Săptămâna trecută, The Guardian scria despre un studiu care arată că prezenţa omului în arealul animalelor sălbatice le face mai nocturne. Am căutat-o pe Kaitlyn Gaynor, autoarea studiului, pentru câteva întrebări legate de cercetarea ei. Mi-a şi răspuns prompt, cu puţin înainte de plecarea ei spre Africa, pentru un alt proiect.

acum 8 ore · comentarii (1)

Există numeroase abordări legate de consumul de droguri, iar aici ne referim la paleta mai largă de substanţe care provoacă dependenţă, însă analizele din perspectivă antropologică sunt mai rare sau sunt focusate pe anumite paliere ale societăţii. Mihai Copăceanu aduce cu ultima carte: „Drogurile. O carte obligatorie” (Editura Eikon, 2018) o încercare de a înţelege fenomenul consumului de droguri dintr-un punct de vedere antropologic.

acum 22 ore · comentarii (3)

Parlamentul României a votat, în ambele camere cu majorităţi impresionante, iar la Camera Deputaţilor, cu largul concurs nu doar al PSD, ALDE şi UDMR, ci şi al PNL, PMP şi USR, o lege care „trimite la muncă“ „asistaţii social“. Mai exact, pe beneficiarii de venit minim garantat. Să vedem puţin ce se întâmplă în realitate.

Apar, cu o viteză ameţitoare, semnele imposibil de ignorat că dispare rapid, de parcă nici n-ar fi fost vreodată, stratul ce se dovedeşte a fi fost subţire, poate şi aplicat de mântuială, al „democraţiei generatoare de civilizaţie umanistă, dominată de idealurile unei societăţi care a învăţată să depăşească ceea ce au fost rădăcinile urii, intoleranţei şi războaielor trecute“.

Contemporan cu cei trei pionieri ai aviaţiei mondiale (Vuia, Vlaicu şi H. Coandă), Dumitru Brumărescu este un inventator român aproape uitat. L-am cunoscut în paginile Ziarului Ştiinţelor şi al Călătoriilor (ediţia din data de 3 iulie 1928), unde autorul îl ridică pe acelaşi piedestal cu Thomas Edison şi Bernanrd Palissy.

acum 2 zile · comentarii (0)

Taximetristul e nervos de dimineaţă. „Pe unde să vă duc, doamnă, că e blocat tot oraşul! Merg jumate de Iaşi ca să duc clienţii unde-mi cer, ei ţipă la mine că vreau să-i fur şi că o iau special pe traseele mai lungi. Am crezut că scăpăm de pelerini măcar de azi, că s-a terminat cu Sfânta, dar au rămas tot aici. Au lăsat ăştia moaştele şi astă-noapte afară, ca să mai facă nişte bani. Pai, ce, le strică încă vreo cinci mii de euro?”.

acum 3 ani · comentarii (78)

„Scrisoare Deschisă către ieşeni, ăia care m-aţi votat ca proştii de trei ori. Dragii mei cretini şi isterici, înainte de toate, vă rog să primiţi scuzele mele, în care, vă spun de pe acum, nu cred nici eu. Dar, chiar şi aşa, vă rog să le primiţi, la fel cum aţi înghiţit ca fraierii, timp de 12 ani, toate minciunile pe care vi le-am îndrugat.

acum 3 ani · comentarii (19)

Multe tâmpenii s-au răspândit, dragi români, în ultimele zile, pe plaiurile mioritice. Cazul primarului de Iaşi, care şi-a spionat, ameninţat şi bătut fosta iubită, folosindu-şi slugile din Poliţia Locală şi banii cetăţenilor de rând, a scos din nou toată mizeria politico-jurnalisto-coruptă de sub preşul ţărişoarei.

acum 3 ani · comentarii (30)

„Ştii ce mi-o făcut? Mi-o trimis doi borfaşi la masă, eram cu un tip şi din ăştia, prieteni ai Cordunenilor, şi i-o zis să plece într-o oră din Iaşi, că fata asta nu e singură”. Sună bine, nu? O fi cool, onorată instanţă, să-ţi vină nişte golani la masă, în buricul târgului, să-ţi spună să dispari rapid din oraş? Din oraşul lor!

acum 3 ani · comentarii (130)

Imaginaţi-vă că aţi intra într-un oraş al României sosind acolo cu aşteptările create de cartea de istorie. Cam aşa am intrat eu în Sibiu în anul 2007, când oraşul era capitală culturală europeană. Nu puteţi avea acum această şansă, aşa că vă ofer, cu ochii minţii, drept propunere, oraşul în care locuiesc, Iaşi.

acum 4 ani · comentarii (9)

În urmă cu două zile, dl Gheorghe Nichita, primarul cu care ne-a „blagoslovit” în 2003, cu vreo şase luni înainte de termenul alegerilor locale, dl Constantin Simirad (în schimbul poziţiei de ambasador al României în Cuba, primit la schimb de la PSD), a avut o nouă (şi, aş garanta, nu va fi ultima!) ieşire comică. Prin care demonstrează, cu asupra de măsură, că nu este politician.

acum 4 ani · comentarii (2)

Matei nu mă mai ţine de mână. E mare. Băiat mare! Zburdă-n stânga mea. Zburd şi eu cu el, într-un joc imaginar pe care doar noi doi îl ştim. Mergem spre Sfântă. Îmi povesteşte despre misiuni posibile şi imposibile, despre eroi din lumi numai de el ştiute, despre cât de tare e, mamă, jocul ăsta!

acum 5 ani · comentarii (92)