Iași: Vezi cât de simplu se încondeiază oul de Paște (FOTO și VIDEO)

În Joia Mare, gospodinele de la sate le iau alături pe fiicele lor pentru a le învăţa un meşteşug străvechi. Printre ornamentele specifice judeţului Iaşi se numără steaua, hârleţul cu picioare de cocoş, vârtelniţa sau urechile iepurelui.

În satul ieşean Bodeşti, ziua de joi din Săptămâna Mare nu are însemnătate doar pentru pregătirea ouălor de Paşti, ci reprezintă şi un prilej pentru gospodine să transmită mai departe fiicelor lor obiceiul de încondeiere, moştenit în acest fel de-a lungul generaţiilor.

Iaşi: Medicii fac recomandări pentru mâncărurile de Paşte. Vezi ce trebuie să scoţi din meniu ca să nu te simţi rău

Pentru realizarea unei astfel de bijuterii este nevoie de un ou alb cu coaja netedă, ceară curată amestecată cu oxid, vopsea, o chişiţă de aluminiu pe post de penel şi în jur de un sfert de ceas de răbdare şi concentrare.

Ceara se întinde pe ou cu ajutorul chișiței

„Trebuie să mă raportez mereu la vasul cu ceară fierbinte. Folosesc un tub de aluminiu în care se ţine ceara pentru a desena oul. Mă ajută faptul că privesc oul în plan, nu ca pe un obiect rotund", explică Ana Zăbavă (foto jos, stânga), consultant artistic la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Iaşi.

Încondeiatul ouălor nu este perceput drept o muncă de femeile din Bodești:

Cu un ochi la ce fac femeile cu experienţă şi celălalt la oul lor, fetele tinere îşi încearcă şi ele talentul la acest meşteşug. „Este prima dată când lucrez. Învăţ de la mama mea, am văzut cum a lucrat înainte. Chiar dacă e prima dată când fac aşa ceva, îmi pare foarte uşor. Totul este să fii concentrat şi să îţi dai interesul, restul vine de la sine", spune Mădălina Andrei (foto jos, stânga), o elevă de 15 ani.

Pentru a obţine un model reuşit, gospodinele preferă ca mai întâi să împartă suprafaţa oului în porţiuni egale. Una din trăsăturile oului încondeiat o reprezintă simetrismul, care denotă siguranţa creatoare. În ceea ce priveşte modelele, acestea reprezintă simboluri din vechime specifice obiectelor din jur şi activităţilor cotidiene.

„Aşa se explică modele precum grebla, furca, spicul de grâu, păstaia, morişca sau cârcelul de vie. Simbolurile sunt folosite pentru a particulariza unele activităţi. Aşa este traista ciobanului sau fierul de la plug. Nu în ultimul rând, modelele nu trebuie să fie neapărat întregi. Aşa avem unghia caprei, creasta cocoşului sau urechile iepurelui", precizează Ana Zăbavă.

La finalizarea desenului pe ou, acesta este introdus într-un recipient cu un colorant roşu. „Ceara are rolul de a proteja culoarea albă a cojii de dedesubt. După ce culoarea se prinde, oul este încălzit pentru a se topi ceara. Se şterge cu un şerveţel iar rezultatul este un ou roşu cu un model alb", adaugă Ana Zăbavă.

Un aspect interesant este faptul că, în trecut, ouăle roşii erau consumate cu totul pentru că oamenii acelor vremuri credeau în proprietăţile curative ale cojii. Pentru cei care nu doresc să consume, ci doar să păstreze ouăle încondeiate este nevoie de o etapă premergătoare.

„Cu un ac de seringă sau un cui şi multă grijă să nu se crape coaja se face un orificiu în ou. Se introduce un ac de seringă curbat în interior cu care se amestecă conţinutul. Folosim acel ac şi o seringă pentru a împinge aer în ou astfel încât conţinutul acestuia este scos afară. Totul se face încet dacă nu vreau ca oul să facă o mică implozie", precizează Ana Zăbavă.

Oul este golit cu ajutorul unei seringi cu ac