Faptul că a crescut dramatic tectonicitatea lumii pe care o trăim e un fapt deja acceptat. Totul din reperele cu care ne-am obişnuit în ultimii 30 de ani pare să se prăbuşească, referinţele să se relativizeze, regulile să se estompeze sau să nu mai conteze. O lume intrată în vrie, într-o coborâre accelerată spre haos, impredictibilitate şi tot mai aproape de război.

acum 6 zile · comentarii (37)

Deschidem astăzi o rubrică nouă în cadrul paginii LARICS, intitulată „Falsurile lunii“. Cititorul va avea la dispoziţie un set de ştiri false (fake news) selectate din presa din România sau cea internaţională, relevante pentru tendinţele şi stilurile de manipulare publică. Vor fi indicate cu precădere manierele şi tehnicile de falsificare. Rubrica se adresează publicului larg şi are rol propedeutic şi educativ.

acum 7 zile · comentarii (24)

Aşa ceva nu s-a mai întâmplat în relaţiile dintre aliaţii euro-atlantici de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial. S-a ajuns la gesturi ieşite din uzanţa relaţiilor diplomatice, se schimbă raporturile de putere între membrii Alianţei Atlanticului de Nord, scandalul între SUA şi aliaţii săi europeni creşte constant, în ritmul în care Trump găseşte cuvinte de laudă în exces pentru a-l curta pe Kim Jong-un, noul său posibil prieten şi aliat.

acum 7 zile · comentarii (14)

Dacă ar fi ieşit vreo procesiune din aceea „necivilizată", ortodoxă pentru aducerea ploii, atunci să fi văzut invective. Aşa, când oamenii „civilizaţi" de la Louis Vuitton angajează un şaman pentru a ţine ploaia la distanţă, spunem că ei „nu lasă nimic la voia întâmplării". Aflăm de pe un site de ştiri şi că „ritualul spiritual" a dat roade – nici un strop de ploaie nu a căzut în timpul show-ului.

acum 7 zile · comentarii (20)

Taximetristul e nervos de dimineaţă. „Pe unde să vă duc, doamnă, că e blocat tot oraşul! Merg jumate de Iaşi ca să duc clienţii unde-mi cer, ei ţipă la mine că vreau să-i fur şi că o iau special pe traseele mai lungi. Am crezut că scăpăm de pelerini măcar de azi, că s-a terminat cu Sfânta, dar au rămas tot aici. Au lăsat ăştia moaştele şi astă-noapte afară, ca să mai facă nişte bani. Pai, ce, le strică încă vreo cinci mii de euro?”.

acum 3 ani · comentarii (78)

„Scrisoare Deschisă către ieşeni, ăia care m-aţi votat ca proştii de trei ori. Dragii mei cretini şi isterici, înainte de toate, vă rog să primiţi scuzele mele, în care, vă spun de pe acum, nu cred nici eu. Dar, chiar şi aşa, vă rog să le primiţi, la fel cum aţi înghiţit ca fraierii, timp de 12 ani, toate minciunile pe care vi le-am îndrugat.

acum 3 ani · comentarii (19)

Multe tâmpenii s-au răspândit, dragi români, în ultimele zile, pe plaiurile mioritice. Cazul primarului de Iaşi, care şi-a spionat, ameninţat şi bătut fosta iubită, folosindu-şi slugile din Poliţia Locală şi banii cetăţenilor de rând, a scos din nou toată mizeria politico-jurnalisto-coruptă de sub preşul ţărişoarei.

acum 3 ani · comentarii (30)

„Ştii ce mi-o făcut? Mi-o trimis doi borfaşi la masă, eram cu un tip şi din ăştia, prieteni ai Cordunenilor, şi i-o zis să plece într-o oră din Iaşi, că fata asta nu e singură”. Sună bine, nu? O fi cool, onorată instanţă, să-ţi vină nişte golani la masă, în buricul târgului, să-ţi spună să dispari rapid din oraş? Din oraşul lor!

acum 3 ani · comentarii (130)

Imaginaţi-vă că aţi intra într-un oraş al României sosind acolo cu aşteptările create de cartea de istorie. Cam aşa am intrat eu în Sibiu în anul 2007, când oraşul era capitală culturală europeană. Nu puteţi avea acum această şansă, aşa că vă ofer, cu ochii minţii, drept propunere, oraşul în care locuiesc, Iaşi.

acum 4 ani · comentarii (9)

În urmă cu două zile, dl Gheorghe Nichita, primarul cu care ne-a „blagoslovit” în 2003, cu vreo şase luni înainte de termenul alegerilor locale, dl Constantin Simirad (în schimbul poziţiei de ambasador al României în Cuba, primit la schimb de la PSD), a avut o nouă (şi, aş garanta, nu va fi ultima!) ieşire comică. Prin care demonstrează, cu asupra de măsură, că nu este politician.

acum 4 ani · comentarii (2)

Matei nu mă mai ţine de mână. E mare. Băiat mare! Zburdă-n stânga mea. Zburd şi eu cu el, într-un joc imaginar pe care doar noi doi îl ştim. Mergem spre Sfântă. Îmi povesteşte despre misiuni posibile şi imposibile, despre eroi din lumi numai de el ştiute, despre cât de tare e, mamă, jocul ăsta!

acum 5 ani · comentarii (92)