Destinaţie ideală de vacanţă pe tărâmul lui Zeus: tot ce trebuie să ştii despre Creta, insula plajelor viu colorate şi leagănul civilizaţiei europene

Insula Creta este destinaţia ideală pentru un cuplu care îşi doreşte nu doar un concediu relaxant, ci şi unul în care odihna poate fi îmbinată cu excursii dintr-un punct în altul al insulei, de pe o plajă pe alta, dintr-un oraş în altul.

Un concediu de zece zile în Creta „zboară“ la fel de repede ca o călătorie cu avionul din România în Grecia. Dacă de la Bucureşti în Creta ajungi în două ore şi 15 minute, vacanţa de zece zile pe ţărm cretan îţi poate părea la final cât o după-amiază în care ai adormit la soare.

Locul în care legenda spune că s-ar fi născut Zeus este o comoară de peisaje mediteraneene colorate turcoaz în apropierea mării, roziu pe plajele unice în lume, verde-închis în podişurile pline de măslini şi cenuşii pe crestele golaşe ale munţilor care străbat insula.

Pentru transport, noi am optat pentru o companie low-cost, Ryanair, preţul unui bilet pentru două persoane Bucureşti-Atena-Creta, dus-întors, fiind în jur de 300 de euro, cu rezervările făcute încă din luna ianuarie. În timp ce politica companiei nu include în preţul biletului şi un bagaj de cală, ci doar unul de mână care nu trebuie să depăşească 10 kilograme, Ryanair oferă, totuşi, un adevărat spectacol pasagerilor săi pe timpul călătoriei. Stewarzii devin vânzători ambulanţi de cosmetice pe care le prezintă pe culoar, iar la final, ca nişte circari iscaţi, scot din mână cartea norocoasă: lozuri de 5, 10 sau 12 euro care îţi pot aduce un milion de euro, însă chiar dacă „ofertele“ sună bine, călătorii nu se grăbesc să le prindă.

Insula preferată de nordici 

Cursa cu care am zburat a aterizat aproape de miezul nopţii pe „Ioannis Daskalogiannis“, un aeroport situat la aproximativ 20 de kilometri de oraşul Chania, una dintre principalele atracţii ale insulei. Din aeroport până în oraş, zilnic în sezonul estival, din 30 în 30 de minute, pleacă autobuze ale companiei de transport în comun KTEL, preţul unui bilet fiind de 2,5 euro pentru o persoană.

Sezonul estival în Grecia a început pe 1 iunie şi, odată cu deschiderea acestuia, compania de transport asigură curse către toate punctele de pe insulă, inclusiv noaptea. Noi, însă, am ajuns în noaptea de 31 mai spre 1 iunie, când autobuzele din Chania încă nu intraseră în noul program, motiv pentru care am luat un taxi spre localitatea în care ne rezervasem cazarea – Platanias.

Taximetristul, un grec trecut de 50 de ani care imediat după Revoluţia din 1989 a vizitat Braşovul şi Galaţiul – găsindu-le mai degrabă cenuşii decât pline de viaţă – ne-a făcut până la destinaţie o scurtă prezentare a insulei: „Creta este vizitată anual de milioane de turişti, mulţi dintre ei nordici care chiar şi-au cumpărat case aproape de plajă. Majoritatea însă au venit o dată la un hotel, le-a plăcut foarte mult cazarea şi revin anual în acelaşi loc“. Pentru 18 kilometri din oraş până în Platanias, taxiul ne-a costat 20 de euro, pentru aceeaşi distanţă cu autobuzul, dacă ar fi mers, am fiplătit pe un bilet 2,1 euro.

În Platanias ne-am cazat la familia Irini. „Irini Family Studio“ este o afacere transmisă din tată în fiu, pe care în prezent o coordonează Iannis, împreună cu soţia sa, Zoe. Studiourile sunt localizate pe strada principală din Platanias, la 100 de metri de centrul staţiunii şi la 50 de metri de plajă. Apartamentele sunt compuse dintr-o cameră mare, în care este organizată inclusiv o chicinetă, o baie şi un balcon. Gazdele au dotat camerele simplu, însă cu tot ce este necesar unei locuinţe, de la televizor, aer condiţionat, wi-fi, la farfurii, veselă şi cratiţe pentru gătit. Pentru un confort decent, nici sărăcăcios, dar nici luxos, de pe 1 pe 11 iunie, gazdele au oferit camere la 25 de euro pe zi.

După cum ne-au povestit pe parcurs, până pe 20 iulie preţul urma să crească de două ori, o dată în cea de-a doua parte a lunii iunie şi încă o dată după 15 iulie. Astfel, dacă la începutul lunii iunie cazarea într-un studio era de 25 de euro pe zi, la sfârşitul acesteia ajungea la 35 de euro, iar în partea a doua a lunii iulie, atingea 45 de euro. Pe noi, Iannis şi Zoe ne-au primit cu un platou de fructe, o sticlă de apă rece şi un bun venit prietenesc. „De orice aveţi nevoie, anunţaţi-mă. Nu vreau să plecaţi de la noi nemulţumiţi“, ne-a avertizat încă de la sosire Iannis, care ne-a aşteptat să ajungem la 01.00 noaptea, chiar dacă dimineaţă trebuia să ajungă la serviciu în Chania.

Palmieri şi plaje în Platanias

Ziua, Platanias este o staţiune leneşă, despre care ai putea spune că nu este favorita turiştilor. Soarele care frige încă din iunie îi ţine ascunşi în mare, pe plajă sub umbrele sau la terasă, în compania unei Mythos, o excelentă bere grecească. Plajele din Platanias curg una după alta şi sunt cât se poate de diferite. De pe una cu nisip fin şi încins poţi ajunge în câteva minute pe alta cu pietricele, pietre sau cu bobul de nisip mai mare. Toate au un punct comun: de la un capăt la celălalt sunt umbrite de palmieri aliniaţi paralel cu marea. Pe plajă poţi închiria un şezlong cu umbrelă pentru 2,5 euro sau îţi poţi întinde prosopul oriunde vrei, fără să te avertizeze cineva că eşti pe o plajă privată. Marea este peste tot la fel: albastră în larg, turcoaz spre ţărm, cu o apă atât de limpede, încât poţi urmări peştele care tocmai te-a pişcat.

Odată cu înserarea, Platanias este un licurici. Plin de viaţă şi lumini, parfumat cu mirosuri care te atrag ca un magnet la taverne şi colorat cu baruri în care se cântă muzică live până spre dimineaţă. De la lăsatul serii, staţiunea începe o altă viaţă. Trotuarele înguste devin neîncăpătoare pentru miile de turişti care îşi cumpără suvenire sau care „vânează“ o tavernă cu mâncare tradiţională.

Atenţii pentru clienţi: salată de fructe exotice

Noi am remarcat din prima seară taverna „Diogenis“ din centru, care se lăuda încă de la intrare cu „cea mai plăcută privelişte“ asupra centrului staţiunii şi asupra mării, fiind situată la etaj, spre deosebire de majoritatea concurenţei.

Meniul de la „Diogenis“ cuprinde mai ales mâncare cretană tradiţională, dar asta nu înseamnă că nu poţi comanda pizza sau paste italieneşti. O salată cretană, de exemplu, costă 6,5 euro, un souvlaki de porc – 9,5 euro, un tzatziki – 3 euro, o porţie de giouvetsi (paste cu carne) – 9,5 euro, o porţie de caracatiţă la grătar – 9,5 euro, o bere Mythos – 3 euro, o sticlă de apă la 1 litru – 1 euro, iar un pahar de vin roşu – 3,85 euro. Îmbuteliat în sticluţe de 185 de ml, vinul pe care îl comercializează patronii tavernelor este „de-al casei“, adică de-al agricultorilor care cultivă viţă-de-vie pe insulă, mai ales în zona Peza. O cină bogată la Diogenis poate costa un cuplu între 25 şi 35 de euro. Ospătarii te întâmpină cu amabilitate de îndată ce ai păşit în tavernă, iar surpriza vine la final, când „atenţiile“ din partea casei vin una după alta. Mai întâi îngheţată cu salată de fructe exotice şi apoi loukoumades (un fel de gogoşi) în miere de albine şi încă o prăjitură pentru fiecare turist de la masă.

Ospătarul s-a oferit chiar să ne facă nişte recomandări de locuri în care trebuie să ajungem neapărat dacă tot am ales Creta pentru concediu: plajele Elafonisi şi Falassarna, minunile naturii care scaldă ochii în culorile curcubeului în fiecare zi însorită.

Minunăţiile de la Elafonisi şi Falassarna

Despre Elafonisi citisem chiar înainte de a pleca spre Creta că ar fi cea mai frumoasă plajă de pe insulă şi printre cele mai deosebite din Grecia. Articolul de pe TripAdvisor sublinia că Elafonisi intră într-un club select din care fac parte numai câteva plaje din lume, caracteristica lor comună fiind nisipul roz. Chiar dacă a trebuit să traversăm insula prin munţi pe o şosea în serpentine, Elafonisi s-a dovedit a fi cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată.

Un spectacol al naturii în care sunt mixate zeci de culori, care „ţipă“ diferit în funcţie de tremuratul apei. Pe plaja pe care omul nu a intervenit absolut deloc, iar statul o ocroteşte şi are grijă să se dezvolte în legea ei, găseşti la ţărm, pe toată întinderea, nisip roz. Nisip parcă picurat cu carmin sau atins de o vopsea de aceeaşi culoare. Bobiţele de nisip grunjoase pe care le-am adunat arătau că undeva în larg marea spală nişte roci roz din care se desprind bobiţe care ajung la ţărm.

Din Chania pleacă zilnic un singur autobuz către Elafonisi, distanţa de aproape 80 de kilometri fiind parcursă în două ore. Preţul unui bilet este de 10 euro de persoană. După-amiaza, acelaşi autobuz transportă turiştii spre oraş, nu înainte ca tinerii care vând bilete să-i invite pe călători să-şi înlăture nisipul de pe picioare cu peria.
Falassarna, cealaltă plajă monument al naturii din Creta, este mai restrânsă decât Elafonisi. Nisipul din apropierea ţărmului este tot roz, iar culorile din jur alcătuiesc încă un peisaj paradisiac.

Falassarna pare, totuşi, mai sălbatică decât Elafonisi şi mai puţin cunoscută de turişti. Plaja este vizitată mai degrabă de nonconformiştii care pratică nudismul dincolo de punctul principal al plajei, unde poţi sta tolănit pe şezlonguri gratuite.

Falassarna este situată mai aproape de Chania, pe o coastă pe care cretanii au ridicat zeci de sere cu legume. În zonă, la fel ca şi la Elafonisi, nu este permisă construirea de hoteluri şi taverne, urmărindu-se ocrotirea plajei. Din acest motiv, pe ambele plaje, vântul suflă cu putere, senzaţia fiind, totuşi, de răcoare. Soarele arde însă la fel de puternic şi după câteva ore petrecute în cele două locuri te poţi trezi cu pielea arsă, dacă nu ai grijă să te protejezi.

Oraşul veneţian din Chania

Chania, cel de-al doilea oraş ca mărime din Creta după Heraklion, este cea mai cochetă aşezare de pe insulă. Oraşul păstrează vie influenţa veneţiană cu care s-a intersectat în secolul al XVI-lea şi se mândreşte cu vestigiile care au rezistat timpului aproape 500 de ani. În oraşul vechi, plasat în buza mării, poţi admira portul şi farul veneţian, muzeul naval şi moscheea Yiali Tzami. Aici, localnicii propun turiştilor plimbări cu trăsura pe aleile pietruite care străbat portul şi duc spre piaţa centrală, unde se află şi biserica Intrării Maicii Domnului în Templu. Căruţaşii din portul Chania cer în jur de 15-20 de euro pentru o călătorie de un sfert de oră şi ţipă la şoferii care nu respectă regulile locului şi intră cu vehiculul pe teritoriul lor.

Faleza din vechiul port din Chania seamănă cu un târg în care comercianţii ambulanţi sunt, de fapt, ospătarii tavernelor din preajmă. Aşezaţi aproape unul lângă altul, ofertanţii încearcă să-şi câştige clienţii uşor agresiv, abordând în engleză, franceză şi italiană fiecare turist care traversează portul.

Cnosssos, leagănul civilizaţiei europene

În Heraklion, capitala insulei, tactica ospătarilor de a atrage turişti este la fel de agresivă, însă nu la fel de prietenoasă. Iar dacă în Chania un meniu de două persoane costă în jur de 35 de euro, în Heraklion, cel mai mare oraş de pe insulă, preţurile mai cresc cu câţiva euro. Însă nu mâncarea este principalul punct de atracţie al aglomeratului Heraklion.

Încă din iunie, grupuri organizate circulă pe străzile oraşului îndreptându-se în special către principala atracţie a insulei –Cnossos. Situat la aproape cinci kilometri de oraş, situl arheologic care păstrează mărturia culturii şi civilizaţiei minoice poate fi vizitat de turişti zilnic. Preţul unui bilet pentru adulţi este de 15 euro, studenţilor din Uniunea Europeană fiindu-le permis accesul gratuit dacă la intrare prezintă un carnet sau o legitimaţie de student. Locul în care se spune că s-a născut Europa - civilizaţia minoică fiind considerată prima cultură avansată de pe continent - este situat pe un platou impresionant, uriaşul templu acoperind cu camerele, sălile şi curţile sale în jur de 6 hectare.

Rămăşiţele palatului au fost scoase la lumină după săpăturile arheologului englez Sir Arthur Evans. Lucrările sale de restaurare au făcut să fie păstrate şi astăzi coloane uriaşe în roşu aprins, fresce viu colorate care reprezentau prinţese de la curte sau îndeletnicirile tinerilor din civilizaţia minoică.
Pentru noi, zece zile petrecute în Creta au fost insuficiente pentru a ajunge şi la unul dintre cele mai renumite monumente ale naturii din Europa, Samaria Gorge sau Cheile Samariei. „Eu m-am născut şi am crescut în Creta şi nu am reuşit să vizitez toate locurile frumoase ale insulei. La Samaria Gorge am fost de două ori. Este un peisaj spectaculos, însă pe care îl poţi admira de pe un drum foarte dificil şi periculos“, ne-a spus Zoe, proprietara apartamentului închiriat în Platanias. Tânăra ne-a mai povestit că printre punctele preferate de mii de turişti sunt şi insuliţele din apropierea Cretei, unde trăiesc capre sălbatice şi reptile rare. Pe fiecare dintre ele se merge în grup organizat din Chania, cu bărci care se ocupă de deplasarea turiştilor pe mare.
 

Citeşte şi:

Republica Moldova, pe lista ţărilor în care poţi să mergi în vacanţă fără teama unui atentat terorist: „O destinaţie care merită să fie vizitată”