Mai mulţi tineri americani traversează Atlanticul ca să fie alături de copiii abandonaţi din Iaşi
0De peste 17 ani, grupuri de tineri americani vin în Centrul de Plasament „Sfântul Andrei“ din Iaşi să-şi dăruiască timpul copiilor abandonaţi. Organizaţi în grupuri de câte 10-12, voluntarii petrec patru luni printre micuţii aflaţi în grija statului, după care revin în SUA. Anual, în centrul ieşean ajung câte patru grupuri de tineri, astfel încât voluntarii sunt prezenţi aici pe tot parcursul anului.
Peste 500 de tineri din SUA au venit în ultimii 17 ani în Centrul de Plasament „Sfântul Andrei” din Iaşi să le ofere afecţiune copiilor abandonaţi aici.
Studenţi şi tineri care au terminat studiile au traversat anual Oceanul Atlantic să contribuie la îngrijirea unor micuţi ai căror părinţi s-au dezis de atribuţiile care le reveneau. Pentru asta, fiecare tânăr plăteşte din buzunarul propriu în jur de 6.000 de dolari.
„Este impresionant ceea ce fac tinerii aceştia care, pe de o parte, ne ajută pe noi, având în vedere că avem câte un educator la o grupă de câte 8-10 copii şi, pe de altă parte, îşi petrec timpul oferindu-le iubire copiilor de aici, aspect extraordinar de important, în condiţiile în care lipsa de afecţiune la vârsta lor poate avea consecinţe “, arată Teodora Racoveanu, psihopedagog al centrului.
Kuniko, o tânără în vârstă de 25 de ani din statul Idaho, a venit la Iaşi anul acesta, în luna mai. Despre nevoia de afecţiune pe care o au copii abandonaţi în România a aflat de la prieteni americani care au fost adoptaţi de la noi din ţară.
„Mi-am dorit mereu să fac voluntariat într-un orfelinat din România. Am auzit despre aceste centre de la prietenii cu care am copilărit, tineri care au fost adoptaţi din orfelinatele româneşti. Părinţii lor i-au adus aici să cunoască locurile în care au stat şi persoanele care le-au îngrijit. Ei mi-au povestit despre copiii aceştia minunaţi şi despre faptul că în centre este nevoie de ajutor, pentru că ei sunt mulţi şi îngrijitori puţini“, povesteşte tânăra.
Kuniko a terminat studiile şi a ajuns la Iaşi prin intermediul programului ILP, International Language Programs, prin care tinerii americani sunt încurajaţi să facă voluntariat în diferite state din lume în care să predea limba engleză. Cei care vor să facă voluntariat în România, în Centrul de Plasament „Sfântul Andrei” din Iaşi, nu predau nicio limbă străină, ci învaţă ei una nouă, să se poată apropia de copii.
Kuniko le cântă copiilor, îi mângâie, îi hrăneşte, îi plimbă şi se joacă cu ei. Când va mai economisi încă 6.000 de dolari, tânăra îşi propune să revină la Iaşi să facă voluntariat în acelaşi loc. Părinţii şi rudele lui Kuniko o încurajează şi o susţin să facă voluntariat, ba chiar sunt „puţin geloşi“ pentru şansa pe care o are pentru a face lumea un loc mai bun.
Lida, o altă tânără în vârstă de 25 de ani care îşi dedică timpul copiilor din centrul ieşean, recunoaşte că motivul pentru care a ales să facă voluntariat în mijlocul acestora este mult mai personal. Pe lângă plăcerea de a face un bine, Lida se regăseşte în imaginea copiilor din centru de plasament întrucât, la rândul ei, a crescut într-un orfelinat din Rusia, până la un moment dat când a fost adoptată de părinţii din SUA.
„Pentru mine, voluntariatul în orfelinat este o şansă să ofer ceea ce am primit şi eu. Cele mai frumoase amintiri pe care le am de când eram mică, într-un centru din Rusia, sunt cele în care veneau şi ne vizitau tineri şi adulţi americani. Acum şi eu vreau să fac acelaşi lucru. Vreau să le fac şi copiilor de aici amintiri frumoase pentru mai târziu“, spune tânăra, coordonatoarea grupului actual de voluntari americani.
Ultima zi de activitate a voluntarilor străini în centrul de plasament este 16 august. Până la sfârşitul lunii, la Iaşi, urmează să sosească alţi 10-12 tineri americani care să facă voluntariat cu copiii abandonaţi şi cu cei internaţi la Spitalul de Pediatrie „Sfânta Maria”.
Copii uitaţi în maternităţi sau abandonaţi în curţile bisericilor
În prezent, în Centrul de Plasament „Sfântul Andrei” din Iaşi se află 64 de copii care au ajuns aici după ce, fie au fost uitaţi în maternitate, fie au fost abandonaţi pe scări în preajma unor biserici sau spitale, fie au fost abuzaţi de familiile din care provin. În cele mai multe cazuri, copiii nu sunt căutaţi de părinţi, cu toate că, periodic, aceştia primesc o scrisoare despre cel mic şi o fotografie cu acesta.
Pe Alex, mama nu l-a mai vizitat de aproape 17 ani. Băiatul avea un an când a fost abandonat pe scările unei biserici din cauză că a fost diagnosticat cu tetraplegie spastică, după cum i-a explicat într-o scrisoare cea care i-a dat viaţă. Alex a împlinit în iulie 18 ani şi pentru el familie înseamnă îngrijitorii şi angajaţii din centru de plasament. „Nu este căutat de familie, pentru că mama lui a plecat din ţară când avea un an. L-a lăsat în curtea unei biserici, a fost găsit de cineva şi aşa ajuns la DGASPC. El acum vrea să ajungă într-un centru cu copii mai mari, pentru că cei din jurul său sunt micuţi“, spune Teodora Racoveanu, psihopedagog în Centrul de Plasament „Sfântul Andrei” din Iaşi.
Alex a rămas în mijlocul copiilor mai mici decât el pentru că avea nevoie de îngrijire specializată. Boala nu i-a permis să poată învăţa precum un copil normal, ci cu ajutorul unui sistem realizat de reprezentanţii centrului, un calculator prevăzut cu o centură pe care se afla un fel de mouse şi care era poziţionat pe capul copilului. Prin atingerea acesteia, Alex putea efectua comenzi simple de rezolvare a unor jocuri. Pe lângă cei 64 de copii îngrijiţi în sediul principal al Centrului de Plasament „Sfântul Andrei“, alţi 15 micuţi locuiesc în patru apartamente care se află tot în subordinea acestuia.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
