Iaşi, oraşul celor 100 de biserici
0
Se spune că, la Iaşi, din orice loc te-ai afla, poţi vedea turla unei biserici. Unele renumite, altele mai puţin cunoscute, toate stau mărturie istoriei şi sunt pregătite de a fi puse pe itinerarul oricărui turist care vizitează capitala Moldovei.
Iaşi, un târg, un oraş, o capitală, cu o istorie confirmată de peste opt veacuri. Un oraş ridicat pe şapte coline, aşa cum spune tradiţia şi aşa cum arăta şi geografia locului. Un oraş în care nu găseşti clădiri mai vechi de veacul al XVIII-lea, cu excepţia bisericilor şi a mănăstirilor. Toate amintesc solemn de valoarea urbei ca fiind profund spiritualizată, care cere zăbavă şi ascultare pentru a fi înţeleasă.
Vizitatorul laic poate admira la Iaşi priveliştea din Turnul Goliei şi poveştile cu diaconul Creangă, armonia de arce ale coloanelor din marmură de la Biserica Bărboi, dantelăria din piatră de la Trei Ierarhi sau pictura Familiei Regale de la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc.
„Eu găsesc fascinantă combinaţia între stilurile de arhitectură, pentru că avem şi biserici noi şi biserici cu vechime, cu tradiţie. Şi frescă, şi mozaic. Orice turist, orice pelerin, oricât de riguros ar fi în căutările sale, găseşte ceva la noi în oraş. Sunt lucruri pentru toate gusturile. Turiştii străini, mai ales, sunt surprinşi de varietatea bisericilor şi de numărul de vieţuitori monahi“, spune pentru „Weekend Adevărul“ Alexandra Budu, ghid turistic.
Primele coline şi altare
Cel mai vechi lăcaş de cult din oraş este Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, chiar dacă există ezitări privind datarea edificiului. Se spune că pe acest loc ar mai fi existat biserici din lemn sau din piatră, dar vestigiile s-au risipit. Tradiţia confirmă că, după fiecare luptă, Ştefan cel Mare ctitorea câte o biserică – cu siguranţă că nu făcea acest lucru la întâmplare.
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc este situată în centrul oraşului, pe strada Anastasie Panu nr. 65, în preajma vechii Curţi Domneşti, între Palatul Culturii şi Casa cu arcade (Casa Dosoftei astăzi). În zidul bisericii, în dreapta intrării, se află pisania în limba slavonă: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei, fiul Domnului Bogdan Voievod, a voit a zidi acest hram pentru pomenirea şi ruga sfântului ierarh şi făcător de minuni Nicolae şi pentru sufletele adormiţilor bunici, părinţi şi fraţi ai noştri şi pentru sănătatea domniei noastre şi a copiilor noştri; pe care am şi început a-l zidi în anul 6999 (1491) luna iunie 1, şi s-a sfârşit în al 7000-lea (1492) luna august 10“.
Biserica Sf. Nicolae Domnesc a fost, de-a lungul timpului, un focar de cultură românească. Aici a funcţionat tiparniţa mitropolitului Dosoftei, primită de acesta în 1680 de la patriarhul Moscovei. În această tipografie au apărut cărţi în limba română, printre care: „Molitălvnic de-nţeles“ (1680), „Viaţa şi petrecerea sfinţilor“ în patru volume (1682-1686), „Parimiile preste an“ (1683), „Dumnezeiasca Liturghie“ (1683), „Octoihul“ (1683), „Tâlcuirea evangheliei“ (1697).
FOTO Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” Iaşi Sursa: Arhiva Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei
Muzeul de sub biserică
În zona centrală a oraşului, cine străbate uliţa mare – de la Palatul Culturii la Hotelul Traian – are parte şi de obiective religioase. Toată lumea este impresionată de Sfinţii Trei Ierarhi, pentru că este atât de frumoasă la exterior şi cu o istorie atât de bogată, dar şi pentru că a fost prima casă a Cuvioasei Parascheva de la Iaşi.
„După o vizită la Iaşi, turiştii îşi amintesc cel mai adesea de incendiul de la Trei Ierarhi şi de faptul că racla cu Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a rămas neatinsă. Şi cred că iarăşi mai impresionează foarte mult povestea Ierarhului Iosif cel Milostiv, care, în condiţii foarte grele financiare, a reuşit să termine ce a început predecesorul său – Catedrala Mitropolitană, de care ne bucurăm astăzi. Sub Catedrala Mitropolitană există un muzeu care se întinde de la scări până la Bulevardul Ştefan cel Mare. Un astfel de muzeu este şi sub Biserica Banu“, ne mai explică Alexandra Banu, ghid turistic.
„Maică a bisericilor moldave“
În cetatea Sfintei Cuvioase Parascheva, frumuseţea şi tinereţea Iaşiului ţin atât de eternitatea harului dumnezeiesc, cât şi de frumuseţea oamenilor. Aşa cum frumos ne explică reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. „Aşa cum nu te poţi ruga mult dacă nu iubeşti mult, la fel, ieşenii manifestă cu drag acea ospitalitate românească, având trează conştiinţa împlinirii rugăciunii prin fapte demne de un bun creştin, iubitor de străini.
Oricine vizitează Iaşiul nu poate să nu treacă şi pe la Sfânta. Orice cale înspre Iaşi conduce spre Catedrala Mitropolitană, această «maică a bisericilor moldave» de unde, într-un pelerinaj continuu, credincioşii îşi regăsesc sufletele luminate de credinţă, de evlavie şi de speranţă în ajutorul lui Dumnezeu“, mărturiseşte pentru „Weekend Adevărul“ Lucian Apopei, director de comunicare al Arhiepiscopiei Iaşilor.
Baldachinul cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Catedrala Mitropolitană reprezintă epicentrul vieţii ortodoxe la Iaşi şi atrage anual sute de mii de pelerini din tot estul Europei.
„Îi aşteptăm cu drag pe toţi cei care doresc să viziteze Iaşiul celor 100 de biserici. Aici, timpul care se mişcă în calendar se mişcă profund şi în sufletele oamenilor. Ochiul sensibil la frumos şi inima deschisă spre cunoaştere descoperă la Iaşi cele mai frumoase cronici. În această oază de spiritualitate, unde Cerul se uneşte cu Pământul celor şapte coline, bisericile reprezintă o mărturie spirituală, profundă şi mai ales dinamică, a împletirii dintre cult şi cultură, dintre frumuseţile Ortodoxiei şi civilizaţia românească“, a mai spus Lucian Apopei.
Mănăstirile de la marginea oraşului
Mai puţin cunoscute, dar la fel de frumoase sunt mănăstirile de la marginea oraşului, asta din cauza distanţei, dar cine face turism exclusiv religios ajunge şi la ele.
„Mai puţin cunoscută este Mănăstirea Piatra Sfântă, care este în drum spre Releu Bucium. Tare frumoasă şi dezvoltată mult. Mănăstirea Bârnova, care este monument istoric, mai are şi acel tei mai bătrân deja de 600 de ani, tot mai puţin cunoscută este de turiştii care vin doar câteva zile în oraş. Ei se pierd undeva în zona centrală a Iaşiului, dar le-aş recomanda cu căldură să vadă şi locurile acestea de la marginea oraşului, pentru că sunt foarte frumoase“, subliniază Alexandra Budu.
Potrivit acesteia, turiştilor le trebuie măcar o săptămână ca să guste din toate, să meargă şi la bisericile din zona centrală, să meargă şi la mănăstiri şi să o facă pe tihnă – de la bisericile de dată mai recentă, cum e biserica nou-sfinţită din Cantemir, de pe Bulevardul Decebal, până la zona centrală, unde găsim edificiile vechi Golia, Trei Ierarhi, Bărboi. Fiecare are povestea ei.
„În 2019 am îndrumat grupul de copii din Bucureşti care a participat la Olimpiada Internaţională de Religie care s-a desfăşurat la Iaşi. Şi am avut în program o vizită la aceste mănăstiri. Au fost plăcut impresionaţi de cât de curat este oraşul şi la margine, nu doar în zona centrală. Avem un oraş care arată bine de la un cap la celălalt, nu doar pe alocuri“, concluzionează ghidul turistic.
FOTO Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” Iaşi Sursa: Arhiva Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei
Tinerii şi patrimoniul cultural-religios
Căutând informaţii despre Iaşiul cel cu 100 de biserici am dat peste site-ul www.100debiserici.ro, care este administrat de Liga Studenţilor din Iaşi. Silvian-Emanuel Man, preşedinte de onoare al Ligii Studenţilor din Iaşi, a povestit pentru „Weekend Adevărul“ despre proiectul demarat de tinerii studenţi la Iaşi, care şi-au dorit să promoveze edificiile necunoscute ale capitalei istorice a României.
„Prima dată când venisem în Iaşi, la facultate, aflasem că este «oraşul celor 100 de biserici» şi, luând la pas străzile mai puţin cunoscute, am descoperit biserici vechi, monumente istorice, dar care păreau ignorate spre deosebire de mănăstirile Golia, Sfinţii Trei Ierarhi, Galata sau Cetăţuia. Se şi întâmplă că sediul Ligii Studenţilor (LS Iaşi) să fie pe strada Albineţ, între două astfel de biserici – Sfântul Ştefan, fostă biserică a grecilor, sârbilor şi bulgarilor din Iaşi în secolul al XIX-lea, unde acum părintele Dan Damaschin îşi continuă lucrarea socială extraordinară, şi Biserica Sfinţii Teodori, aflată sub păstorirea părintelui Benone Dascălu, care va intra anul acesta în restaurare.
Alături de doi colegi, Claudiu Dulgheru şi Cosmin Glovnea, ne-a venit ideea promovării acestor biserici mai puţin cunoscute ale Iaşiului, dar şi a aspectelor relevante legate de lăcaşurile de cult care sunt repere turistice cunoscute şi de problematica patrimoniului cultural-religios, în general. Ulterior, Liga Studenţilor a scris proiectul, acesta primind recunoaştere din partea Primăriei Municipiului Iaşi, care l-a susţinut şi căreia îi mulţumim“, povesteşte Silvian-Emanuel Man.
Lecţia patrimoniului
Potrivit acestuia, proiectul presupune, în primul rând, pregătirea minimală a tinerilor în ceea ce priveşte identificarea şi protejarea patrimoniului cultural-religios mobil şi imobil, transmiterea unor elemente de bază legate de legislaţia în domeniu, cunoaşterea generică a istoriei acestor biserici, a contextului în care au fost ridicate şi a stilurilor arhitecturale, respectiv artistice în care au fost ridicate şi zugrăvite.
„Având în vedere situaţia din ultimii doi ani, am realizat doar întâlniri online, podcasturi, conferinţe şi clipuri video care au fost distribuite prin social media către tinerii din Iaşi. Deşi neaşteptat, credem că ceea ce am dorit să transmitem, în maniera aceasta, a ajuns la mai mulţi oameni decât dacă ne-am fi văzut faţă în faţă. Cel mai bun feedback l-am avut când am întâlnit tineri care au vizitat Muzeul Municipal «Regina Maria» sau Biserica Sf. Teodori în urma clipurilor realizate de noi“, explică tânărul pentru „Weekend Adevărul”.
Liga Studenţilor speră să realizeze din această toamnă ceea ce şi-au propus iniţial, adică ore în şcoli, împreună cu profesorii de religie, istorie şi geografie, dedicate cunoaşterii patrimoniului cultural-religios local, unde să fie abordate atât aspecte istorice, juridice, cât şi artistice şi arhitectonice.
„Lucrurile au fost date peste cap şi de plecarea neaşteptată dintre noi a istoricului ieşean Sorin Iftimi, cu care colaboram în acest proiect, şi cu care ar fi urmat ca anul acesta să facem nişte vizite în şcoli. Până acum am realizat o serie de întâlniri în mediul online, unde i-am avut ca invitaţi pe domnul Sorin Iftimi şi pe domnul Virgil Băbîi, fost director la Direcţia de Cultură. Anul acesta vrem să ajungem în toamnă în câteva licee şi să realizăm cel puţin două-trei filmuleţe de prezentare a unor biserici“, mai spune Silvian-Emanuel Man.
O hartă interactivă
Planurile tinerilor în ceea ce priveşte promovarea patrimoniului cultural-religios local sunt mari, mai ales că îşi propun să îmbine digitalul cu istoria religioasă a Iaşiului.
„De asemenea, avem în plan să facem o hartă specială în Google Maps şi să promovăm şi povestea monumentelor lipsă ale Iaşiului, cum ar fi clopotniţa Mănăstirii Trei Ierarhi sau Mănăstirea Dancu – pe locul căreia a fost construit Teatrul Naţional, sau povestea reconstruirii Mănăstirii Sf. Nicolae Domnesc, care era de patru ori mai mare ca suprafaţă în timpul lui Ştefan cel Mare”. Toate acestea pentru că vizitatorii nu ştiu decât marile monumente, iar localnicii abia le cunosc pe cele de pe străduţele lăturalnice, iar cât priveşte patrimoniul mobil, acesta pare necunoscut.
„Ne-am dori, spre exemplu, ca Muzeul Mitropoliei să fie vizitat de cât mai mulţi ieşeni pentru că, păstrând proporţiile, este echivalentul ieşean al Galeriei de Artă Veche Românească de la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti. Sau ca, pe viitor, să putem realiza câte un istoric al străzii, cele unde se află o biserică veche fiind legate ca poveste fie de ctitorul lăcaşului de cult, fie de breasla care a construit-o, astfel încât atât locuitorii străzii, cât şi membrii parohiei, care sunt de fapt şi persoane din altă parte a oraşului, să cunoască şi să se integreze în istoria locală“, adaugă preşedintele Ligii Studenţilor din Iaşi.
Biserici sub război
Prin istoria fiecărei biserici se pot găsi elemente care să lege comunitatea locală de un subiect sau de altul şi adus în actualitate să consolideze gradul de coeziune socială şi de cunoaştere a trecutului nostru.
„O perioadă de timp am stat chiar lângă Biserica Sfinţii Teodori, care în 1944 a fost bombardată de aviaţia sovietică. Ei bine, acest episod a dus la asumarea unei atitudini anti-comuniste, anti-sovietice, din partea membrilor parohiei. La fel, Biserica Talpalari a avut un metoc, adică o biserică care depindea de ea, cu hramul Sf. Prooroc Ilie, care era în diagonală de UMF Iaşi, la colţul bulevardului cu strada Vasile Alecsandri şi care a fost demolată de comunişti. Biserica Banu de pe strada Lăpuşneanu a fost restaurată prin stăruinţa vrednicului de pomenire părinte Dumitru Merticariu, redevenind un simbol al străzii, în special prin manifestaţiile culturale care se organizau acolo“, ne mai explică Silvian-Emanuel Man.
Cu siguranţă, cine vizitează Iaşiul celor 100 de biserici intră într-o cetate a rugăciunii, o oglindire a Cerului, un loc viu şi bogat spiritual.
Biserica Sfinţii Teodori Iaşi FOTO Arhiva Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei Iaşi
Se încarcă comentariile...
