INTERVIU Fizician român cu experienţă de 20 de ani în cercetare: „În atmosferă există elemente cancerigene şi nu sunt monitorizate la nivel naţional“
0
Conferenţiarul Silviu Gurlui, directorul Laboratorului de Optica Atmosferei, Spectroscopie şi Laseri din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, explică de ce Bucureştiul stă pe primul loc la poluarea cu particule PM2,5
Facultatea de Fizică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi (UAIC) deţine un aparat unic în ţară, conceput de profesori, doctori şi doctoranzi pregătiţi aici. Echipamentul poate să monitorizeze din punct de vedere chimic atmosfera terestră până la 10-15 kilometri. Conferenţiarul Silviu Gurlui, directorul Laboratorului de Optica Atmosferei, Spectroscopie şi Laseri din cadrul Universităţii, explică de ce Bucureştiul stă pe primul loc la poluarea cu particule PM2,5.
„Weekend Adevărul“: Coordonaţi laboratorul în care există singurul aparat din ţară capabil să vizualizeze chimic şi să descifreze atmosfera terestră până la 10-15 kilometri. Cum funcţionează acest aparat?
Conf. dr. Silviu Gurlui: Proiectul la care faceţi referire este finanţat de Agenţia Spaţială Română. În cadrul acestuia, am dezvoltat un echipament – singurul din ţară, în momentul de faţă – care investighează compoziţia chimică a atmosferei la altitudini de până la 10 kilometri. Adică putem observa ce se întâmplă în atmosferă din punct de vedere chimic, ce compuşi chimici apar sau dispar, ce compuşi ajung fie de la sol, fie din zonele învecinate. Spre exemplu, din Ucraina, din Rusia, din deşertul Sahara sau din alte zone. Atmosfera este un sistem dinamic şi aceşti compuşi pot ajunge oricând deasupra ţării noastre. Sistemul conceput de noi este singurul care poate să urmărească evoluţia lor în spaţiu şi timp.
Sistemul a fost conceput la Iaşi?
L-am conceput aici, sub coordonarea mea, şi vă pot spune că nu sunt multe astfel de sisteme în lume. El, ca şi principiu de funcţionare, este asemănător cu echipamentul folosit de NASA pentru monitorizarea rocilor de pe Marte, acel sistem Rovercam care are o autonomie, în sensul funcţionării, deplasării şi culegerii de date. Acest echipament înregistrează compoziţia chimică a unor roci, a atmosferei de acolo şi, prin tehnici specifice, aceste date sunt trimise în laboratoarele NASA şi apoi sunt decelate.
Aparatul nostru este amplasat aici, în Laboratorul de Optica Atmosferei, Spectroscopie şi Laseri. Uneori poate fi deplasat şi în ţară, dar este în faza de pilot şi nu am încă un sistem adecvat de transport, pentru că este o aparatură extrem de scumpă. Noi îl folosim aşa: avem un spaţiu liber înspre atmosferă, instalaţia este orientată spre zona liberă a atmosferei şi noi facem o investigare riguroasă. Echipamentul, cu o vechime de trei-patru ani, are la bază un laser şi un ansamblu de echipamente de spectroscopie avansate. Trebuie să precizez că noi facem parte dintr-o reţea naţională, singura din ţară, care reuneşte instalaţii de acest gen şi din care fac parte centrele universitare Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Iaşi. Aici, o contribuţie majoră o are Institutul Naţional de Optoelectronică din Bucureşti. Prin investigaţiile proprii ale laboratorului nostru am dezvoltat acest ultim echipament care este deosebit în ţară pentru că este singurul care face astfel de măsurători. Sunt, de exemplu, evenimente prin care cenuşă vulcanică sau praf saharian, odată răspândite în atmosferă, pot parcurge sute sau mii de kilometri şi atunci, inevitabil, ajung şi deasupra ţării noastre. Acestea au efecte deosebite mai ales asupra sănătăţii omului.
Care sunt cele mai interesante observaţii ale aparatului creat sub coordonarea dumneavoastră?
Există probleme deosebite în atmosferă, în sensul că ea devine din ce în ce mai poluată. Noi am găsit compuşi chimici care sunt foarte nocivi. De asemenea, am observat o dinamică destul de interesantă a concentraţiilor de oxigen, de monoxid de carbon, de acid cianhidric şi de alţi compuşi chimici aflaţi în atmosferă care pot şi, de fapt, sigur influenţează sănătătea oamenilor din zonă. Mă refer aici în special la Iaşi, pentru că măsurătorile le-am făcut pentru această zonă, dar ele acoperă un areal mai mare, să spunem Moldova.
„Fiecare maşină să fie monitorizată în trafic“
Şi pentru a obţine date la nivel naţional?
Pentru o imagine generală, echipamentul ar trebui multiplicat, să avem date din toată ţara. Atmosfera de deasupra Iaşiului este influenţată, pe de o parte, de sursele locale de poluare şi, pe de altă parte, de sursele externe de poluare. Aş atrage atenţia asupra accidentului de la Cernobîl, care a avut loc cu mult timp în urmă. Atunci elementele radioactive au fost răspândite în jurul reactorului şi pe vegetaţie. Ori, periodic, sunt accidente, arderi de vegetaţie, în urma cărora compuşii poluanţi, radioactivi, sunt ridicaţi şi plimbaţi în atmosferă, în funcţie de curenţii de aer, într-o zonă sau alta. În ţară se ştiu câteva oraşe cu probleme cu poluarea: Bucureşti, Iaşi şi Braşov.
Se pare că Bucureştiul şi Braşovul au găsit nişte soluţii de avarie pentru a diminua sursele şi efectele poluării. Se pare că Iaşiul nu a găsit resursele necesare. Clar, între sursele de poluare, traficul haotic joacă un rol important. La fel de importante sunt sursele de poluare, respectiv maşinile. În oraşele mari intră maşini care poluează nepermis, discutabil cum trec ele testele de poluare. În orice caz, acele teste sunt statice, nu sunt în mişcare, nu sunt în timp real. Pentru acest lucru eu am propus şi militez pentru un sistem de monitorizare în direct. Adică fiecare maşină să fie monitorizată în trafic, aşa cum este radarul sau cum sunt camerele de supraveghere RCA. Noi lucrăm aici la un astfel de proiect. În ţările dezvoltate, precum Anglia, Germania, Franţa, există deja monitorizări de acest fel. Echipamentele specifice trebuie montate în oraş sau la intrările în oraş pentru a monitoriza fiecare maşină în trafic. Acolo unde sunt probleme, se face o poză numărului, se înregistrează compuşii chimici care sunt nocivi şi atunci autoturismul trebuie să revină în service
să-şi rezolve problema. Altfel nu se poate. Acum înregistrăm decese şi costuri foarte mari cu pacienţii care suferă din cauza poluării.
Care sunt costurile poluării
Ce compuşi toxici sunt eliminaţi în atmosferă în urma arderilor?
Este o clasă foarte mare de particule. Noi ne-am obişnuit – poate nu e neapărat foarte bine – să vorbim despre concentraţiile de PM10 (n.r. – în engleză, particulate matter; în traducere, particule în suspensie). Rareori se vorbeşte despre PM2,5 ceea ce este, de fapt, cel mai important. PM2,5 sunt cele mai importante particule, pentru că produc efectele cele mai nocive, cum ar fi cancerul sau boli ale sistemului cardio-respirator.
Doar pentru Iaşi sunt cheltuieli foarte mari cauzate de concentraţia mare a acestor particule. Eu am făcut o estimare pornind de la nişte date de la Direcţia Judeţeană de Statistică din Iaşi ţinând seama şi de bibliografia de specialitate, care face o corelare între numărul cazurilor de decese şi cauza poluării. Din totalul acestor afecţiuni, am făcut o estimare şi, pentru fiecare an, costurile sunt următoarele: pentru 2014, pentru Iaşi, 134.000 de euro sunt necesari pentru spitalizarea pacienţilor. Din păcate, sunt costurile doar cu oamenii care au decedat. În 2015, costurile sunt de 139.000 de euro, în 2016 sunt de 140.000 de euro. Tendinţa este în creştere, pentru că şi numărul persoanelor afectate de poluare este în creştere. Astfel, pentru 2014 avem 150 de decedaţi din cauza afecţiunilor aparatului cardio-respirator, în 2015, încă 157 de decese, iar în 2016, încă 163 de decese. Acestea sunt estimările mele pe baza unor date concrete. La nivelul ţării, cel mai probabil, lucrurile sunt asemănătoare.
A fost profesor în Franţa
Numele: Silviu Gurlui
Data naşterii:
05 noiembrie 1971
Studiile şi cariera:
În 1995 a absolvit
Facultatea de Fizică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, iar în 2003 a devenit doctor în fizică.
Din 1996 în 2006, a fost lector la Facultatea de Fizică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“.
Din 2004 în 2016, a fost profesor asociat la Universitatea Lille 1, Franţa, unde şi-a desfăşurat activitatea didactică şi de cercetare în cadrul Laboratorului de Fizica Laserelor, Atomilor şi Moleculelor.
În prezent, este conferenţiar la Facultatea de Fizică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi şi directorul Laboratorului de Optica Atmosferei, Spectroscopie şi Laseri.
Locuieşte în: Iaşi
„Populaţia trebuie să fie îndrumată să evite anumite zone de focar“
Care este calitatea aerului în Capitală?
Între marile oraşe din Europa, Bucureştiul stă pe primul loc la poluarea cu particule PM2,5. Acestea sunt nişte particule foarte, foarte mici, cu diametrul de 2,5 micrometri. După Bucureşti, la nivel european, urmează Budapesta, Barcelona şi altele. Au fost făcute studii potrivit cărora, dacă această poluare cu particule PM2,5 ar fi redusă la un sfert, atunci speranţa de viaţa cea mai mare ar fi câştigată de Bucureşti. S-ar câştiga 22 de luni şi deci, oamenii ar trăi, în medie, aproape doi ani în plus. Urmează Barcelona, care ar avea un câştig de 12 luni etc.
PM2,5 sunt particule care rezultă, în special, din arderile motoarelor, mai ales din categoria celor diesel. Pe termen lung, conform unor studii recente, preliminare, ele influenţează lanţurile de ADN, ceea ce duce, în timp, la cancer sau la afecţiuni ale aparatului cardio-respirator. Nu întâmplător, ţările din UE iau măsuri pentru eliminarea pe termen mediu şi lung a maşinilor. Au început Anglia, Franţa, Germania, iar noi avem sancţiuni de la Comisia Europeană pentru poluarea cu particule PM2,5 şi nu numai, pentru că ele conţin alte elemente toxice, care sunt cancerigene. Noi neglijăm acest aspect. Din fericire, suntem monitorizaţi de UE şi iată că trebuie să luăm măsuri. Din păcate, e posibil să trebuiască să plătim amenzi de milioane de euro, dar pe termen lung, populaţia va avea de câştigat. Trebuie să ne aliniem unor norme, chiar dacă ele sunt absolut minimale. Sunt elemente cancerigene care încă nu sunt monitorizate la nivel naţional.
Sunt şi alte oraşe cu probleme majore?
La nivel de ţară este exact acelaşi lucru. La Bucureşti, Iaşi şi Braşov lucrurile sunt un pic peste medie, pentru că şi traficul este mult mai mare. Iaşiul şi Braşovul au particularităţile lor, respectiv configuraţia regională. Iaşiul este mărginit de coline care oferă un specific, în sensul amplificării, în anumite condiţii meteorologice, a poluării la sol. În limbaj tehnic, este vorba despre o inversie termică. Mai simplu spus, de regulă, temperatura scade pe înălţime, aspect care duce la o dispersare normală a poluanţilor în atmosferă. Dacă se dispersează, este clar că la sol poluarea este din ce în ce mai mică, pentru că particulele părăsesc acea zonă. Totuşi, în anumite condiţii meteorologice, temperatura nu mai scade continuu, ci apare o schimbare: creşte la anumite înălţimi, fapt care duce la o împiedicare a dispersiei poluanţilor în atmosferă. Aceştia sunt presaţi la sol foarte mult şi atunci se face o acumulare. Iaşiul are foarte multe episoade de acest gen. La Braşov, la fel, asta este o cauză majoră. Populaţia trebuie să cunoască aceste lucruri, pentru că ele pot fi prevăzute din timp, şi să fie îndrumată să evite anumite zone de focar. În momentul de faţă nu există, din păcate, un sistem de avertizare a oamenilor.
Ce soluţii propuneţi dumneavoastră pentru diminuarea poluării din ţară?
Avem foarte mulţi oameni bine pregătiţi în ţară, care trebuie valorificaţi. Numai din acest laborator au fost oameni extraordinar de pregătiţi pe care i-am antrenat şi care, din fericire şi din păcate – pot să argumentez pentru ambele variante – au plecat în laboratoarele din Vest. Aceşti profesionişti trebuie chemaţi chiar şi de la distanţă să contribuie cu ce ştiu ei pentru un proiect riguros de diminuare a poluării. A doua chestiune pe care o văd eu este legată de corelarea timpilor de aşteptare la semafor cu gradul de poluare pe acea arteră.
O soluţie de avarie foarte importantă, care cred că se va aplica în toată ţara mai devreme sau mai târziu, este un control riguros şi interzicerea maşinilor care poluează într-un anumit fel. Fiecare maşină, în funcţie de ce este indicat în certificatul de înmatriculare, primeşte o bulină de o anumită culoare pe parbriz. Comunitatea locală poate stabili o regulă conform căreia să intre în oraş doar maşinile cu buline de un fel. Celelalte autoturisme care poluează foarte mult pot intra după ce-şi rezolvă problemele. De asemenea, întrucât poluarea este problematică la nivel naţional, se impune o monitorizare mult mai riguroasă pentru toată ţara. Consider că este necesară o monitorizare în direct asupra unor evenimente periculoase, care pot fi nocive pentru viaţă. Eu aş vedea să implementăm un scut naţional de monitorizare a calităţii aerului. În orice moment să existe o hartă cu tot ce se întâmplă în România, în atmosferă şi la sol, astfel încât să fim avertizaţi şi să luăm măsuri pentru a preveni dezastrele.
Faceţi cercetare de peste 20 ani atât în ţară, cât şi în străinătate. Cum este acest domeniu susţinut şi încurajat de statul român?
Cercetarea este subfinanţată clar în România, deşi, declarativ, se încearcă an de an o corijare. Dacă privesc ce se întâmplă în UE, noi suntem undeva la coada clasamentului. Totuşi, în aceste condiţii, trebuie să concurăm de la egal la egal cu marile forţe din Vest. Vorbesc aici despre publicaţii, proiecte, competiţii. Ca să avem performanţe, noi trebuie să muncim înzecit. Marea suferinţă este pierderea oamenilor din laboratoare pentru că nu există o finanţare adecvată şi nu există un sistem să-i menţinem. Ei se îndreaptă spre ţări precum Franţa, Anglia, Germania, Italia, SUA şi Japonia. Cu toate aceste ţări, noi avem proiecte de colaborare.
Prin ceea ce facem aici, în laboratorul acesta, suntem incluşi în reţeaua NASA şi în alte reţele europene. Avem proiecte cu infrastructura de la Măgurele (n.r. – laserul de la Măgurele) pentru a dezvolta tehnici şi metode de utilizare a acestor laseri de mare putere. Laserul de la Măgurele este o forţă mondială în acest moment şi va reuni oameni de foarte bună calitate din ţară şi din străinătate. Noi am mai dezvoltat proiecte pentru caracterizarea unor obiecte din spaţiu, pentru propulsia unor sateliţi. Acum am câştigat un proiect finanţat de Agenţia Spaţială Română pentru propulsia unor nanosateliţi cu fascicul laser. Alt proiect pe care îl dezvoltăm este legat de îmbunătăţirea unor senzori de analiză a atmosferei, în anumite condiţii. Sunt date preliminare care arată că evenimentele seismice însoţesc, în atmosferă, producerea altor fenomene. Altfel spus, înaintea producerii unor cutremure, în atmosferă s-ar produce nişte efecte care pot fi măsurate. Cercetarea noastră merge spre a investiga anumiţi parametri din atmosferă şi din ionosferă, respectiv ce se întâmplă înainte sau în timpul cutremurelor.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
