăvana aceea de trăsură cu aburi, nemaivăzută până atunci în ţară. S-au prefăcut că sunt bolnavi şi nu pot veni”, nota presa vremii.
 

Când a apărut CFR

Distanţa dintre Giurgiu şi Bucureşti, de aproximativ 67 de kilometri, a fost realizată într-o oră şi jumătate, cu o viteză medie de aproximativ 45 de kilometri pe oră. După succesul obţinut în urma deschiderii rutei Bucureşti – Giurgiu, pe teritoriu românesc mai apar în primii ani ai regelui Carol şi rutele Pitesti - Bucuresti - Buzau - Galati - Tecuci - Roman, linia Pitesti-Varciorova, Roman - Itcani; Pascani - Iasi sau Veresti - Botosani etc.

După ce Dobrogea devine teritoriu românesc, statul român răscumpără, în 1882, şi linia Cernavodă – Constanţă, construită sub Imperiu Otoman încă din 1860.  „Astfel Statul Român devine proprietarul tuturor liniilor de cale ferată de pe teritoriul său, în lungime totală de 1377 km, pe care le exploatează de acum înainte în regie, cu personalul şi controlul său”, se arată în istoricul CFR care a apărut, ca şi instituţie de stat, în 1880.

„În 1918, Regatul României s-a unit cu Transilvania, Banat, Basarabia şi Bucovina pentru a forma România Mare. Ca urmare, toate căile ferate din aceste regiuni, care au aparţinut Austro-Ungariei şi Rusiei înainte de unire, au intrat în proprietatea CFR. O dată cu acestea a intrat în proprietatea CFR şi Uzina de la Arad, care a început să fabrice numeroase tipuri de vagoane şi locomotive pentru CFR”, mai spun reprezentanţii CFR.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: