INTERVIU Ada Lupu, câştigătoarea Galei HOP 2014: „M-am bucurat că mi-am descoperit colegii de generaţie“

INTERVIU Ada Lupu, câştigătoarea Galei HOP 2014: „M-am bucurat că mi-am descoperit colegii de generaţie“

Actrita Ada Lupu Gala Tânărului Actor - HOP FOTO Facebook

Actriţa Ada Lupu, câştigătoarea Marelui Premiu la Gala Tânărului Actor - HOP 2014, ne vorbeşte despre aventura sa în lumea actoriei şi despre impulsul pe care ţi-l dă participarea la competiţii care te pun în legătură cu ceilalţi colegi de generaţie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Actriţa de 23 de ani Ada Lupu a venit din Botoşani în Iaşi pentru a face ceea ce şi-a dorit dintotdeauna, actoria. A intrat mai întâi în lumea mânuitorului de păpuşi şi marionete, dar a instruit permanent şi actorul. Pentru a-şi testa forţele s-a înscris în 2014 pe lista partipanţilor la Gala Tânărului Actor – HOP, la care a şi câştigat,  la Individual, Marele Premiu “Ştefan Iordache”, cu monologul “Nu e ceea ce pare”, realizat după fotografia “Penitent  Daughter” de Gregory Crewdson. Dar, nu numai cei din juriul de specialitate i-au apreciat potenţialul, ci şi publicul care a desemnat-o câştigătoare la categoria "Cea mai bună actriţă". De asemenea, în afara concursului, actriţa a prezentat un spectacol de păpuşi creat de ea, prin forţe proprii şi aplaudat îndelung de cei din sală. Timidă, introvertită, uşor absentă, dacă o întâlneşti pe stradă, Ada Lupu pare să fi coborât din altă lume pentru a lua în grijă personaje menite să emoţioneze şi să surprindă.

Weekend Adevărul: O avem pe Ada Lupu înainte de Gala Tânărului Actor HOP şi pe Ada Lupu după această gală. Hai să gasim asemănările şi deosebirile.

Ada Lupu e aceeaşi ca înainte, doar că se uită mai mulţi oameni la mine, mă simt mai văzută. Dar, eu am aceeaşi atitudine faţă de mine pe care o aveam şi până a participa la HOP. Au venit şi unele propuneri, aştept acum să se concretizeze pentru a vorbi despre ele.

Nu cred că teatrul e un sport, deşi e competitiv şi ne dorim mai mulţi, în acelaşi timp, acelaşi rol”

Ce te inspiră când îţi construieşti propriile roluri şi texte, aşa cum s-a întâmplat pentru Gala HOP?

La Gala HOP toate momentele au fost construite de mine. Ne-au dat ei o temă, pentru momentul de 15 minute am avut o fotografie de la care am plecat şi mi-a fost uşor să construiesc, aveam, deja, o imagine în cap. Am ales calea cea mai simplă, nu m-am îndepărtat foarte mult de imaginea respectivă, am încercat să construiesc un fel de aici şi acum, în funcţie de ce mi-a sugerat fotografia. Am căutat informaţii despre fotograf şi am înţeles că el suprinde frânturi. Dar, în rest, depinde ce rol am, cu cine lucrez. Dacă lucrez cu cineva, de obicei, mi se oferă o direcţie pe care o respect. Îmi iau libertate de a face ce vreau cu personajul doar dacă mi se dă.

Când participi la un concurs de genul acesta sau la un casting, te gândeşti la concurenţă sau doar la ce ai de făcut pe scenă?

Întotdeauna mă gândesc doar la ce am de făcut. Bine, nici nu am participat la multe concursuri până în prezent, abia am terminat facultatea în 2013. E drept că am mai mers la câteva castinguri. Nu cred că teatrul e un sport, deşi e competitiv şi ne dorim mai mulţi, în acelaşi timp, acelaşi rol. Cred că trebuie să fim parteneri şi nu concurenţi. Nu mi se pare că ar trebui să fii ostentativ, dacă eşti special prin ceva, nu trebuie să scoţi nimănui ochii cu acel ceva. Cine are de vazut, vede. Asumându-mi ceea ce sunt şi prezentându-mă exact aşa cum sunt, fiecare o să aleagă ce vrea să vadă la mine.

"SINGURA COMPETIŢIE E CEA CU TINE ÎNSUŢI"

Cât te ajută şcoală şi cât e muncă de autodidact în această meserie?

Simt că m-a schimbat foarte mult şcoala. E adevărat, totuşi, că trebuie să lucrezi mult şi pe cont propriu. Eu am lucrat mult singură, dar şcoala mi-a oferit o bază foarte importantă, m-a disciplinat, mi-a oferit nişte repere de care ţin cont, indiferent cât de mult mă dezvolt eu pe cont propriu.

Cum arată pentru tine, pănă în prezent, aventura asta postabsolvire?Eşti dezamăgită, eşti optimistă?

Sunt foarte optimistă, idealistă, deşi nu am nimic în mod concret, nu am o siguranţă. Dar, cred că în meseria asta, mai mult decât în alte meserii suntem fiecare cu drumul nostru, cu timpul nostru şi nu mă grăbesc. Dacă trebuie să fac ceva în meseria asta, o să fac, mai devreme sau mai târziu.

Ce roluri ţi s-au oferit de la absolvire până în prezent şi cum te-au transformat ele?

Deşi spectacolul nu a fost cel mai comercial, nu a avut succes la public, pentru mine rolul din “Hamletmachine”, de la Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” Iaşi a fost unul foarte important, primul rol pe care l-am avut în teatru. Am jucat foarte mult şi cu cei de la regie, pentru că la noi la facultate se colaborează mult între secţii. Practic, experienţa mea s-a conturat prin lucrul cu ceilalţi colegi, am crescut împreună. Am avut ocazia să îmi dezvolt şi alte laturi artistice, în afară de cea de actriţă. M-am implicat şi eu şi în regie puţin şi în stabilirea unui scenariu. Lucrul cu cei de la regie m-a ajutat şi pentru Gala Hop, să îmi construiesc singură rolul, scenariul, în situaţia în care aveam doar o fotografie şi libertate totală. Tot în Teatrul National am rolul lui Hilde, din “Femeia mării”, în regia lui Radu Afrim.

Chiar dacă eşti la început, consideri că trebuie să accepţi orice propunere vine spre tine sau încerci să faci şi o triere?

Aş cam juca orice mi se propune, tocmai pentru că sunt la început. Deja, îmi dau seama că nu prea ştiu să spun nu. Dar, poate la un moment dat, cand mai capeţi experienţă, mai şi refuzi, nu mai reuşeşti fizic să faci faţă.

Ce ai învăţat tu, în urma acestei Gale HOP, la care am înţeles că ai câştigat şi Premiul Publicului?

Am învăţat că, indiferent de contextul în care eşti, singura competiţie e cea cu tine însuţi. Cât am fost în concurs, nu mi-am pus niciodată problema comparaţiei sau a premiilor. Nu m-am gândit decât la mine, la ce am de făcut şi cred că asta e atitudinea potrivită. Oricum, acest concurs, ca orice concurs, e o lecţie.

“Orice ocazie de a-mi face meseria mă face să zâmbesc”

Ai avut întâlniri importante la Gala HOP, ai cunoscut oameni cu care ai vrea să colaborezi, s-au legat prietenii?

Da, am întalnit foarte mulţi oameni dar, când vine vorba de oameni e foarte greu să ierarhizez şi să zic “întâlnire cu om important”, “întâlnire cu om mai puţin important”. Pentru mine fiecare întâlnire a fost importantă. M-am bucurat foarte mult că mi-am descoperit colegii de generaţie, din alte oraşe sau teatre. Cu unii chiar am plănuit şi unele colaborări. Sper să se şi concretizeze. Şi, sigur, la Gala HOP, am vorbit cu oameni pe care eu probabil nu aş fi avut curaj să îi abordez. De exemplu, Radu Afrim. Deşi, el este foarte atent cu tinerii, nu e foarte complicat să ajungi la el. În cele câteva zile cât am stat la Costineşti, la Gala HOP, a avut grijă să aibă câte un cuvânt pentru fiecare dintre noi.

Ce te face pe tine să zâmbeşti în meseria asta?

Orice ocazie de a-mi face meseria mă face să zâmbesc. Dacă e ceva ce implică teatrul, involuntar încep să zâmbesc. Nu ştiu dacă se poate pune problema succesului şi a eşecului: să zic că sunt mulţumită şi zâmbesc pentru că am avut un spectacol bun sau să mă duc în culise şi să plâng pentru că mi-am ratat rolul.

Dar ce te întristează?

Mă întristează când văd oameni care vor să facă lucruri şi nu au ocazia, fiind foarte mulţi şi fiind o situaţie complicată cu instituţiile, cu locurile de muncă, chiar şi în spaţiile independente e destul de greu să te manifeşti. Şi mie mi se întâmplă să am momente de inspiraţie, când aş putea să creez momente, personaje, dar pe urmă mă gîndesc unde mă duc, cine mă bagă pe mine în seamă.

De ce te-ai îndreptat spre teatru, de ce ai ales teatrul?

De dorit mi-am dorit dintotdeauna, de când eram copil, dar nu am avut curajul să recunosc asta, nici faţă de mine, măcar. Lumea asta a actorilor mi se părea undeva, sus şi nu prea îndrăzneam eu să mă imaginez acolo. Am avut dorinţa asta, aşa, ascunsă, mult timp. De hotărât, m-am hotărât în liceu, cînd am intrat în trupa Colegiului Naţional “Mihai Eminescu”.

“Eu cred că actorul care se plafonează în sistem de stat, s-ar plafona şi în sistem independent”

Ai modele în meseria asta?Crezi în modele?

Ca să fiu cât se poate de sinceră, mie îmi plac cel mai mult desenele animate.

Cum vezi tu acest premiu în evoluţia ta?

Este, în primul rând, un punct de reper pentru ceilalţi. Apoi, îmi dă mai multă încredere în mine. Când primeşti încredere de la ceilalţi ar trebui să fii ipocrit ca să nu recunoşti că te simţi mai stimulat.

De ce ai rămas în Iaşi? Te mulţumeşte ce se întâmplă aici în lumea teatrului, fie el independent sau public?

Eu vreau să fiu acolo unde mi se pare că e nevoie de mine. Sau în locul de care mi se pare că am nevoie. Dacă am făcut facultatea în Iaşi, am dat apoi şi la master, am rămas aici. Dar, nici nu mi s-a oferit altceva, în altă parte şi am refuzat. Unde e nevoie de mine, unde sunt chemată, că e alt oraş, că e altă ţară, acolo mă adaptez şi încerc să îmi fac treaba, să îmi placă.

Dacă ai primit o ofertă de angajare într-un teatru de stat, ţi-ar fi teamă de plafonare, de manierism? Crezi în plafonarea actorilor angajaţi pe perioadă nedeterminată într-o instituţie?

Eu cred că actorul care se plafonează în sistem de stat, s-ar plafona şi în sistem independent. Şi, de asemenea, un actor care munceşte în sistem independent, ar munci şi dacă ar fi angajat la stat. Pe mine m-ar relaxa un loc din acesta stabil şi aş lucra cu mai multă uşurinţă dacă aş şti că am confort psihic şi o stabilitate financiară.

Ai vreun sfat pentru cei care sunt la început şi vor să participe la Gala Tânărului Actor HOP?

Indiferent dacă e vorba de concursul asta, de Gala HOP sau de o admitere sau de un casting, cred că cel mai important este să te priveşti în cele două oglinzi, şi în cea interioară, nu doar în oglinda de pe perete şi să vezi, cât de cât obiectiv, ceea ce eşti, să îţi asumi ceea ce eşti şi să ai disponibilitatea, curajul să împarţi asta cu ceilalţi.

CV

Numele: Ada Lupu

Data şi locul naşterii: 25 septembrie 1991, Botoşani

Studiile şi cariera:
- Universitatea de Arte "George Enescu" Iaşi, promoţia 2013, Secţia Arta Actorului Manuitor de Păpuşi
-Studentă în anul II la Master Arta Actorului,
clasa Mihaelei Arsenescu Werner
- A obţinut Marele Premiu “Ştefan Iordache”, cu monologul “Nu e ceea ce pare”, realizat după fotografia “Penitent  Daughter” de Gregory Crewds la Gala Tânărului Actor - HOP 2014

Locuieşte în: Iaşi

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: