Portret/ Constantin Rotaru, decanul avocaţilor care a înfrânt Securitatea

În vârstă de 82 de ani, Constantin Rotaru se mândreşte cu o carieră de excepţie, urmărită de opt ofiţeri, un general şi 11 surse de informaţii.

Viaţa lui Constantin Rotaru a fost hotărâtă de un bănuţ de 5 bani. În 1947 el reuşise la trei facultăţi: Agronomie, Litere şi Drept. Fiu de preot, învăţat cu cartea, tânărul de atunci ar fi dorit să se specializeze la toate cele trei instituţii, dar în semestrul II s-a introdus obligativitatea de a merge la toate cursurile.

Nu se putea despărţi de nicio facultate şi atunci a dat cu banul. O mişcare dibace de deget, un bănuţ învârtit în aer şi gata, i s-a hotărât viitorul: urma să se facă avocat. „La Drept erau 2.000 de locuri şi 38 de studenţi“, îşi aduce aminte Constantin Rotaru de vremurile din 1947.

„Elemente de chiabur“

Cu o lună înainte de a termina facultatea, comuniştii au descoperit că tânărul Rotaru avea un dosar pătat cu „elemente de chiabur“.  Toată viaţa s-a întrebat de ce a fost numit „chiabur“ în condiţiile în care, în toţi anii de facultate, nu a avut niciodată bani ca să cumpere lemne pentru foc în timpul iernii.

„Aşa am stat. În frig. Dădeam toate examenele vara ca nu cumva să vin în toamnă să prind frigul“, spune el cu umor. Drept urmare, înainte de licenţă, Constantin Rotaru a fost trimis într-un detaşament de muncă forţată la Balaci, judeţul Teleorman.

A săpat trei ani pentru construirea unui aeroport comandat de ruşi. „Am avut noroc de un colonel care, pe propria răspundere, m-a lăsat să merg la Iaşi să-mi dau examenele şi să-mi iau diploma“, povesteşte Constantin Rotaru. Peste ani, pentru faptul că a fost în detaşamentele de muncă forţată, avocatul a primit o pensie de 82 de lei şi gratuitate pe transport.

„Eu unul sunt împlinit financiar şi nu-mi trebuie aceste facilităţi financiare, dar pentru mine au o imensă valoare morală“, spune Constantin Rotaru.

Dosar la Securitate de 300 de file, cu poze şi filme

În avocatură el a stat 62 de ani. Poate fi considerat o istorie vie a justiţiei ieşene, fiind cel mai în vârstă din breasla sa.
„Am fost de faţă şi la procese trucate. Un inginer, om al Securităţii a fost acuzat de viol. În timpul procesului, procurorul de şedinţă i-a luat dosarul şi nu s-a mai auzit nimic de omul respectiv“, povesteşte Constantin Rotaru.

Susţine că, în comparaţie cu vremurile actuale, numărul justiţiabililor era de cel puţin zece ori mai mic, iar judecătorii aveau mai puţine dosare în lucru. A intrat în mii de dosare, majoritatea le-a câştigat, iar de anul trecut s-a retras din avocatură. Când i se face dor de roba de avocat, Constantin Rotaru mai intră în sălile de judecată şi-i urmăreşte de la distanţă pe tinerii avocaţi.

Activitatea i-a fost răsplătită, dincolo de funcţiile de conducere, atât în Baroul local cât şi în Uniunea Avocaţilor din România, cu o medalie jubiliară şi o diplomă de excelenţă pentru „întreaga activitate“. Iar în arhivele Securităţii şi-a găsit un impresionant dosar, de 300 de file, în care notele, rapoartele sau pozele întocmite de 8 ofiţeri, 1 general din Bucureşti şi 11 surse de informaţii n-au reuşit, de-a lungul timpului, să-l înfrângă.

Profil
Născut. 13 ianuarie 1928, Zapodeni, judeţul Vaslui.
Studii. Facultatea de Drept, Universitatea „Al.I. Cuza“, Iaşi.
Familie. Văduv, are o fiică şi doi nepoţi.

Întrebări şi răspunsuri
Care a fost perioada cea mai dificilă din cariera dumneavoastră?
În timpul comunismului mi s-a blocat orice şansă de a accede în carieră deoarece am refuzat să fiu membru de partid. Ulterior, în 1990, am fost ales în unanimitate decan al Baroului Iaşi, unde am stat în funcţie zece ani.
 
Aţi avut dezamăgiri personale?
Foarte puţine, dar foarte mari. Şi aici mă gândesc la câţiva prieteni, pe care i-am primit în casă şi care au dat note explicative despre mine la Securitate. A fost surpriza cea mai neplăcută.

Ce-i place
Îmi place să citesc şi să călătoresc. Vreau să fac câte ceva în agricultură, grădinărit mai ales, dar n-am rezistenţa fizică necesară. Îmi place să mai merg la Tribunal, să mă întâlnesc cu prietenii sau cu tinerii învăţăcei.

Ce nu-i place
Nu-mi plac gâlceava, ura, faptul că suntem o ţară plină de posibilităţi, pe care nu le fructificăm. Mă deranjează lipsa de educaţie rutieră şi lipsa de politeţe.