Prima româncă ajunsă pe vârful Ama Dablam din Himalaya, la 6.812 metri altitudine: „Totul era vertical, foarte abrupt“

Laura Mareş Ichim (43 de ani), medic oftalmolog în Iaşi, este prima femeie din România care a reuşit ascensiunea vârfului Ama Dablam din Himalaya, la 6.812 metri altitudine.

Laura Mareş Ichim (43 de ani), medic oftalmolog în Iaşi, are o mare pasiune: alpinismul. Laura merge în expediţii montane din 2013, ea urcând pe Elbrus, Mont Blanc, Kilimanjaro, Damavand. Cu timpul, a început să se antreneze pentru ascensiuni din ce în ce mai tehnice, iar recent a devenit prima femeie din România care a reuşit ascensiunea tehnică a vârfului Ama Dablam din Himalaya.

În viaţa de zi cu zi, Laura Mareş Ichim este medic oftalmolog, are o fetiţă de 10 ani şi jumătate şi o familie care o susţine în tot ceea ce face. A absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, în 1999. În perioada 2006-2013, Laura a fost angajată la Spitalul CFR Iaşi. În prezent, lucrează în mediul privat unde s-a specializat pe proceduri de nişă, injecţii intravitreene şi laser terapie pentru afecţiuni retiniene, în principal retinopatia diabetică.

Cum a început cu alpinismul

Pasiunea Laurei pentru alpinism s-a concretizat în 2013, atunci  când a făcut prima sa ascensiune pe un vârf important din Europa. „Dintotdeauna mi-au plăcut expediţiile montane, dar nu am fost într-un mediu propice pentru a circula pe munte. La un moment dat, însă, a fost aşa un fel de revoluţie interioară şi am zis că trebuie să mă apuc. De fapt, m-am gândit că în moment în care voi face 40 de ani, să îndeplinesc un vis, să urc pe Kilimanjaro. În 2013, cu un an înainte de a împlini acestă vârstă, am văzut o ofertă pentru o ascensiune pe Elbrus, cel mai înalt munte din Caucaz. Şi m-am hotărât să merg acolo să fac un fel de antrenament pentru Kilimanjaro“, mărturiseşte Laura Mareş Ichim.

Pentru a se pregăti pentru ascensiunea pe Elbrus, Laura Mareş Ichim şi-a luat cu şase luni înainte un antrenor şi a căutat un echipament care să o protejeze cât mai bine pe durata expediţiei. Pe Elbrus a fost cu un grup de 12 oameni. Apoi a început să meargă mai des pe munte. În anul următor, a urcat şi pe Mont Blanc şi pe Kilimanjaro.

„Antrenamentul e baza pentru a reuşi o astfel de ascensiune: să merg la sală şi să fac scări la stadion, să alerg. La început am participat la nişte ture organizate, comerciale. Aşa, din grup în grup, acum doi ani jumătate l-am cunoscut pe Justin Ionescu, cu care merg de atunci pe munte şi care e antrenor de alpinism“, precizează Laura.

A mers prima dată cu Justin Ionescu pe un traseu clasic prin ţară, în Buşteni, la Coştila, iar după ce antrenorul i-a văzut potenţialul, au urcat împreună pe Matterhorn, la 4.478 m altitudine,  la graniţa dintre Italia şi Elveţia, în Alpii Pennini. Pentru că a început să devină dependentă de expediţiile montane, Laura s-a înscris şi într-un grup de profil, Alpin Club Carpatic din Bucureşti, divizia Elite Mountaineering, afiliat la Federaţia Română de Alpinism şi Escaladă.

"Cu Justin merg rar, o dată la câteva luni, cel mai des am fost în Alpi, Alpii sunt ca acasă pentru noi. De obicei, în august mergem o săptămână, zece zile acolo”, povesteşte Lauram, referindu-se la ascensiunilepe care le face cu antrenorul său de alpinism.

Laura Mareş Ichim şi antrenorul său de alpinism, Justin Ionescu în Himalaya FOTO Arhiva personală

Deşi ştie că accidentele sunt parte din ascensiunile pe vârfuri de munte înalte şi abrupte, Laura nu se poate opri din a-şi propune noi obiective. Îi place adrenalina şi îi place şi faptul că împreună cu antrenorul îşi stabilesc un obiectiv, chiar dacă muncesc enorm pentru a-l realiza. Un antrenament pentru un vârf înalt durează şase luni şi chiar mai mult.

Şi pentru că îşi doreşte să ajungă şi mai sus, să încerce expediţii din ce în ce mai tehnice, pe 22 octombrie 2018, Laura Mareş Ichim a reuşit ascensiunea celui mai înalt punct al muntelui Ama Dablam (6.812 m) din Nepal, fără ajutorul şerpaşilor şi fără utilizarea de oxigen îmbuteliat, fiind prima româncă cu o astfel de performanţă, conform comunicatului de presă dat de Federaţia Română de Alpinism şi Escaladă. 

Expediţia a început în 5 octombrie în Kathmandu cu o etapă necesară de aclimatizare pe Valea Kumbu spre tabăra de bază a Ama Dablam şi cu ture repetate pe munte, timp în care Laura şi antrenorul său şi-au amenajat singuri cele două tabere intermediare spre vârf. Ascensiunea a început din tabăra 2, la ora 2.00 noaptea şi a durat opt ore, desfăşurându-se pe un traseu foarte  tehnic şi abrupt, pe ruta clasică, cea mai populară, cea sud-vestică, care presupune căţărare mixtă, pe stâncă, gheaţă şi zăpadă, cu echipa legată în coardă.

Ghid de supravieţuire la înălţime

Pe lângă efortul fizic, o astfel de expediţie presupune şi abilităţi de supravieţuire în condiţii extreme. Sunt indispensabile o conexiune telefonică prin satelit, în cazul în care se întâmplă accidente, primusul pentru a-ţi face lichidul, dispozitive pentru nevoiele biologice, cât mai multă proteină pentru condiţia fizică. Acolo trebuie să bei trei până la cinci litri de apă pe zi, pe care să ţi-o faci din zăpadă topită şi să consumi cam 3.000-4.000 de calorii pe zi. Laura ştia din expediţia de pe Kilimajaro că „fără brânză nu e viaţă“ pe munte pentru ea.

Laura Mareş Ichim în Himalaya FOTO Arhiva personală

Pentru că este înainte de toate mamă, pentru Laura Mareş cel mai greu e plecatul de acasă.  Fetiţa sa este, însă, foarte mândră de performanţele sale. Încă de la grădiniţă se lăuda cu asta. „Mama a fost pe cel mai înalt munte din Europa“, le spunea ea colegilor.

Nici aspectul financiar nu e de neglijat, întrucât astfel de expediţii nu sunt nici pe departe ieftine. Fiind într-un club afiliat la Federaţia Română de Alpinism şi Escaladă, Laura mai obţine uneori câte o sponsorizare. Dar, nu întotdeauna are noroc. Pentru ascensiunea de pe Ama Dablam, de exmplu, care a costat în jur de 12.000 de euro, nu a avut nici un sponsor. De răzgândit nu se mai putea răzgândi, mai ales că s-a hotărât din martie să meargă, a luat bilete, a plătit logistica acolo, aşa că a împrumutat o parte din bani şi acum trebuie să îi dea înapoi. De asemenea, şi în echipament a investit, treptat, aproximativ 5.000 de euro.

Întrebată care i se par cele mai dificile momente într-o astfel de expediţie, Laura se confesează: „Cred că ziua vârfului. Totul era vertical, foarte abrupt şi la înălţime mare. Şi coborârea. Coborârea e cea mai grea în expediţii de genul acesta, de obicei. Dacă ai ajuns până în vârf, şi chiar dacă nu ai ajuns, eşti foarte obosit. Dacă ai reuşit, ai şi o efervescenţă, o decuplare, o bucurie, nu mai eşti la fel de atent, de concentrat. Statistic, majoritatea accidentelor mortale se întâmplă la coborâre.“

Tabăra 2, pe Ama Dablam, în Himalaya FOTO Arhiva personală

Cu toate acestea, la întoarcere acasă, după ce se odihneşte, Laura Mareş Ichim se gândeşte, deja, la următoarea aventură montană. 

Mai puteţi citi:

Aventurile alpinistului Ticu Lăcătuşu într-o expediţie în munţii Chinei: oferta specială refuzată şi "răzbunarea" raţei de Beijing