Povestea ieşenilor care fac de zece ani un festival dedicat filmului românesc: „Dacă un film este foarte bine promovat, va avea public“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

De zece ani, doi tineri din Iaşi, Andrei şi Corina Giurgia, fac împreună cu Asociaţia Studenţilor Jurnalişti un festival dedicat cinematografiei din România: Serile Filmului Românesc (SFR). Ediţia-sărbătoare de anul acesta (12-16 iunie), cu Florin Piersic în lumina reflectoarelor, a adus 70 de invitaţi, 30 de filme şi peste 7.000 de spectatori.

Jurnalişti şi oameni de comunicare, Andrei şi Corina Giurgia au avut în 2009 o idee pe care au rostogolit-o în discuţii cu ceilalalţi membri ai Asociaţiei până s-a concretizat. Ei îşi doreau să aducă filmul românesc mai aproape de publicul ieşean, să îl pună pe acesta faţă în faţă cu creatori, cu actori, regizori, critici, scenografi. Prima ediţie a Serilor Filmului Românesc, cea din 2010, a propus trei filme, în trei seri diferite. De atunci şi până în 2019, evenimentul a crescut de la an la an, nu doar ca număr de zile şi de invitaţi, ci şi la capitolul secţiunilor incluse în program. După ediţia din 2013, când au avut-o ca invitată pe Irina Margareta Nistor, îndrăgitul critic de film a devenit ambasadorul SFR şi omul cu un rol hotărâtor în alegerea invitaţilor pentru fiecare ediţie şi în selecţia filmelor proiectate. Tudor Giurgiu, Victor Rebengiuc, Sergiu Nicolaescu, Irina Margareta Nistor, Mircea Daneliuc, George Mihăiţă, Mircea Diaconu, Cristian Mungiu, Florin Piersic sunt o parte dintre invitaţii de marcă ai ediţiilor de până acum, cărora li s-au dedicat seri, întâlniri cu publicul, retrospective.

„Weekend Adevărul“: Andrei şi Corina, suntem în 2009, anul în care s-a născut ideea de a face un festival dedicat filmului românesc. Povestiţi-ne cum a fost.

Andrei Giurgia: Filmele româneşti erau foarte aprerciate în străinătate, erau premiate, aplaudate, dar foarte puţini oameni de la noi ştiau despre creatorii din spatele lor, despre noul val al cinematografiei din ţara noastră. Fiind student la Jurnalism pe atunci, îmi placea foarte mult să comunic şi mi-am spus că e un mare păcat ca aceşti regizori şi actori care au un mare succes în străinătate să nu fie cunoscuţi şi la ei acasă. Erau puţine festivaluri atunci, exista Festivalul Internaţional de Film Transilvania – TIFF – şi mai erau încă două-trei răzleţe. Deci în 2009 mi-a venit ideea, am discutat-o cu Corina şi cu ceilalţi colegi ai mei de la Jurnalism şi în 2010 ea s-a materializat. Am adus trei filme cu trei regizori, în trei zile. Am început cu Tudor Giurgiu, „Legături bolnăvicioase“, Cinema Victoria, peste 1.000 de persoane. La finalul proiecţiei, Tudor Giurgiu mi-a mărturisit că s-a simţit ca la Bollywood. Nu se aştepta ca un film care era deja lansat de câţiva ani să aibă un asemenea succes. Şi atunci ne-am zis că există un public, că oamenii vor să meargă la cinema, să-i cunoască pe creatorii de film, dar trebuie să le oferi şi condiţii, să îi aduci faţă în faţă cu cei care fac cinema. De aceea, am luat decizia să continuăm acest festival şi să îl facem din ce în ce mai performant. Şi, timp de şapte ediţii, l-am făcut fără nicio finanţare. Cred că acest lucru a atras foarte mulţi simpatizanţi din rândul actorilor, regizorilor, creatorilor de film. Ca să îi primim cât mai bine pe invitaţi, apelam la prieteni, cineva ne ajuta cu un hotel, cineva cu o masă, şi tot aşa.

Andrei Giurgia, organizator SFR FOTO Facebook

Imagine indisponibilă

La prima ediţie cine v-a ajutat cel mai mult?

O persoană care ne-a ajutat încă de la început a fost domnul profesor Doru Tompea de la Universitatea „Petre Andrei“. De alfel, Asociaţia Studenţilor Jurnalişti, cea care a organizat Serile Filmului Românesc – SFR – de la început, tot cu Petre Andrei s-a lansat, în 2007. La o ediţie, îmi amintesc, am rămas fără cazare şi dânsul a cazat invitaţii în căminul studenţesc pe care Universitatea îl avea atunci. A fost o experienţă unică pe care toată lumea şi-o aminteşte: de la Nataşa Raab la Diana Dumitrescu.

IRINA MARGARETA NISTOR, AMBASADOAREA FESTIVALULUI

După prima ediţie cum v-aţi gândit să continuaţi? Ce aţi păstrat şi ce aţi îmbunătăţit de la an la an?

Corina Giurgia: Cea mai mare provocare a fost să facem un buget. Ne-am dat seama că primii 2.000 de lei aduşi de acasă au fost mult prea puţini pentru ceea ce ne propusesem noi să realizăm.

Totuşi, cum aţi reuşit să aduceţi la Iaşi nume mari ale cinematografiei româneşti fără un buget prea mare?

Andrei: Eu sunt un tip foarte insistent, în sensul bun al cuvântului. Îmi amintesc că ne-am ţinut de Tudor Giurgiu vreo lună şi jumătate să ne ofere un „da“. El atunci era în pregătirile unei noi ediţii de TIFF, lucra la următorul film, era foarte ocupat, între două avioane, între două ţări, între două destinaţii. Mi-a spus într-un final da, poate într-un fel pentru a scăpa de mine, dar i-a plăcut tare mult, nu a regretat decizia. Şi ca el sunt mulţi care au venit aici, au văzut cum e făcut festivalul şi au devenit prietenii acestuia. Noi, oricum, după a doua, a treia ediţie, am început să intrăm în contact şi cu alţi producători de evenimente de gen, cum este Dan Chişu. Acesta ne-a sfătuit să dăm din ce în ce mai mult conţinut festivalului, dacă vrem să crească. Să aducem cât mai multe filme, cât mai mulţi invitaţi pe care să îi cunoască oamenii şi să propunem şi tematici. De aceea, de vreo şase ediţii, noi dedicăm festivalul cuiva. Aceasta este particularitatea noastră. SFR este singurul festival de film dedicat în totalitate cinematografiei din ţara noastră. Şi mesajele pe care le-am primit după fiecare ediţie de la invitaţi ne-au încurajat, de asemenea, să continuăm. Florin Şerban, care a venit la prima ediţie şi care se întorsese atunci de la Berlin, unde participase în competiţie cu „Eu când vreau să fluier, fluier“, mi-a scris într-un mesaj: „Am participat la foarte multe festivaluri de acest gen din lume, dar vreau să vă spun că i-aţi bătut pe foarte mulţi, pornind de la felul în care ne-aţi aşteptat şi v-aţi purtat cu noi şi până la felul în care s-a desfăşurat evenimentul, chiar dacă sunteţi la prima ediţie“. Apoi, dintr-un punct, cea care ne-a ajutat foarte mult şi a dat o altă notă festivalului şi ne-a deschis foarte multe uşi pentru că a prins drag de noi e Irina Margareta Nistor.

Cum v-aţi gândit să o implicaţi pe Irina Margareta Nistor în proiect şi să o faceţi ambasador SFR?

Corina: Andrei este fanul său. Ne întâlnisem la Filmul de Piatra (n.r. – un festival de scurtmetraje, cu premii, desfăşurat mai mulţi ani la Piatra Neamţ şi care anul acesta se desfăşoară la Piatra Fântânele, în campusul asociaţiei Tăşuleasa Social) şi era prima dată când Andrei o vedea live. După această întâlnire, în 2013, la a patra ediţie, am făcut rost de datele sale de contact şi am reuşit să o aducem la Iaşi pentru o discuţie despre filmul românesc „Pe repede-nainte“. A fost un eveniment intim la Cărtureşti, îmi amintesc şi acum, unde s-a produs chimia între noi. Am ţinut legătura, am văzut că deschide foarte multe porţi şi i-am propus să fie ambasador, să ne reprezinte la nivel naţional.

Andrei: Iniţial, noi ne gândeam ca în fiecare an să avem un ambasador al SFR, dar văzând relaţia pe care am dezvoltat-o cu Irina Margareta Nistor, ataşamentul său faţă de Iaşi, faţă de festival, am căzut cu toţii de acord că trebuie să o declarăm ambasador cât va exista acest festival.

Irina Margareta Nistor, ambasador SFR şi actorul Florin Piersic FOTO Leonard Hîngănescu

Imagine indisponibilă

Dincolo de relaţii, cum v-a ajutat faptul că aveaţi un astfel de ambasador?

Corina: În primul rând, vine de pe la toate festivalurile de film şi vede cam cum este perceput filmul românesc în afară şi ne spune ce ar trebui să aducem şi noi. În principiu, selecţia filmelor de când ea este ambasador o facem împreună, de la ea porneşte totul. Noi venim cu nişte propuneri, după ce, pe parcursul unui an, am urmărit tot ce a apărut pe piaţă. De asemenea, discutăm împreună ce tematici noi să mai abordăm şi ce secţiuni să mai adăugăm festivalului. 

CINEMAUL VECHI, CINEMAUL NOU

Cum faceţi selecţia filmelor difuzate în festival, concret?

Andrei: Practic, urmărim tot este de văzut. Sunt şi filme care nu se bucură de o popularizare atât de intensă, cum a fost, de exemplu, „Epava“, pe care l-am adus anul acesta. Şi atunci, împreună cu Irina, pentru că ea oricum le vede pe toate, alegem, în funcţie de invitatul special pe care îl avem în anul respectiv. Vedem în fiecare an şi ce film românesc împlineşte o anumită vârstă, facem câte o gală specială. Încercăm să păstrăm tot timpul echilibrul în selecţie, între cinemaul vechi şi cinemaul nou. Sunt foarte multe filme româneşti care de mult nu s-au mai văzut pe marele ecran, iar noi le readucem în atenţia publicului, în cadrul SFR. 

„Cinematografele de stat sunt de fapt nişte monumente naţionale“

Oamenii nu mai merg atât de mult la film în România şi din cauza infrastructurii precare, a situaţiei dezastruoase în care se află multe cinematografe de stat. Iar pentru mulţi nu este accesibil preţul din cinematografele private, din mall-uri. Ce se întâmplă cu cinematografele de stat din Iaşi pe care încă le mai implicaţi în festival?

Corina: În ediţia din acest an am avut o discuţie la Hala Fix despre cinematografele de stat care de fapt sunt nişte monumente naţionale, dar nu sunt clasificate ca atare de nimeni. De aceea nu mai merge lumea la film în cinematografele de stat, în cele care mai funcţionează încă: sunt într-o stare foarte proastă, cu un sistem de sonorizare precar. Şi atunci pare că filmul difuzat are probleme cu sunetul, deşi nu e aşa.

Voi cum aţi rezolvat problema aceasta a sunetului, în proiecţiile pe care le faceţi în SFR?

Andrei: De câteva ediţii, dăm o mare parte din filme la Ateneul din Iaşi, care beneficiază de o sală de cinema modernizată. Ceea ce s-a întâmplat acolo este şi un rezultat al Festivalului nostru, pentru că sala, de doi ani, este dotată cu un sistem digital de cinema. Când a fost invitat Cristian Mungiu la SFR a spus înainte de a veni că, dacă vrem să îi dedicăm ediţia din acel an, trebuie ca filmele sale să se audă şi să se vadă la calitatea la care au fost făcute. Drept urmare, am stabilit o întâlnire între Mungiu şi primarul Iaşiului şi s-a promis că o sală din Iaşi care va suporta un sistem digital va fi dotată ca atare. După o analiză, Ateneul a fost cel care a corespuns cerinţelor. De asemenea, cinematografele de stat au intrat în subordinea Primăriei, după un proces de opt ani. Până acum ştim sigur că Cinematograful Dacia, din zona Alexandru, a fost cea mai puţin avariată clădire dintre cele preluate. Acolo au început lucrările de reamenajare, de modernizare.

FINANŢARE DE LA PRIMĂRIE: 374 LEI

Aţi avut vreun moment, pe parcursul acestor zece ani, în care aţi vrut să renunţaţi?

Andrei: Da, la ediţia a şaptea. Noi ne săturasem să aducem bani de acasă. N-am să uit cum, într-un an, primarul de atunci ne-a acordat o finanţare de 374 de lei. Fără susţinere nu prea poţi face nimic. Cultura trebuie susţinută. După ce se terminase ediţia a şasea, ne cam bătea gândul să renunţăm, însă întâmplarea face că ne-am întâlnit cu Andrei Apreotesei, recent instalat manager la Ateneul din Iaşi. Am aflat, printre altele, de la el că ţinea la Festival, era un admirator din umbră. I-am mărturisit atunci că nu mai putem face festivalul fără susţinere. El m-a liniştit, m-a asigurat că se pot găsi soluţii şi că în nici un caz nu trebuie să renunţ la un asemenea proiect. Şi Irina, pe de altă parte ne încuraja să nu renunţăm. Şi, într-adevăr, odată cu schimbarea conducerii la Primărie, am început să avem un sprijin mult mai consistent din partea acesteia.

Au fost destule discuţii legate implicarea Primăriei în proiect. Voi ce spuneţi: e un compromis parteneriatul cu Primăria sau o necesitate?

Corina: Şi la Cluj, şi La Sibiu sau Timişoara, orice proiect important pentru oraş are parte de susţinerea autorităţilor locale, pentru că asta este în primul rând în beneficiul oraşului, al locuitorilor săi.

Andrei: Noi, în toţi aceşti zece ani de festival am încercat să accesăm şi parteneri privaţi, să nu păstrăm monopolul Primăriei în ceea ce priveşte finanţarea. Şi oricum, pe lângă finanţare, este bine să ai Primăria de partea ta într-un astfel de proiect şi pentru a obţine mai repede nişte aprobări pentru nişte spaţii de care ai nevoie pentru evenimente. Noi am reuşit să ajungem la ediţia cu numărul zece şi datorită sprijinului Municipalităţii şi al Ateneului din Iaşi. Anul acesta, de exemplu, la ediţia aniversară, am avut 90 de invitaţi, în condiţiile în care la prima ediţie am avut trei. Pentru toţi aceştia a trebuit să oferim cazare, masă, dar nu şi onorarii de participare. La noi nu se dau onorarii. Ei vin pentru că le place ce se întâmplă aici, le place ideea, unii sunt la a treia, la a patra ediţie, Ileana Popovici, de exemplu.

Florin Piersic, invitatul special al ediţiei din  acest an FOTO Facebook

Imagine indisponibilă

Cum alegeţi invitatul căruia îi dedicaţi o ediţie?

Andrei: Împreună cu Irina alegem invitatul căruia îi dedicăm o ediţie. Florin Piersic, invitatul din acest an, ţine foarte mult la Irina Margareta Nistor şi atunci când a venit invitaţia, nu a refuzat-o. Şi nu cred că a regretat. S-a bucurat ca un copil, de exemplu, atunci când a văzut tramvaiul nostru imprimat cu numele şi imaginea sa.

Dar despre filmul românesc ce aţi învăţat de când faceţi SFR?

Corina: Dacă aş vedea filmul românesc ca pe un personaj, aş spune că este unul foarte chinuit, care la un moment dat a renăscut, dar nu prea avea condiţii să se dezvolte. S-a regenerat din suferinţă, din lipsuri. Acum e un personaj foarte cochet pe plan internaţional.

Corina Giurgia, PR SFR FOTO Facebook

Imagine indisponibilă

Vă amintiţi o întâmplare inedită din aceşti zece ani de festival care merită povestită şi repovestită?

Andrei: La a doua ediţie, venea pentru prima dată Şerban Marinescu, cu premiera filmului „Tanti“, la cinema Republica, care arăta groaznic. Noi plăteam chirie atunci pe sală, şi cu o săptămână înainte aflasem că nu mai avem sala. Trebuia să facem festivalul, aveam mulţi invitaţi şi am zis că punem bilet de 2 lei pentru a strânge banii de chirie. A venit Şerban Marinescu şi când a văzut sala în care trebuia să facă premiera, a sunat în primul rând la Teatrul Naţional din Iaşi, unde avea prieteni, pentru a-i aduce boxe şi video proiector potrivit. Apoi l-a sunat şi pe directorul România Film de atunci pentru a-i cere să nu ne ia bani de chirie pentru sala aflată într-o stare deplorabilă. Şi chiar aşa s-a întâmplat, nu am mai plătit chirie. Un alt an cu moment inedit a fost cel în care invitaţii au dormit într-un cămin studenţesc. Diana Dumitrescu, invitată atunci, juca într-un serial de televiziune cu audienţă, „Regina“ şi îmi povestea cum se înghionteau studenţii şoptindu-şi: „Băi, Regina e la noi în cămin!“.  ;

„Există public pentru filmele de nişă“

De anul acesta v-aţi mai implicat într-un proiect adus la Iaşi, Festivalul de Psihanaliză şi Film.

Corina: Da, este un festival pe care Irina l-a văzut la Londra, l-a adus la Bucureşti şi acum, după mulţi ani, şi la Iaşi. Anul acesta, la propunerea Irinei, facem o ediţie-pilot în Iaşi, să vedem cum prinde la public.

Ce aţi învăţat voi despre publicul de film din Iaşi, de când faceţi SFR?

Corina: Este foarte interesat de noutăţi, de tot ceea ce are succes în afară întâi şi apoi la noi. Există public pentru filmele de nişă şi mai există un public foarte drag mie, publicul care merge la filmele pentru copii, pe care dacă îl creştem aşa cum trebuie, va fi foarte bine ancorat în cinema.

Andrei: Foarte mulţi ani, mi s-a părut că publicul este imprevizibil. Poţi să ai săli pline sau să ai surpriza ca în sala de cinema prezenţa să fie sub aşteptări. Dacă un film este foarte bine promovat, va avea public şi în cadrul Festivalulului. Filmul românesc de autor a lipsit o bună perioadă, nu am avut unde să îl vedem, dar vine o nouă generaţie şi noi spre ea ne uităm cu interes. Sunt tineri care nu au văzut niciodată un film românesc şi, după ce vin la SFR, spun că vor mai repeta experienţa. Până la urmă, încercăm să şi educăm un public care să se uite cu atenţie spre filmul românesc. Am fost şi prin licee anul trecut împreună cu Irina Margareta Nistor, am făcut vizionare de scurtmetraje, am avut discuţii după, cu invitaţi.

Mai puteţi citi:

Actorul Florin Piersic a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Iaşiului. Primarul Mihai Chirica i-a înmânat distincţia

Iaşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite