Haosul care mi-a şters deontologia

În principiu, jurnaliştii n-ar trebui să se plângă de prea multe evenimente. Realitatea mi-a demonstrat însă că sutele de lucruri pe care le-am auzit în ultimele zile nu mai sunt doar ştiri. Ci, dimpotrivă, toate fac parte dintr-o lume despre care îmi este greu să scriu respectând deontologia ziaristului. Aşa că, pentru câteva rânduri, voi vorbi simplu, ca un om care simte bătaia de joc.

Gândul 1. Fenechiu (deputatul ieşean Relu Fenechiu - nr.) este un nimeni căruia îi plătim lunar din banii noştri 11 milioane de lei vechi numai ca dânsul să se converseze la telefon. Milionarul parlamentar, care a făcut afaceri controversate cu statul, are şi cea mai mare factură la telefon dintre toţi deputaţii.

Gândul 2. Mama mea are pensie de 5 milioane de lei. De la 1 iunie va lua cu puţin peste 4 milioane. Pentru asta a muncit 30 de ani la stat şi a proiectat sute de clădiri din Iaşi.

Gândul 3. Fotbaliştii de la Poli sunt nişte nulităţi care n-au fost în stare să rămână în Liga 1. Chiar dacă proştii de ieşeni i-au plătit cu vreo zece milioane de euro în ultimii şase ani.

Gândul 4. Băiatul meu merge la o grădiniţă de stat, unde o singură educatoare are grijă de 40 de copii. Pe eroina de la catedră o aşteaptă o răsplată deosebită din partea politicienilor: câteva milioane luate din salariu.

Gândul 5. Primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, care apare pe la televiziuni centrale bătând cu pumnul în masă că este specialist în administraţie, a reuşit performanţa de a băga bani într-o pistă de biciclişti care a distrus o stradă şi un trotuar. Evident, şi pista a fost dărâmată, pentru că nişte incompetenţi au greşit proiectul. 

P.S.: Astăzi am muncit 12 ore. Am ajuns acasă şi l-am auzind pe Băsescu cerându-ne să facem sacrificii.