Mărturia unui jurnalist care a încercat să salveze o viaţă. Poliţist, lângă un bărbat îngheţat: „Mâine, dacă se trezeşte din beţie şi te prinde pe stradă, îţi dă în cap“
0
Jurnalistul Alex Nedea a povestit, pe Recorder.ro, despre cum a încercat să salveze un bărbat care, beat fiind, a intrat în râul Bahlui şi a fost la un pas de moarte. Nedea a făcut referire la reacţia autorităţilor, în legătură cu faptul că victima se afla sub influenţa alcoolului.
Jurnalistul Alex Nedea a povestit într-un material publicat de site-ul Recorder.ro prin ce a trecut încercând să salveze viaţa unui om.
„În prima zi a anului am ieşit la alergat pe malul Bahluiului, la Iaşi. Lume puţină pe trotuare, peisaj tipic de seară târzie. Atipic era ce văzusem cu coada ochiului în râu: un tip mergea prin mijlocul apei, care nu îi trecea de genunchi. După paşi şi gesticulări, părea beat. Beat clampă, cum zic oamenii de prin zonă. Am continuat să alerg cu gândul: «Uite-l şi pe prostul ăla» şi mi-am văzut de fuga mea. Dar, după trei minute, dintr-un colţ al creierului mi-au sărit nişte amintiri îngropate demult. Fusese un documentar sau ceva. Zicea acolo un domn că, la frig, căldura corpului se elimină de 25 de ori mai repede dacă stai în haine ude decât uscate. Şi în nu ştiu câte zeci de minute începi să mori încet, încet. M-am întors şi am luat viteză. Când am ajuns, omul deja începuse să moară încet. Era întins pe mal, într-un con de umbră, departe de trotuar, greu de zărit de cineva care ar fi trecut pe acolo. Era cam de vârsta mea, vreo 35 de ani, îmbrăcat într-un trening şi o geacă subţire din care se scurgea apă la fel ca dintr-o şubă de lână scoasă de la înmuiat. Plângea şi tremura cu spasme cum nu am mai văzut. I-am zis că trebuie să se ridice, că altfel moare. Mi-a zis să îl las să moară“, a scris Alex Nedea.
Acesta a mai povestit că a sunat imediat la 112: „Am zis cât se poate de explicit că e o urgenţă, că omul stă de mult timp ud din cap până în picioare, iar afară erau cel mult 4 grade Celsius. Le-am zis că, din ce spune pacientul, pare o tentativă de sinucidere. Mi s-a zis să aştept că trimit o salvare. Pe care aveam să o tot aştept. Am încercat să îl ţin de vorbă. Mirosea a alcool. Din puţinele cuvinte pe care mi le-a zis, am înţeles că voia să se omoare pentru că exact în acelaşi loc, cu câteva zile înainte, murise fratele lui, fix în acelaşi fel. Ar fi fost mai întâi bătut şi apoi aruncat în apă. L-am întrebat de părinţi. Mai avea doar mamă. I-am zis să se gândească la ce o să simtă mama lui dacă va afla că i-a murit şi celălalt fiu la câteva zile distanţă“.
Primii care au ajuns pe malul Bahluiului au fost poliţiştii, care, potrivit jurnalistului, păreau iritaţi de intervenţia din primele ore din an:
„Cum l-au văzut pe cel de jos, l-au şi recunoscut: – Ia zi, uăi, voiai să te duci după frate-tu?!, îl ia unul dintre ei din prima. Apoi îi cere buletinul. Tipul era îngheţat şi abia mai mişca, dar de prezentat buletinul tot trebuia să îl prezinte în faţa organului abilitat. Ar mai fi urmat, probabil, să îl pună să scrie pe loc şi o declaraţie pe proprie răspundere, un proces verbal şi plus vreo două formulare tip. Eu îi atrag atenţia poliţistului că omul e pe moarte. Fără să verifice dacă e rece sau nu, fără nici să se aplece măcar să îl vadă mai bine, decretează: – Nuuu, nimica, e beat. („Nuuu, îi bat”, dacă ar fiu să păstrez accentul). Ca şi cum beţia e, în sine, o infracţiune suficientă. La câteva ore de la trecerea în noul an, probabil jumătate de ţară era încă mahmură sau încă beată de-a binelea. Omul era beat, e adevărat, dar voia să se sinucidă. Iar defectul băuturii e că uneori te face să regreţi a doua zi dimineaţă multe lucruri făcute la beţie. Dar o sinucidere la băutură are un defect de necorectat: nu o mai poţi regreta după aia. Apoi, unul dintre poliţişti mi-a trântit următoarele cuvinte care nu îmi dau pace nici acum, la trei zile de la întâmplare, cuvinte care m-a făcut, de altfel, să scriu tot acest text: – Băiatul ăsta e din ăla care, mâine, dacă se trezeşte din beţie şi te prinde pe stradă, îţi dă în cap şi îţi ia telefonul ăsta pe care îl ţii în mână. Eu, acuma, te înţeleg că ai făcut-o pentru sufletul tău, dar noi rămânem cu el… Şi trebuie să şi stăm după el: să îl ducem la spitalul de nebuni, la Socola, să îi facem internare, ăhăăă, plus că trebuie să completăm proces verbal….“.
Într-un final, după ce şi poliţiştii au sunat pentru ca ambulanţa să vină la cazul semnalat de Alex Nedea, o salvare a venit la solicitare.
Întreaga relatare o puteţi citi pe Recorder.ro.
Se încarcă comentariile...
